ICCJ. Decizia nr. 629/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 629/2009

Dosar nr. 1100/32/2007

Şedinţa publică din 6 februarie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunile conexe înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bacău, s-a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 244 din 28 septembrie 2007 dată de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în Dosarul nr. 2/2007, de reclamanta I.A. şi Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Bacău.

Prin cererea depusă la data de 27 noiembrie 2007 la dosar reclamanta I.A. şi-a completat acţiunea în sensul contestării şi a Hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2007 a Consiliului de Disciplină a Uniunii Notarilor Publici, pentru încălcarea dreptului la apărare, dreptului la muncă, nefiind indicate persoanele cărora le-a prejudiciat demnitatea, onoarea, viaţa particulară şi dreptul la propria imagine, deşi acuzele aduse privesc strict activitatea Conducerii Camerei Notarilor Publici Bacău şi a Uniunii Notarilor.

Totodată, reclamanta Ioniţă Ana a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii nr. 244/2007, ţinând seama că a fost dată de Consiliul Uniunii care, astfel, s-a erijat în instanţa de judecată, încălcând dispoziţiile art. 126 din Constituţia României, excepţie respinsă ca inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată.

În dosarul conexat Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Bacău a contestat Hotărârea nr. 244/2007 a Consiliului U.N.N.P.R. şi a solicitat aplicarea unei sancţiuni disciplinare pe măsura faptelor săvârşite de notarul public sancţionat.

I.A. prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, reclamanta nefiind persoană juridică, tardivitatea acţiunii pentru nerespectarea termenului legal, lipsa calităţii procesuale active, ca urmare a desfiinţării prin alegerile statutare din luna octombrie 2007, şi necompetenţa şi neconstituţionalitatea Consiliului Uniunii. S-au reiterat totodată motivele acţiunii principale cu privire la neefectuarea cercetării prealabile cu ascultarea sa şi neprecizarea acuzaţiilor grave şi nefondate făcute asupra colegilor notari. Prin încheierea pronunţată în cauză la termenul din 25 februarie 2008 s-a dispus conexarea Dosarului 1129/32/2007 la Dosarul 1100/32/2007, ambele aflate pe rolul Curţii de Apel Bacău, văzând părţile şi strânsa legătură dintre obiectul şi cauza acestora, conform dispoziţiilor art. 164 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 21 pronunţată la data de 25 februarie 2008 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii conexe, precum şi excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei capacităţii procesuale a reclamantei din acţiunea conexă; respinge acţiunea principală astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta Ioniţă Ana în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Bacău şi acţiunea conexă formulată de reclamantul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Bacău împotriva pârâţilor Ioniţă Ana şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, ca nefondate.

În acest sens prima instanţă a reţinut că excepţiile invocate de reclamantă cu privire la acţiunea conexă sunt nefondate în raport de prevederile art. 40 alin. (1) şi alin. (6) din Legea nr. 36/1995 cu completările şi modificările ulterioare şi art. 30 din Regulamentul de funcţionare a Consiliului U.N.N.P.R. aprobat prin Hotărârea nr. 58/2005 a Consiliului, iar în privinţa capacităţii procesuale, dispoziţiile art. 26 alin. (1), art. 26 lit. h) coroborate cu art. 40 alin. (1), din legea notarilor publici şi a activităţii notariale.

Instanţa a constatat săvârşirea abaterii prevăzute de art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995 cu completările şi modificările ulterioare şi a apreciat că hotărârile contestate nu au încălcat dispoziţiile legale incidente, nici sub aspectul formal, nici al fondului litigiului.

