ICCJ. Decizia nr. 729/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 729/2009
Dosar nr. 4595/108/2007
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, precizată ulterior, reclamanta SC T. SA Arad a chemat în judecată pârâtele Administraţie Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Arad şi A.N.A.F., solicitând anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. 1236 din 30 mai 2007, a deciziei de impunere fiscală nr. 49/2007 emise de pârâta I şi a Deciziei nr. 29 din 31 ianuarie 2008 emisă de pârâta II în privinţa unei impuneri de 697.652 lei cu titlu de TVA şi accesorii.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că actele de impunere fiscală atacate sunt nelegale, deoarece organele fiscale au colectat TVA în sumă de 9.362 lei asupra bunurilor contestate ca fiind lipsă din gestiune. S-a arătat că organele fiscale au procedat corect la stabilirea TVA asupra minusului în gestiune, dar au greşit în stabilirea corectă a bazei de impozitare asupra acestor bunuri.
Cu privire la factura din 2004, pentru care s-a stabilit TVA suplimentar de 2714,20 Euro, s-a arătat că reclamanta nu datorează TVA suplimentar, întrucât a stornat şi înregistrat în acelaşi timp operaţiunea corectă, explicaţia înscrisă pe factură reprezentând doar o greşeală materială, înregistrările contabile fiind corecte.
Reclamanta a mai susţinut că la estimarea veniturilor aferente facturilor care nu au putut fi găsite, calcularea TVA suplimentară – de 6400 lei – trebuia să se ia în considerare valoarea medie a facturilor din blocul de facturi respective şi nu să se calculeze o valoare medie pe factură aferentă tuturor veniturilor raportate la numărul de facturi emise.
S-a mai învederat că organele fiscale au calculat TVA suplimentară de 41.362 lei aferentă unor facturi prezentate în copii xerox, a unor documente înregistrate dublu în evidenţa fiscală şi celei aferente bonurilor fiscale care nu sunt lizibile. În cazul facturilor lizibile s-a trecut la reconstituirea acestora, furnizorii confirmând desfăşurarea operaţiunilor comerciale în condiţiile legii. S-a arătat că organele fiscale pârâte au stabilit în mod eronat TVA suplimentară aferentă facturilor de leasing – în valoare de 58420 lei – fără a ţine seama că facturile fiscale respective sunt emise anticipat, iar exigibilitatea lor intervine la data facturării.
Reclamanta a mai solicitat restituirea cauţiunii în sumă de 21.342 lei achitată în dosarul nr. 3508/108/2007 al Tribunalului Arad, în care s-a dispus suspendarea executării actelor fiscale atacate.
Prin sentinţa civilă nr. 188 din 30 iulie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscala, respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei. Totodată, a fost respinsă şi cererea pentru restituirea cauţiunii.
Pentru a pronunţa o asemenea decizie instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia de impunere fiscală nr. 49 din 31 mai 2007, pârâta Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Arad a obligat-o pe reclamantă, ca urmare a solicitării acesteia de a i se rambursa TVA, la plata sumei de 159.021 lei cu titlu de TVA, cu accesorii de 428.822 lei pentru perioada 01 aprilie 2004 – 31 decembrie 2006. Totodată, s-a stabilit TVA fără drept de rambursare în valoare de 682.727 lei.
Pârâta A.N.A.F. a emis, în procedură prealabilă, Decizia nr. 29 din 31 ianuarie 2008, prin care a respins ca nemotivată şi neîntemeiată, contestaţia pentru TVA de plată în sumă totală de 147.562 lei, rezultată ca urmare a respingerii ca neîntemeiată a T.V.A. suplimentară în sumă totală de 723.524 lei şi a majorărilor de întârziere aferente de 15.298 lei, a penalităţilor aferente de 318 lei şi ca urmare a respingerii ca nemotivată a contestaţiei pentru suma de 106.765 lei şi a desfiinţării parţiale a deciziei de impunere fiscală pentru suma de 422.348 lei.
Precizându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că obiectul acestuia îl reprezintă suma de 697.652 lei, cuprinsă la punctul 1 din Decizia de procedură prealabilă, iar prin concluziile scrise a precizat că nu mai susţine acţiunea pentru TVA calculată suplimentar, în sumă de 9.362 lei pentru minusurile în gestiune, pentru 6.400 lei aferentă facturilor contestate lipsă, pentru suma de 1.208 lei aferentă facturilor neprezentate în original şi pentru 10.951 lei TVA aferentă facturilor prezentate în copii xerox.
