ICCJ. Decizia nr. 776/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 776/2009
Dosar nr. 4377/2/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, CN C.F.R. SA Bucureşti a chemat în judecată A.N.A.F. – D.C.F. şi a solicitat anularea Deciziei nr. 3 din 24 aprilie 2007, anularea în parte a procesului - verbal de control financiar din 28 februarie 2007 şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3111 din 3 decembrie 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată cu următoarea motivare a soluţiei:
- instanţa de fond a considerat că, în mod corect organul de control a reţinut că cele două tronsoane care alcătuiesc investiţia „Linia nouă de cale ferată Albeni – Seciuri – Alunu" au fost transferate la date diferite la S.A.A.F. SA, respectiv conform protocolului de predare-primire nr. 1.1/16 din 11 ianuarie 1999 şi procesul verbal din 17 martie 2005.
- sub aspectul constatării că au fost încălcate dispoziţiile art. 10 din OUG nr. 12/1998 (în prezent, art. 11 după republicarea ordonanţei) instanţa de fond a reţinut că partea finalizată din obiectivul de investiţie anterior menţionat a fost transferată de reclamantă şi era formată şi din bunuri proprietate publică a statului iar reclamanta avea obligaţia de a menţiona în evidenţele sale, în mod distinct, bunurile din domeniul public al statului, aferent liniei ferate transferate la S.A.A.F. S.A.
- în legătură cu susţinerile reclamantei că există o necorelare între dispoziţiile HG nr. 698/1999 şi HG nr. 27/2004, instanţa de fond a apreciat că reclamanta trebuia să facă demersurila Ministerul Transporturilor pentru a înlătura aceste neconcordanţe, cu atât mai mult cu cât o parte a investiţiei fusese efectiv transferată de reclamantă la S.A.A.F. SA încă din 1999 şi era necesară clarificarea situaţiei din punct de vedere al legislaţiei aplicabile acestei investiţii.
- chiar dacă reclamanta a apreciat că Legea nr. 213/1998 este norma generală în raport cu OUG nr. 12/1998 care este legea specială în materie de infrastructură feroviară, instanţa de fond a considerat că dispoziţiile ordonanţei, care indică ce se înţelege prin infrastructură feroviară publică şi privată a statului şi din ce se compune aceasta, nu vin în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 23/1998 care la pct. 10 din anexa 1 prevede că domeniul public al statului este alcătuit din infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelurile şi lucrările de artă.
- s-a reţinut că reclamanta nu a prezentat documente privind reevaluarea terenurilor aferente întregii investiţii şi înregistrarea lor în contabilitate, în conformitate cu art. 3 alin. (6) din HG nr. 581/1998 care prevede că valoarea terenurilor aflate în proprietatea Căilor Ferate Române nu este cuprinsă în capitalul social, urmând a aceste terenuri să fie evaluate în termen de 12 luni de la data înfiinţării Căilor Ferate Române, modificându-se corespunzător capitalul social al acesteia.
- s-a considerat şi că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 82/1991 care reglementează obligaţia auditării situaţiilor financiare anuale până la termenul de depunere a bilanţului, iar în cauză nu s-a făcut nici dovada auditării şi depunerii în termen a situaţiilor financiare însoţite de declaraţiile la care se referă şi art. 30 din aceeaşi lege.
- pentru că nu s-a procedat la selectarea unui auditor financiar şi la întocmirea situaţiilor financiare anuale care trebuiau depuse la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi la Oficiul Registrului Comerţului s-au constatat încălcări şi ale art. 34 alin. (1) din Legea n. 82/1991.
- instanţa de fond a constatat că la pag. 19 a procesului-verbal de control, penultimul paragraf este o eroare care nu este de natură să afecteze constatarea organului de control referitoare la încălcarea art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
- nu au fost prezentate acte din care să rezulte inventarierea patrimoniului public şi privat al reclamantei, inventarierea obligatorie conform art. 7 din Legea nr. 82/1991 şi a Ordinului ministrului finanţelor publice care prevede obligaţia inventarierii generale a elementelor de activ şi pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin odată pe an, pe parcursul funcţionării .