Verificând, pentru motivele invocate prin acţiunea conexă de reclamanta Camera Notarilor Publici Bacău, proporţionalitatea sancţiunii aplicate cu gravitatea abaterii disciplinare constatate, s-a reţinut că suspendarea din funcţie pe o durată de 4 luni este corespunzătoare consecinţelor produse în conştiinţa publică a afirmaţiilor făcute, precum şi scopului general al sancţiunii, de prevenire a săvârşirii în viitor a unor abateri similare, de respectare a normelor acceptate odată cu calitatea de membru al acestei categorii profesionale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta Ioniţă Ana cât şi Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Bacău, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Recurenta Ioniţă Ana invocă în mod generic ca motive de nelegalitate, prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 apreciind că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bacău este netemeinică şi nelegală sub aspectul aplicării greşite a legii şi a stabilirii unei situaţii de fapt eronată.

În mod greşit prima instanţă a reţinut că nu a fost încălcat dreptul de apărare cu trimitere la dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 36/1995 referitoare la completarea dispoziţiilor acesteia cu cele C. proc. civ., în sensul că norma procedurală stabileşte posibilitatea acordării unui singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată, considerând că asimilarea acestui text de lege în materia răspunderii disciplinare şi a cercetării prealabile obligatorii este forţată, procedura asemănându-se de fapt cu aceea prevăzută de Codul muncii în sensul că aplicarea sancţiunii disciplinare fără efectuarea cercetării prealabile este lovită de nulitate absolută.

Recurenta arată că în mod eronat instanţa reţine şi faptul că libertatea de exprimare ce i-a fost încălcată prin sancţionarea dreptului la opinie este restricţionată de Constituţie şi de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului referitor la protecţia reputaţiei sau drepturilor altora, a ordinii şi moralei.

În mod greşit, eludând cauzele de nulitate a hotărârilor contestate, instanţa a reţinut că pretinsa faptă pe care ar fi comis-o ar fi aceea că a avut un comportament care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale, concluzionând că hotărârile contestate sunt legale şi temeinice.

Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Bacău apreciază că instanţa nu a ţinut cont de probele depuse la dosar din care rezultă că sancţiunea disciplinară a suspendării din funcţie pe o perioadă de 4 (patru) luni, aplicată notarului public Ioniţă Ana de către Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România prin Hotărârea nr. 1 din 20 ianuarie 2007 şi menţinută de către Consiliul Uniunii prin Hotărârea nr. 244 din 28 septembrie 2007, nu este în concordanţă cu gravitatea faptelor săvârşite.

Se solicită astfel modificarea sentinţei recurate şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare în raport cu gravitatea faptelor săvârşite.

Recurenta I.A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi activităţii notariale prin cererea depusă la 26 mai 2008, iar la data de 13 iunie 2008 nota de şedinţă privind neconstituţionalitatea art. 40 şi art. 41 din lege.

Prin Încheierea din 13 iunie 2008, Înalta Curte în temeiul art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 36/1995.

Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 36/1995 prin Decizia nr. 1981 din 14 octombrie 2008.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă I.A. a fost sancţionată disciplinar în baza art. 41 lit. c) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi activităţii notariale prin Hotărârea nr. 1 din 20 ianuarie 2007 a Consiliului de Disciplină a U.N.N.P.R. cu sancţiunea suspendării din funcţie pe o perioadă de 4 luni.

Potrivit art. 40 din lege, „Acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de disciplină. Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă care se efectuează de către Colegiul director.

Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea. Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată care se comunică acestora".

Recurenta invocă încălcarea dreptului la apărare, deşi aşa cum în mod corect prima instanţă a reţinut, în fiecare fază procesuală, au fost stabilite noi termene de judecată la cererea reclamantei, justificate de starea precară de sănătate a acesteia.

Astfel, deşi s-a făcut referire la prevederile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., în cauză au fost acordate mai multe termene la cererea reclamantei, sub acest aspect neputându-se invoca încălcarea dreptului la apărare.

pentru exercitarea drepturilor sale, în faza de cercetare disciplinară şi a cercetării judecătoreşti, recurenta-reclamantă avea posibilitatea angajării unui apărător, cum de altfel a procedat în recurs prin formularea notelor de şedinţă şi a excepţiei de neconstituţionalitate.

