ICCJ. Decizia nr. 708/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 708/2009
Dosar nr. 2435/30/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Timişoara, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Timiş, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 271 din 27 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate privind prevederile pct. 3 Cap. II din Ordinul M.F. nr. 1899/2004, faţă de dispoziţiile art. 120 şi art. 124 C. proCod Fiscal, excepţie invocată de SC S.P. SRL.
S-au invocat în susţinerea recursului, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea art. 304 C. proc. civ., recurenta a solicitat instanţei să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ. nelimitându-se la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
S-a susţinut că instanţa de fond a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă, fără a se pronunţa şi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Timiş şi a excepţiei inadmisibilităţii formulării excepţiei de nelegalitate.
Recurenta a mai cerut (în situaţia în care se va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare) să se rejudece cauza, să fie admisă cele 2 excepţii invocate de recurentă ( lipsa calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Timiş şi excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate) şi să se respingă excepţia de nelegalitate invocată prin acţiune, întrucât prin pct. 4 al Cap. II al ordinului M.F.P. nr. 1899/2004 nu s-a adăugat la dispoziţiile codului de procedură fiscală .
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa civilă nr. 271 din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta SC S.P. SRL Timişoara în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Finanţelor Publice Timişoara, D.G.F.P. Timiş şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti.
Totodată, s-a constatat nelegalitatea prevederilor art. 3 Cap. II din Ordinul M.F. nr. 1899/2004.
Instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş la 9 iunie 2008, reclamanta SC S.P. SRL Timişoara, a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor pct. 3 cap. II din Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, în raport cu prevederile art. 124 şi 120 C. proCod Fiscal
Reclamanta, intimată în cauză, a susţinut că dispoziţiile pct. 3 Cap. II din Ordinul M.F. nr. 1899/2004 în raport cu prevederile art. 124 şi 120 C. proCod Fiscal, sunt nelegale întrucât adaugă la legea primară şi restrânge, în mod abuziv, obiectului sumelor de rambursat/restituit ca şi al majorărilor de întârziere datorate contribuabilului de la bugetul de stat. Respectiv, se consideră că se adaugă la lege prin prevederea condiţiei suplimentare impusă de ordinul 1899/2004 că „dobânda se calculează de organul fiscal competent, numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operaţiunii de compensare (înmulţindu-se cu numărul de zile determinare conform pct. 2 şi cu nivelul de dobânzi prevăzute la art. 115 alin. (5) din OG nr. 92/2003, republicată)".
Instanţa de fond a considerat că în acest mod se încalcă art. 108 din constituţie şi dispoziţiile art. 75 şi 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, nu se respectă principiul că ordinele cu caracter normativ sunt acte date în executarea unui act normativ care trebuie „să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora".
Verificându-se actele cauzei se constată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că recursul declarat este întemeiat şi va fi admis conform art. 312 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, D.G.F.P. Timiş (fila 2 Dosar nr. 2435/30/2008) a ridicat 2 excepţii şi anume lipsa calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Timiş (practicaua sentinţei nr. 271 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara) şi inadmisibilitatea excepţiei or nelegalitatea invocată în cauză fiind vorba de un act normativ.
De precizat că instanţa a unit aceste două excepţii cu fondul dar asupra lor nu s-a pronunţat.
Cum recurenta a solicitat şi aplicarea art. 3041 C. proc. civ. şi cum aceste excepţii au fost invocate în faţa instanţei de fond reţinând cauza pentru judecare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a se pronunţa.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Timiş se constată că susţinerea este întemeiată întrucât Ordinul M.F. nr. 1899/2004, pus în discuţie sub aspectul excepţiei de nelegalitate a fost emis de Ministerul Finanţelor deci nu de D.G.F.P. Timiş.
În privinţa inadmisibilităţii excepţiei este de observat că aceasta este neîntemeiată.
Este admisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative cu caracter normativ, întrucât, potrivit art. 4 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „pot fi cenzurate pe calea acestei procedurii actele administrative unilaterale, fără a se distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual". În acest sens este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De aceea această excepţie urmează a se constata a fi neîntemeiată.
cu privire la fondul excepţiei invocate se constată că este neîntemeiată şi în mod greşit a fost admisă de instanţa de fond, excepţia nelegalităţii „pct. 3 Cap. II din Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004" urmând a fi respinsă.
Dispoziţiile pct. 3 din Cap. II al Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 trebuie privite în raport de prevederile art. 117 alin. (6) şi art. 122 alin. (1) din OG nr. 92/2003 republicată ce prevăd că art. 117 (6) – dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) şi alin. (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării. Art. 122 cu privire la majorările de întârziere în cazul compensării prevăd că :
(1) în cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare majorările de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv astfel:
a) pentru compensările la cerere, data stingerii este date depunerii la organul competent a cererii de compensare;
b) pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operaţiei de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială conform notei de compensare întocmite de către organul competent;
c) pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.
Ori în cauză reclamantului, prin actul fiscal atacat, i s-a adus la cunoştinţă (adresa nr. 71406 din 14 septembrie 2007 a AFP Timişoara) că dobânda se calculează numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită după efectuarea operaţiunii de compensare.
Art. 2 din Cap. II al Ordinul M.F.P. nr. 1893/2004 este cel care defineşte stabilirea numărului de zile pentru care se datorează plata dobânzii, stipulând că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului legal, până în ziua înregistrării operaţiunii de compensare şi/ sau restituire.
Ori, pct. 3 din cap. II al Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 stabileşte natura sumelor asupra cărora se va calcula dobânda respectiv doar pentru acele sume care au fost aprobate a fi restituite sau rambursate şi care au rămas de restituit sau rambursat după efectuarea operaţiunii de compensare.
Deci „dacă cuantumul sumelor aprobate a fi restituite este mai mic decât cuantumul obligaţiilor fiscal neactivate ale unui contribuabil, acestuia nu i se vor putea calcula dobânzi", întrucât în urma operaţiunii de compensare nu mai rămâne un plus de sume de restituit asupra cărora se aplică prevederile pct. 2 din cap. II al Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004. Deci excepţia de nelegalitate privind Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 271 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată. Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Timiş. Respinge excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate. Respinge excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 707/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 741/2009. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