- s-a constatat că tablierele de pe tronsonul de cale ferată Seciuri – Alunu nu se mai aflau în proprietatea reclamantei, ele constituind elemente componente ale investiţiei transferată la S.A.A.F. S.A. şi faţă de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 571/2003 cheltuielile făcute cu transferul tablierelor nu constituie cheltuieli deductibile.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către CN C.F.R. SA solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii.
În motivele de recurs sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor HG nr. 698/1999, OUG nr. 12/1998, HG nr. 581/1998, Legii nr. 213/1998, OG nr. 37/2004 şi se critică soluţia instanţei de fond cu privire la următoarele aspecte:
1. Cu privire la situaţia obiectivului de investiţie „Linie nouă de cale ferată Albeni – Seciuri – Alunu", se arată că transferul în drept s-a făcut în anul 1999 când cele două tronsoane au fost transferate la S.A.A.F. SA, dar predarea în fapt a tronsonului Seciuri – Alunu s-a făcut cu întârziere foarte mare datorită opoziţiei manifestate de S.A.A.F. SA care nu a dorit să intre în posesia efectivă a tronsonului respectiv.
2. Referitor la respectarea prevederilor art. 10 din OUG nr. 12/1998 (după republicare, art. 11) se precizează că predarea la CN C.F.R. SA la S.A.A.F. SA a unei părţi din obiectivul de investiţii, respectiv tronsonul „Albeni – Seciuri" s-a făcut în baza controlului nr. 1.1/161 din 11 ianuarie 1999 cu respectarea regimului juridic al tunelurilor, viaductelor, podurilor, pasajelor şi a altor lucrări de artă de pe acel tronson, iar linia ferată respectivă, odată trecută la S.A.A.F. S.A. nu mai era linie ferată deschisă circulaţiei.
3. Referitor la necorelarea unor dispoziţii legale cuprinse în actele normative incidente în cauză s-a arătat că deşi la nivelul anului 1999 investiţia este menţionată ca fiind transferatăla S.A.A.F. SA, aceeaşi linie de cale ferată apare cuprinsă în anexa 3 la HG nr. 27/2004, iar necorelarea unor dispoziţii legale nu poate fi imputabilă companiei reclamante.
4. În privinţa nerespectării prevederilor pct. 10 al anexei nr. 1 din Legea nr. 213/1998 se consideră că Legea nr. 213/1998 este norma generală, în raport cu OUG nr. 12/1998 care ar reprezenta, în materie de infrastructură feroviară publică, legea specială pentru că numai acest act normativ defineşte distinct infrastructura feroviară publică şi cea privată a CN C.F.R. SA.
5. Referitor la aspecte privind capitalul social şi activul net al CN C.F.R. SA se invocă faptul că susţinerea potrivit căreia capitalul social şi patrimoniul CN C.F.R. SA sunt noţiuni juridice distincte, capitalul social reprezentând totalitatea bunurilor proprietate privată a statului preluate de CN C.F.R. SA de la S.N. CFR şi au devenit proprietate privată a CN C.F.R. SA, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, statul fiind doar proprietar al pachetului de acţiuni, iar patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică ce aparţin CN C.F.R. SA incluzând şi bunurile aferente capitalului social.
Oricum, bunurile proprietate publică nu pot face obiectul aportului în natură la capitalul social al unei societăţi.
Pe protocolul de predare-primire nu este viza de control financiar preventiv pentru că nu trebuie să se dea viza având în vedere că transferul s-a făcut la S.A.A.F. S.A. unde statul, prin Ministerul Transporturilor, este acţionar 100%.
6. Referitor la reflectarea problemelor legate de investiţia publică în auditul extern se recunoaşte că procedura de selecţionare a auditorului pentru anul fiscal încheiat la 31 decembrie 2005 a început cu întârziere deoarece compania nu încheiase situaţiile financiare la 31 decembrie 2004, dar datorită A.N.A.F. care nu eliberase certificatul de obligaţii bugetare conform OG nr. 37/2004.
Conducerea companiei nu s-a sustras de la asumarea răspunderii cu privire la auditarea situaţiilor financiare, ci a evitat plata dublă pentru aceleaşi servicii având în vedere şi faptul că lipsa unui raport conform standardelor internaţionale de raportare financiară poate conduce la sistarea acordurilor de finanţare internaţională.
7. Referitor la susţinerile că „au fost înstrăinate bunuri publice din domeniul privat al statului" se apreciază că prin transferul liniei de cale ferată la S.A.A.F. SA nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 213/1998.
