ICCJ. Decizia nr. 692/2009. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 692/2009
Dosar nr. 2533/2/2007
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2952 din 21 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC T.M. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 251 din 20 martie 2007 emisă de pârât şi prin care a fost sancţionată cu somaţie publică pentru încălcarea art. 159 alin. (1) – Titlul VII sponsorizare, publicitate şi teleshopping din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare. În sarcina reclamantei s-a reţinut faptul că în perioada 3 – 11 martie 2007 postul de televiziune Direct Digital TV a difuzat emisiuni de teleshopping în cadrul cărora au fost înserate texte prin care au fost precizate denumirile unor magazine comerciale, făcând astfel publicitate în favoarea acestora.
Instanţa de fond a reţinut că fapta a fost probată prin raportul de monitorizare efectuat de pârâtă, iar Decizia atacată cuprinde în conţinutul său atât condiţiile cât şi termenul de intrare în legalitate, dispunându-se în cuprinsul acesteia intrarea în legalitate de îndată, în sensul respectării normelor juridice înfrânte.
În drept, instanţa de fond a stabilit că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 159 din Codul audiovizualului, care nu prevăd posibilitatea de a face publicitate în cadrul emisiunii de teleshopping, aceasta din urmă fiind definită ca difuzarea către public a unor oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost a unor bunuri, inclusiv imobiliare şi necorporale sau, după caz, prezentarea unor servicii, disponibile printr-un contract la distanţă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC T.M. SRL, susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, pronunţându-se astfel o soluţie nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că potrivit art. 91 din Legea nr. 504/2002 „constituie contravenţie nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1), precum şi a deciziilor având caracter normativ emise de consiliu. În cazurile prevăzute la alin. (1), Consiliul sau, după caz, I.G.C.T.I. va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate".
În mod greşit, susţine recurenta, instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea soluţiei faptul că emiterea Deciziei nr. 251 din 25 ianuarie 2007, respectiv C.N.A. a respectat prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 cu privire la emiterea anterior a somaţiei de intrare în legalitate prin existenţa altor somaţii adresate societăţii SC T.M. SRL; legiuitorul a reglementat obligativitatea emiterii unei somaţii corespunzătoare unei fapte determinate, conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, nefiind posibilă aplicarea, în mod direct, a amenzii contravenţionale.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 299 şi următoarele, art. 3041 C. proc. civ., art. 20 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, care se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia C.N.A. nr. 251 din 20 martie2007 recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu somaţie publică pentru încălcarea prevederilor art. 159 alin. (1), Titlul VII – Sponsorizare, publicitate şi teleshopping – din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea constând în difuzarea pe post a textului care cuprinde somaţia şi prevede intrarea în legalitate.
Art. 91 alin. (2) din Legea audiovizualului prevede obligaţia emiterii „unei somaţii", iar alin. (3) prevede că dacă societatea nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie, se aplică amenda. Prin urmare, emiterea unei somaţii este o condiţie prealabilă aplicării unei amenzi, iar nu unei alte somaţii – cum este cazul în speţă.
În concluzie, motivul de recurs potrivit căruia Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 91 din Legea nr. 504/2002, respectiv acelea de a emite mai întâi o somaţie de intrare în legalitate, este nefondat, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, menţinându-se ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.M. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2952 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 649/2009. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 697/2009. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
