ICCJ. Decizia nr. 772/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 772/2009
Dosar nr. 6428/2/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1006 din 27 martie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Mehedinţi; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Mehedinţi şi a respins acţiunea precizată faţă de acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Pe fondul cauzei a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată, având ca obiect anularea poziţiei nr. 34441 din Anexa nr. 11 la HG nr. 1705/2006, formulată de reclamanţii F.G.V., A.E., A.G. şi B.E. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanţii au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile cu cererea înregistrată la Guvernul României sub nr. 17/7982 din 13 septembrie 2007, prin care au solicitat revocarea parţială a HG nr. 1705/2006, respectiv a poziţiei nr. 34441 din Anexa nr. 11 a acesteia, aşa încât prima excepţie invocată este, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, neîntemeiată.
Cât priveşte calitatea procesuală pasivă a Consiliului Judeţean Mehedinţi, s-a considerat că reclamanţii nu au justificat-o şi, având în vedere că emitentul actului administrativ atacat este Guvernul României, această excepţie s-a admis.
Analizând criticile de nelegalitate formulate de reclamanţi, Curtea de apel a apreciat că sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, prin HG nr. 1705/2006 nu s-a stabilit şi nu s-a modificat regimul juridic al terenurilor, ci s-a realizat delimitarea proprietăţii publice de proprietatea privată a statului şi, pe de altă parte, din înscrisurile depuse nu rezultă că la momentul includerii în domeniul public al statului a terenului în suprafaţă de 11,24 ha situat în comuna Şimian, Judeţul Mehedinţi, reclamanţilor li s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal reclamanţii F.G.V., A.E., A.G. şi B.E., formulând critici pe care le-au încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că hotărârea fondului cuprinde considerente contradictorii. După ce afirmă că HG nr. 1705/2006 nu a modificat regimul proprietăţii, ci doar a delimitat proprietatea publică a statului de cea privată, în fraza următoare arată că la momentul includerii terenului în domeniul public al statului, în favoarea reclamanţilor nu era reconstituit un drept de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Într-un motiv distinct recurenţii combat sentinţa prin prisma aplicării greşite a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 213/1998, a Legii nr. 18/1991, dar şi a ignorării dispoziţiilor art. 480 şi art. 481 C. civ., precum şi a dispoziţiilor constituţionale care ocrotesc dreptul de proprietate.
Recurenţii arată că terenurile în discuţie sunt proprietatea lor, Statul neputând prezenta niciun titlu legal prin care să le justifice apartenenţa la domeniul public. Terenurile nu au fost expropriate, ci au constituit contribuţia pe care autorii lor au adus-o „de bună voie" în anul 1962 la fostele unităţi agricole de stat, care le-au deţinut până în 1980 – 1985.
După apariţia Legii nr. 18/1991, arată recurenţii, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, o parte dintre acţiunile cu acest obiect fiind admise de către instanţele de judecată. Din expertizele efectuate în aceste dosare rezultă că terenurile sunt folosite de către Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, care le-a primit în administrare după 1990, pentru diverse culturi agricole.
Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul pârât a arătat că imobilul în discuţie a fost inventariat ca aparţinând domeniului public al statului, figurând, succesiv, în anexele la hotărârile de Guvern pentru aprobarea inventarelor bunurilor ce aparţin domeniului public al statului (din anul 2000 până în prezent) ca aflându-se în administrarea Ministerului Justiţiei, pentru Direcţia Generală a Penitenciarelor, Penitenciarul Turnu Severin, Secţia Vânjuleţ. Acest teren, indică intimatul, intră în categoria terenurilor proprietate publică a statului, potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991 şi pct. I.29 din Lista Anexă la Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, fiind ocupat de construcţii şi anexe strategice pentru buna funcţionare a Penitenciarului Drobeta Turnu Severin.
