ICCJ. Decizia nr. 717/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 717/2009
Dosar nr. 3173/1/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1099 din 18 martie 2008 a respins contestaţia în anulare formulată de P.Ţ. pentru N.A. împotriva Deciziei nr. 4492 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) şi 318 C. proc. civ.
Prima ipoteză a textului art. 318 C. proc. civ. vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate, situaţie care nu se regăseşte în speţă, noţiunea de „greşeală materială" neputând fi interpretată extensiv.
Categoric textul nu vizează stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi modul în care instanţa a interpretat prevederile legale sau a verificat modul în care acestea au fost aplicate de instanţa de fond, situaţie care ar conduce pe o cale ocolită la judecarea aceluiaşi recurs, fapt inadmisibil.
Pe de altă parte, omisiunea la care se referă teza a II-a textului există numai când instanţa de recurs nu a cercetat unul din motivele de casare sau de modificare depuse în termenul legal, nu şi atunci când, procedând la sistematizarea lor, le-a examinat împreună, dispensându-se de examinarea punctuală a fiecăreia dintre acestea.
Totodată, textul se referă expres numai la motivele de modificare sau de casare, nu şi la argumentele depuse în sprijinul lor care, oricât ar fi dezvoltate, le sunt subsumate.
În esenţă, o atare omisiune nu poate fi reţinută, întrucât instanţa de recurs a cercetat toate criticile recurentei şi mai mult decât atât, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., a examinat cauza sub toate aspectele.
Împotriva acestei decizii, P.Ţ. a formulat o nouă contestaţie în anulare în care a reiterat aceleaşi motive, respectiv că instanţa nu ar fi procedat la examinarea cauzei sub toate aspectele.
Contestaţia în anulare astfel formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres prevăzute de lege şi numai dacă acestea nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului (art. 317 alin. (1) C. proc. civ.), împotriva hotărârilor date în recurs, care sunt rezultatul unor greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l în parte a omis să cerceteze vreun motiv de casare (art. 318 C. proc. civ.).
Aşa fiind, este evident că, împotriva unei soluţii pronunţate într-o contestaţie în anulare nu va putea fi exercitată o altă contestaţie în anulare, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate impuse de dispoziţiile legale menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.Ţ. împotriva Deciziei nr. 1099 din 18 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 712/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 729/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
