ICCJ. Decizia nr. 824/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 824/2009
Dosar nr. 6167/2/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, precizată ulterior, reclamanţii au chemat în judecată M.E.C.T., M.E.C.T., L.M.G.E. şi L.A.P.N.T. solicitând să se constate nelegalitatea Ordinului M.E.C. nr. 5001/2006, a Ordinului nr. 5262/2006 al M.E.C. şi a Ordinului nr. 2346/2007 al M.E.C.T., să fie obligaţi pârâţii să permită minorilor înscrierea şi continuarea cursurilor în anul şcolar 2007-2008 în clasa a IX-a a şcolilor la care au absolvit în 2007 clasa a VIII-a, să fie obligaţi pârâţii M.E.C.T. şi M.E.C.T. să răspundă la memoriul adresat şi înregistrat sub nr. 17172 din 5 iulie 2007, să se constate că Ordinul nr. 5001 din 31 august 2006 nu are aplicabilitate faţă de învăţământul preuniversitar de artă, obligarea M.E.C.T. şi M.E.C.T. la plata de despăgubiri pentru fiecare reclamant, pentru minorii G.A.C. şi G.C.M. câte 500.000 euro, iar pentru restul minorilor câte 125.000 euro.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 904 din 19 martie 2008, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor L.A.P.N.T. şi L.M.G.E. ca şi excepţia lipsei procedurii prealabile.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă în parte acţiunea reclamanţilor şi a fost constatată nelegalitatea parţială a Ordinului M.E.C. nr. 5001/2006, Ordinului M.E.C. nr. 5262/2006, Ordinului M.E.C.T. nr. 2346/2007 în măsura şi în ceea ce priveşte instituirea obligaţiei de a susţine testele naţionale pentru admiterea în liceele cu profil artistic din filiera vocaţională a învăţământului liceal, au fost obligaţi pârâţii să recunoască reclamanţilor dreptul de a-şi continua studiile în clasa a IX-a a liceelor pârâte, în temeiul promovării testelor de aptitudini specifice.
A fost obligat pârâtul M.E.C.T. să achite fiecăruia dintre reclamanţi câte 10.000 lei cu titlu de daune morale şi a fost respins restul pretenţiilor reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor L.A.P.N.T. şi L.M.G.E. este neîntemeiată cât timp capătul de cerere privind obligarea la recunoaşterea dreptului reclamanţilor dea-şi continua studiile în clasa a IX-a a liceelor pârâte, în temeiul promovării textelor de aptitudini specifice este formulat şi în contradictoriu cu acestea, ele fiind titularele obligaţiei de înscriere a reclamanţilor în clasa a IX-a de liceu.
Excepţia lipsei plângerii prealabile a fost respinsă ca nefondată raportat la numeroasele contestaţii şi memorii adresate de reclamanţi ministerului pârât prin care se invocă caracterul discriminatoriu al reglementării din ordinele contestate chiar dacă nu se solicită expres revocarea lor.
Pe fondul litigiului s-a reţinut că potrivit art. 22 din Legea nr. 84/1995 accesul elevilor absolvenţi de clasa a VIII-a în clasa a IX-a se realizează prin procedura de selecţie şi repartizare, reglementată conform metodologiei M.E.C., iar această procedură se bazează pe rezultatele evaluării competenţelor dobândite în cadrul ciclului gimnazial care se face conform standardelor naţionale de evaluare.
Pentru anul şcolar 2007-2008 a fost adoptat Ordinul nr. 5001/2006 privind metodologia de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale şi Ordinul nr. 5262/2006 privind aprobarea Procedurii de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul liceal pentru anul şcolar 2007-2008.
Pentru absolvenţii clasei a VIII-a din liceele de artă s-a stabilit obligaţia de a susţine, pe lângă probele de aptitudini specifice şi testele naţionale pentru a accede în liceele de artă, obligaţie stabilită prin Ordinul nr. 5262/2006, în art. 24 şi prin Ordinul nr. 2436/2007, în art. 2 alin. (1).
Reclamanţii sunt absolvenţi, în anul 2007, ai celor două licee pârâte – L.M.G.E. şi L.A.N.T., toţi au fost declaraţi admişi la probele specifice în vederea accesului în clasa IX-a la liceele de artă, probe obligatorii potrivit dispoziţiilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 84/1995 a învăţământului, dispoziţii potrivit cărora în învăţământul de artă „elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice".
Ulterior, în baza primelor două ordine contestate ale ministrului educaţiei, au fost nevoiţi să susţină, alături de ceilalţi copii care doreau să acceadă în învăţământul liceal de cultură generală, testele naţionale la cele trei materii – limba română, matematică, geografie sau istorie, teste pe care le-au picat la unele dintre materii, în special, matematica.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că susţinerile reclamanţilor potrivit cărora art. 38 lit. b) din Legea nr. 84/1995 impune, ca unica cerinţă legală pentru înscrierea în învăţământul de artă, promovarea testelor de aptitudini specifice sunt parţial corecte, dar această cerinţă obligatorie nu este neapărat unică.
A fost examinată legalitatea ordinelor atacate nu prin raportare la acest text, apreciat ca fiind nerelevant, ci în considerarea invocatei discriminări a acestor copii în asigurarea dreptului la învăţătură şi educaţie.
S-a observat, mai întâi, că legea lasă la aprecierea/latitudinea ministrului educaţiei ca, an de an, să stabilească modul de acces în liceu, ceea ce duce la imprevizibilitatea conduitei de urmat a elevilor şi că există o diferenţă foarte mare între elevii care frecventează învăţământul vocaţional artistic şi cei care urmează cursurile şcolilor generaliste, ei neputând fi consideraţi în situaţii analoge.