La rândul său, intimatul intervenient Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivele întâmpinării, acest intimat insistă asupra a două aspecte. În primul rând reiterează considerentul fondului referitor la faptul că, la momentul emiterii hotărârii de Guvern atacate reclamanţii nu aveau reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. În al doilea rând arată că pe teren există construcţii şi anexe strategice, o eventuală desfiinţare a acestora fiind foarte greoaie.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs expuse, încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În Anexa nr. 11 „Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului" la HG nr. 1705/2006, publicată în M. Of. Partea I nr. 1020 din 21 decembrie 2006, la poziţia nr. 34441 este indicată suprafaţa de 11,24 teren, categoria agricol, situat în comuna Şimian, judeţul Mehedinţi. La rubrica „situaţia juridică", în actul administrativ examinat sunt indicate „Dec. C.P. Mehedinţi nr. 409/1955 şi Decizii ale C.P.J.".
Necontestat, recurenţii-reclamanţi şi intimaţii-reclamanţi au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, invocând dispoziţiile art. 8-11 din Legea nr. 18/1991, republicată şi Legea nr. 247/2005, pentru diverse suprafeţe de teren din comuna Şimian, judeţul Mehedinţi, aflate în administrarea intimatului Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin.
Prin sentinţele civile nr. 3003 din 12 iunie 2007 şi nr. 910 din 20 februarie 2008 ale Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin s-au admis acţiunile reclamanţilor F.V., respectiv B.E. în contradictoriu cu Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi, Comisia Locală de Fond Funciar, Primăria Şimian, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanţilor pentru suprafeţele de 1 ha pentru primul reclamant şi 1,24 ha pentru a doua reclamantă.
În considerentele acestor hotărâri judecătoreşti s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au demonstrat dreptul de proprietate al autorilor lor asupra terenurilor în litigiu prin acte de proprietate şi file din registrul agricol (în temeiul art. 11 din Legea nr. 18/1991), în timp ce pârâţii nu au putut proba că ele fac parte din domeniul public al statului, neintrând în categoria celor la care se referă art. 136 alin. (4) din Constituţie.
De asemenea, Judecătoria a reţinut că deciziile administrative invocate de pârâţi, din anii 1970-1990, nu pot reprezenta un titlu de proprietate pentru stat, în sensul legii.
Considerentul Curţii de apel referitor la faptul că aceste hotărâri judecătoreşti nu sunt irevocabile, este corect, câtă vreme judecarea recursurilor pârâţilor a fost suspendată potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de faţă. Numai că soluţiile examinate, chiar fără a fi irevocabile, conturează aparenţa dreptului de proprietate al recurenţilor şi justifică pe deplin legitimitatea interesului lor, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că nici intimaţii-pârâţi şi nici intimatul-intervenient nu au fost în măsură să justifice modalitatea concretă prin care imobilul vizat de actul administrativ atacat a intrat în proprietatea statului, în condiţiile în care toate înscrisurile prezentate în probaţiune, decizii sau procese verbale, se referă numai la dreptul de administrare.
Înalta Curte constată, însă potrivit art. 312 alin. (3) şi art. 314 C. proc. civ., că în cauza examinată nu este posibilă modificarea hotărârii, întrucât împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.
În speţă se impune administrarea unei probe cu expertiză topografică, probă inadmisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., care să identifice terenurile cu privire la care invocă un drept de proprietate reclamanţii şi să verifice dacă acestea sunt incluse în suprafaţa totală de 11,24 ha teren la care se referă actul administrativ atacat.
În plus, în raport de apărarea intimatului-intervenient Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin se impune a se verifica dacă pe terenurile vizate există construcţii şi anexe strategice de utilitate publică în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, respectiv al pct. I.29 din Lista anexă la Legea nr. 213/1998.
În fine, în virtutea rolului său activ, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de trimitere va solicita fiecărui reclamant să prezinte dovezi cu privire la stadiul procesual al tuturor litigiilor în care este implicat, referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor despre care afirmă că fac parte din suprafaţa de 11,24 ha administrată de Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, urmând să hotărască asupra cauzei, în raport de toate dovezile ce vor fi administrate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. se va admite recursul şi se va casa sentinţa atacată, cu trimitere cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii F.G.V., A.E., A.G. şi B.E. împotriva sentinţei civile nr. 1006 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 731/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 773/2009. Contencios → |
|---|
