ICCJ. Decizia nr. 759/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 759/2009
Dosar nr. 953/33/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.P. a chemat în judecată C.J.P. Bistriţa – Năsăud, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 2785 din 19 martie 2008 emisă de aceasta din urmă şi, obligarea ei să-i recunoască, în temeiul Legii nr. 189/2000, calitatea de persecutat din motive etnice.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că prin Certificatul nr. C/27 din 11 februarie 2008 eliberat de A.N. – Direcţia Judeţeană Bistriţa – Năsăud, a dovedit că tatăl său, I.L., în prezent decedat, a prestat muncă forţată în Ungaria, în perioada 1 martie 1943 – 10 iunie 1944 datorită dominaţiei maghiare, situaţie în care este îndreptăţit la beneficiile Legii nr. 189/2000, deoarece împreună cu mama şi fraţii săi au suferit consecinţele persecuţiei tatălui lor, forţat să muncească în Ungaria.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 590 din 11 septembrie 2008 a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, reţinând că situaţia acestuia de copil al unei persoane care s-ar fi putut aflaîntr-una din situaţiile reglementate de art. 1 alin. (1), nu este reglementată, astfel încât acesta nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa a reţinut că numai tatăl său a fost persecutat din motive etnice, deoarece şi el a fost persecutat din motive etnice, întrucât a suferit toate consecinţele acestei persecuţii, astfel că el nu solicită drepturi compensatorii în calitatea de moştenitor ci, de persoană persecutată din motive etnice.
Recursul este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare.
c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
d) a făcut parte din detaşamente de muncă forţată;
e) a fost supravieţuitoare a trenului morţii;
f) este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
În cauză, recurentul – reclamant a solicitat să i se recunoască şi să-i fie acordare drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 în baza certificatului nr. C/27/11 februarie 2008 emis de A.N. – Direcţia Judeţeană Bistriţa Năsăud.
Or, din cuprinsul acestui certificat rezultă că cel care a prestat muncă în detaşamentele de muncă forţată în perioada dominaţiei maghiare, este numitul I.L., tatăl reclamantului, şi nu reclamantul, care nu s-a aflat în niciuna din situaţiile prevăzute de legiuitor la art. 1 din lege.
Pe de altă parte, Legea nr. 189/2000, nu prevede recunoaşterea şi stabilirea calităţii de persoană persecutată etnic, prin succesiuni de drepturi, nici chiar în situaţia în care unuia dintre părinţi i-ar fi fost recunoscută calitatea de persoană persecutată etnic.
Singura excepţie, consacrată de legiuitor este aceia a soţiei supravieţuitoare reglementată de art. 3 din lege, căreia i se recunoaşte un astfel de drept, cu condiţia de a nu se fi recăsătorit, ulterior decesului soţului.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, întrucât situaţia acestuia nu este reglementată de acest act normativ.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.P. împotriva sentinţei civile nr. 590 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 758/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 824/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