Concluziile expertizei contabile fiscale, dispusă în cauză, au fost înlăturate de instanţă deoarece exced cadrului legal aplicabil în speţă.
Instanţa de fond a mai reţinut că în privinţa TVA în sumă de 568.369 lei calculat pentru transportul internaţional de mărfuri legat de exportul sau importul de bunuri, reclamanta nu a prezentat documentele cerute potrivit legislaţiei în materie, iar administratorul societăţii a declarat organelor fiscale că nu deţine asemenea documente, inclusiv licenţa de intermediere în transportul internaţional de mărfuri pentru perioada 1 aprilie2004 – 31 decembrie 2006. Apărările prezentate de reclamantă în legătură cu acest capăt de cerere au fost apreciate ca fiind irelevante.
În privinţa TVA în sumă de 40.306 lei calculată pentru activitatea de transport internaţional de persoane, instanţa de fond a reţinut că, deşi pârâtele au solicitat reclamantei să prezinte, pentru operaţiunile din această categorie, foile Interbus, licenţa de transport şi alte documente provenind de la organele vamale, nus-a dat curs solicitării. Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că invocarea contractului de închiriere încheiat cu SC A. SRL şi a celui de asociere în participaţiune nu fac proba realităţii efectuării activităţii pretinse.
Cu privire la TVA în sumă de 58.420 lei, stabilită în mod suplimentar pentru operaţiunile de leasing, instanţa de fond a stabilit că în anul 2006, societatea reclamantă a dedus TVA aferentă ratelor de leasing la o valoare mai mare decât cuantumul ratelor scadente la datele prevăzute în contractele de leasing.
În ceea ce priveşte solicitarea de restituire a cauţiunii în sumă de 21.342 lei, prima instanţă a reţinut că aceasta a fost depusă într-un alt dosar al Tribunalului Arad.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs recurenta SC T. SA Arad, susţinând că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, instanţa de fond înlăturând în mod nejustificat şi nemotivat expertiza contabilă efectuată în cauză.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta arată că proba menţionată confirmă temeinicia acţiunii sale, iar instanţa de fond a înlăturat-o nemotivat, printr-o simplă afirmaţie – în sensul că „concluziile.. exced cadrului legal aplicabil în litigiu". Potrivit art. 212 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanţa nu este lămurită de concluziile expertizei, aceasta trebuie să ceară o nouă expertiză; această nouă expertiză nu a fost cerută nici de instanţă, nici de pârâta în cauză, astfel că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită de prima instanţă.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de recurentă este nerespectarea Ordinul M.F.P. nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, modificat prin Ordinul M.F.P. nr. 1752/2005, care consacră principiul prevalenţei economicului asupra juridicului, în sensul că tranzacţiile trebuie prezentate şi contabilizate în concordanţă cu fondul lor, iar nu doar cu forma lor juridică. Totodată, instanţa de fond este criticată pentru că nu a ţinut seama de prevederile Ordinul M.F.P. nr. 2222 din 22 decembrie 2006 care, la art. 1 lit. b) precizează că transportatorul este orice persoană impozabilă care realizează servicii de transport cu mijloace de transport proprii sau închiriate.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 8 aprilie 2008 instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv calculul TVA datorat de societate pentru operaţiunile economice efectuate în perioada controlată, expertiză efectuată de expert contabil B.N. şi care stabileşte că suma totală datorată de societate este de 27.921 lei, la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere de 6.652 lei. Cu toate acestea, instanţa de fond înlătură nemotivat concluziile acestui raport tehnic, arătând doar că „în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile fiscale, ale cărei concluzii au fost înlăturate de instanţă pentru că exced cadrului legal aplicabil în litigiu".
Procedând în acest mod instanţa de fond nu a analizat apărările reclamantei, reluând în motivare exclusiv argumentele autorităţilor administrativ fiscale şi nepronunţându-se pe fondul litigiului.
Pentru acest considerent, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru ca instanţa de fond să se pronunţe motivat asupra înlăturării sau menţinerii concluziilor expertizei, având inclusiv posibilitatea de a dispune o nouă expertiză, în baza art. 212 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T. SA Arad împotriva sentinţei civile nr. 188 din 30 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 731/2009. Contencios → |
|---|