8. Referitor la aspectele legate de inventarierea patrimoniului se arată că inventarierea patrimoniului public şi privat al companiei s-a efectuat în fiecare an, dar investiţia Albeni – Seciuri – Alunu nu mai putea face parte din listele de inventar ale investiţiilor publice în curs.
9. Referitor la legalitatea transferului tablierelor de pe tronsonul Seciuri – Alunu se consideră că acestea nu pot fi definite ca mijloace fixe, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 2 şi art. 4 din Legea nr. 15/1999 deoarece ele nu au o existenţă de sine stătătoare, ci reprezintă părţi componente ale unor construcţii, iar plata transportului tablierelor metalice constituie cheltuială deductibilă.
A.N.A.F. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Singurul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar argumentele au fost mai numeroase şi sunt aceleaşi care au fost prezentate, ca susţinere a nelegalităţii actelor contestate, atât în faţa organelor fiscale cât şi a primei instanţe.
1. Referitor la situaţia obiectivului de investiţii „Linie nouă de cale ferată Albeni – Seciuri – Alunu" criticile sunt nefondate pentru că deşi recurenta susţine că cel de-al doilea tronson nu s-ar fi predat către S.A.A.F. odată cu primul pentru că ar fi existat opoziţia acesteia, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
2. În ceea ce priveşte criticile legate de respectarea prevederilor art. 10 din OUG nr. 12/1998 şi acestea vor fi respinse.
Obiectivul de investiţii Linie nouă de cale ferată Albeni – Seciuri – Alunu" are două tronsoane iar tronsonul Albeni – Seciuri a fost predat prin protocol la S.A.A.F. SA în anul 1999, fiind partea finalizată a obiectivului şi care a fost definit de Ministerul Transporturilor ca fiind infrastructura feroviară neinteroperabilă.
La momentul predării, recurenta trebuia să respecte prevederile art. 7 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2388/1995 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, dar şi prevederile art. 10 din OUG nr. 12/1998 (devenit art. 11 după republicare) şi trebuia să evidenţieze, distinct, bunurile din domeniul public al statului, pe tronsonul Albeni – Seciuri care era primit în administrare.
3. Referitor la necorelarea unor dispoziţii legale şi acestea critici vor fi respinse pentru că dacă s-au observat aceste necorelări trebuia să sesizeze Ministerul Transporturilor pentru eliminarea lor.
4. Vor fi respinse şi criticile privind nerespectarea prevederilor pct. 10 anexa I din Legea nr. 213/1998 pentru că dispoziţiile OUG nr. 12/1998 nu vin în contradicţie cu cele ale Legii nr. 213/1998, ci în OUG nr. 12/1998 se face diferenţe între infrastructura feroviară publică şi cea privată a statului şi din ce se compun cele două, dar nu sunt înlăturate dispoziţiile din Legea nr. 213/1998.
5. Referitor la aspectele privind capitalul social şi activul net al CN C.F.R. SA şi aceste critici vor fi respinse pentru că, chiar recurenta indică faptul că terenul de sub linia ferată nu a fost încă reevaluat, deşi avea obligaţia reevaluării şi înregistrării în contabilitate.
6. Referitor la reflectarea problemelor legate de investiţia publică în auditul intern şi acestea vor fi respinse pentru că se impune ca recurenta să demareze la timp procedurile, chiar dacă s-ar fi opus A.N.A.F. să elibereze certificatul de obligaţii bugetare şi să aibă timpul necesar pentru respectarea procedurii de selecţionare a auditorului.
7. Referitor la criticile privind raţiunea înstrăinărilor de bunuri din domeniul privat al statului, acestea vor fi respinse pentru că instanţa de fond a arătat că în actele de control s-a strecurat o eroare care însă nu afectează valabilitatea acestora.
8. În privinţa criticilor legate de inventarierea patrimoniului vor fi respinse pentru că nu s-au făcut dovezi de inventariere a elementelor de activ şi pasiv.
9. Şi criticile referitoare la deductibilitatea cheltuielilor cu transportul tablierelor vor fi respinse pentru că ele fiind elemente componente ale investiţiei care au fost predate către S.A.A.F. SA nu se mai aflau în patrimoniul recurentei.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de CN C.F.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 3111 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 741/2009. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 779/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