În vederea îndeplinirii procedurii prealabile astfel cum este reglementată de textul legal menţionat, reclamanta a fost citată de Colegiul director pentru termenele din 9 şi respectiv 21 octombrie 2006, iar aceasta nu s-a prezentat, invocând acelaşi motiv de sănătate, împrejurare ce a determinat imposibilitatea audierii notarului public asupra faptelor ce i se impută cu titlu de abatere disciplinară.

În acest context, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 32 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 32/1995 potrivit căruia, refuzul notarului public de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces verbal şi nu împiedică finalizarea cercetărilor.

Aceste aspecte au fost analizate şi prin Hotărârea nr. 244 din 28 septembrie 2007 a Consiliului Uniunii ca urmare a contestaţilor formulate de notarul public Ioniţă Ana şi Colegiul Director al C.N.P. Bacău împotriva Hotărârii Consiliului de Disciplină nr. 1 din 20 ianuarie 2007, care în mod corect a reţinut că dreptul de apărare al reclamantei - recurente a fost respectat, iar imposibilitatea audierii s-a datorat refuzului de a participa la aceste proceduri în care îşi putea exercita drepturile sale subiective astfel cum se prevalează în cererea de recurs.

Nu se poate reţine nici motivul de recurs prin care se invocă încălcarea dreptului la liberă exprimare, drept care presupune libertatea de opinie, dreptul fiecărei persoane de a-şi forma o concepţie privitoare la viaţa socială, la lumea ce o înconjoară în general.

Hotărârile contestate nu aduc o încălcare a libertăţii de exprimare, acestea respectând dispoziţiile legale incidente, atât sub aspect formal cât şi pe fond, iar sancţiunea aplicată este proporţională cu gravitatea faptei comise.

Recurenta - reclamantă se prevalează în susţinerea acestui motiv de recurs de prevederile art. 30 din Constituţia României şi art. 11 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la libera exprimare dar omite dispoziţiile art. 30 alin. (6) din Constituţie care prevăd: „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine (…)", ca şi art. 10 paragraf 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin care se arată restricţiile aduse libertăţii de exprimare care constituie măsuri necesare într-o democraţie, pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, a ordinii şi a moralei.

Astfel, recurenta-reclamantă prin comportamentul său, a încălcat dispoziţiile art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995 şi art. 29 alin. (2) din Codul deontologic, deoarece în public, a adus grave acuzaţii conducerii Camerei Notarilor Publici Bacău, U.N.N.P.R., folosind expresii denigratoare la adresa notarilor publici şi structurilor organelor de conducere, deşi în calitate de notar avea obligaţia de a contribui la creşterea prestigiului instituţiei căreia îi aparţine, iar conform art. 28 din Codul deontologic aprecierile publice dezonorante cu privire la alţi colegi notari sau criticile aduse acestora cu privire la pregătirea şi calitatea muncii lor reprezentau manifestări de concurenţă neprincipială.

Cu privire la criticile formulate de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Bacău, se constată că sunt neîntemeiate, nefiind aduse elementenoi în afara celor avute de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici prin Hotărârea nr. 244 din 28 septembrie 2007 şi prima instanţă care au apreciat că sancţiunea disciplinară aplicată reclamantei I.A., respectiv suspendarea din funcţie pe o perioadă de 4 luni, este proporţională cu gravitatea faptei comise.

De altfel această sancţiune disciplinară este penultima dintre cele enumerate de prevederile art. 41 din Legea nr. 36/1998 a notarilor publici şi a activităţii notariale, care se poate aplica pe o durată de maximum 6 luni, proporţional cu gravitatea abaterii.

În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este temeinică şi legală, iar criticile aduse acesteia nefondate, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate de I.A. şi Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de reclamanta I.A. şi pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Bacău împotriva sentinţei civile nr. 21 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 629/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs