ICCJ. Decizia nr. 703/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 703/2009
Dosar nr. 8168/1/200.
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 iulie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta P.D. în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, Serviciul Român de Informaţii, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor şi Casa de Pensii a S.R.I., dispunând suspendarea executării Deciziei de imputare nr. 2469368 din 31 iulie 2007 emisă de S.R.I.-UM 0472 Bucureşti, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Printr-o încheiere ulterioară, pronunţată la 3 septembrie 2008, aceeaşi instanţă a dispus rectificarea erorilor materiale cuprinse în încheierea din 9 iulie 2008, privind adresa greşită a unor pârâţi şi numărul deciziei de imputare, acesta din urmă fiind 2469369, în loc de 2469368.
În motivarea încheierii din 9 iulie 2008 instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 2469369 din 31 iulie 2007 i s-a imputat reclamantei suma de 17.595 lei din drepturile de pensie acordate acesteia, începând cu anul 2006, când s-a pensionat. Prin punerea în executare a deciziei de imputare, reclamantei i-a fost diminuat considerabil venitul obţinut din pensie, astfel că aceasta se află într-o stare de pericol iminent privind achitarea creditului bancar contractat, plata studiilor universitare ale copiilor săi şi posibilitatea unui trai decent.
Totodată, se menţionează că hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, prin care s-a soluţionat plângerea reclamantei, prezintă aparente motive de nelegalitate în sensul că există menţiuni contradictorii privind data pronunţării, nu a fost analizat un caz de incompatibilitate şi s-a respins cererea de administrare a unor probe cu înscrisuri pe motiv că acestea reprezintă „secret de serviciu".
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 15 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Serviciul Român de Informaţii, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, respectiv Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul U.M. 0472 Bucureşti, susţinând că măsura dispusă de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul arată că cele două condiţii prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, respectiv „paguba iminentă" şi „cazul bine-justificat" au fost greşit apreciate de instanţa de fond, atât în fapt, cât şi în drept.
Recurentul susţine că paguba iminentă nu a fost dovedită, cuantumul reţinerilor lunare nedepăşind cota de ⅓ din drepturile de pensie ale intimatei-reclamante. Totodată, rezultă din cuprinsul hotărârii Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor că menţionarea ca dată a anului 2005 în titlu, este o simplă eroare materială, scriindu-se la final că hotărârea a fost pronunţată la 14 decembrie 2007, iar cazul de incompatibilitate semnalat de petentă a fost analizat la pct.6 din hotărâre, nefiind vorba de omisiunea comisiei de a se pronunţa.
În fine, recurentul susţine că nu este vorba de un prejudiciu care nu ar putea fi recuperat de intimata-reclamantă în cazul admiterii acţiunii în anularea actului administrativ, deoarece în această situaţie are loc repunerea în situaţia anterioară prin restituirea sumelor încasate sau despăgubirea corespunzătoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente, ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din motivarea încheierii atacate, rezultă că instanţa de fond a avut în vedere în exclusivitate condiţia „pagubei iminente", pe care ar suferi-o reclamanta prin executarea actului administrativ (Decizia de imputare), ignorând condiţia „cazului bine-justificat", în sensul că nu se menţionează nicio împrejurare care ar crea o îndoială puternică asupra legalităţii actului atacat; simpla împrejurare că intimata-reclamantă a formulat o acţiune având ca obiect anularea actului nu constituie un motiv suficient pentru a admite cererea de suspendare a executării acestuia, actul administrativ beneficiind de prezumţia de legalitate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine-justificate „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", iar în speţă instanţa de fond nu a identificat astfel de împrejurări, referindu-se doar la unele aspecte procedurale privind hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, act ce nu constituie obiectul cererii de suspendare formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Această cerinţă, a existenţei unei aparenţe de nelegalitate a actului administrativ, este menţionată inclusiv prin Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Comisiei Europene, care se referă la asigurarea unei protecţii jurisdicţionale provizorii a persoanelor, astfel că în mod greşit instanţa de fond a dispus suspendarea deciziei de imputare nr. 2469368 din 31 iulie 2007, atât în raport de legea internă, cât şi faţă de recomandarea Comisiei Europene.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, modificând încheierea atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Serviciul Român de Informaţii, U.M. 0198 Bucureşti, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, respectiv Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul U.M. 0472 Bucureşti prin U.M. 0198 Bucureşti împotriva Încheierii din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, dosar nr. 39/64/2008.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 694/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 712/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