Nu a fost negată posibilitatea ca şi elevii din învăţământul vocaţional artistic să susţină anumite examene la materii de cultură generală, dar instanţa de fond a observat că stabilirea aceloraşi rigori ca şi pentru copii din învăţământul de cultură generală, în condiţiile în care nu au nici acelaşi timp necesar pregătirii şi nici aceleaşi obiective educaţionale, este vădit discriminatorie.
S-a reţinut că una din raţiunile testelor naţionale, anume stabilirea unei ierarhii pentru repartizarea elevilor în licee, nu se regăseşte în cauză, în ceea ce priveşte învăţământul vocaţional, ci doar în liceele de cultură generală şi că prin Decizia nr. 61 din 9 ianuarie 2008 a C.N.C.D. s-a recunoscut discriminarea la care sunt supuşi elevii dotaţi care aleg învăţământul vocaţional, prin modul unitar de susţinere a testelor naţionale, aceştia nefiind în situaţia analogă cu ceilalţi elevi, din perspectiva timpului pe care îl pot aloca pregătirii pentru testele naţionale.
Singura modalitate de reparare nepatrimonială a prejudiciului cauzat prin emiterea ordinelor atacate este aceea de a fi obligaţi pârâţii să recunoască reclamanţilor dreptul de a-şi continua studiile, în clasa a IX-a a liceelor pârâte, în temeiul promovării testelor de aptitudini specifice, în baza art. 18 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
S-a reţinut că existenţa prejudiciului moral derivă din chiar discriminarea la care au fost supuşi reclamanţii şi prin consecinţele pe care le-au produs asupra reclamanţilor emiterea actelor atacate.
În ceea ce priveşte capetele de cerere privind obligarea pârâţilor de a răspunde la memoriu adresat de primii doi reclamanţi şi înregistrat sub nr. 1717R din 5 iulie 2007 şi privind constatarea că Ordinul nr. 5001 din 31 august 2006 nu are aplicabilitate faţă de învăţământul preuniversitar de artă, instanţa de fond le-a respins pentru că procedura judiciară a fost menită să suplinească lipsa răspunsului pozitiv al pârâţilor la acest memoriu, iar constatarea inaplicabilităţii este incompatibilă cu cererea de anulare a acestuia, excluzându-se reciproc.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de M.E.C.T. solicitând admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinţei atacate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii.
În motivele de recurs se arată că Ordinele nr. 5001/2006 şi nr. 5262/2006 au fost emise la 31 august 2006, înainte de începerea anului şcolar 2006-2007, iar reclamanţii au avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de reglementările acestora şi de a se pregăti corespunzător, iar aceştia şi-au asumat şi acceptat procedura de examinare şi evaluare, întrucât au parcurs toate etapele acesteia, inclusiv aceea de a susţine testele naţionale.
A fost criticată analiza făcută de instanţa de fond a legalităţii ordinelor din perspectiva invocatei discriminări a copiilor pentru că nu s-a ţinut seama de susţinerile recurentului în faţa instanţei de fond care vizau inexistenţa unei discriminări pentru că toţi elevii absolvenţi de clasa a VIII-a trebuie să susţină teste naţionale, pe baza programei şcolare parcursă în timpul anului, elevii proveniţi de la şcolile gimnaziale au posibilitatea de a urma un liceu cu profil vocaţional şi nu poate fi considerată discriminare cerinţa organizării unor examene de admitere la liceu, aceea de a avea minime cunoştinţe generale, cunoştinţe care au fost evaluate din materia parcursă de elevi.
S-a învederat şi faptul că Ordinul nr. 5001/2006 şi Ordinul nr. 5262/2006 au fost emise pentru a reglementa procedurile de admitere în anul şcolar 2007-2008 şi este imposibil ca reclamanţii să mai poată fi înscrişi în clasa a IX-a de liceu în anul şcolar 2007-2008 pentru că acesta s-a încheiat.
Sub aspectul daunelor morale este criticată soluţia instanţei de fond pentru că nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu moral deşi reclamanţii aveau obligaţia acestei dovezi.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
A fost depus la dosar o adresă de înaintare a unor recursuri declarate de Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti şi Şcoala cu Clasele I-VIII nr. 128 Bucureşti dar nu au fost depuse recursurile acestor instituţii.
Împotriva aceleiaşi sentinţe s-a declarat recurs de către L.A.P.N.T. şi L.M.G.E. În cele două recursuri este criticată soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică sentinţa nr. 904 din 19 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şis-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond să fie respinsă ca netemeinică acţiunea.
Reclamanţii-intimaţi au formulat întâmpinare şi s-a solicitat respingerea recursului declarat de M.E.C.T. iar pentru recursurile declarate de cele două licee s-a invocat nulitatea lor pentru că sunt semnate de consilierul juridic.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte va admite recursul declarat de M.E.C.T. dar pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au solicitat anularea parţială a Ordinelor M.E.C. nr. 5001/2006, 5262/2006 şi 2346/2006 pentru că se instituia obligaţia de a susţine teste naţionale pentru admiterea în liceele cu profil artistic, vocaţional a învăţământului liceal.
Instanţa de fond a constatat nelegalitatea parţială a acestor ordine în măsura şi în ceea ce priveşte această obligaţie.
- Criticile din motivele de recurs ce vizează faptul că Ordinul nr. 5001/2006 şi Ordinul 5262/2006 ar fi fost emise la 31 august 2006, înainte de începerea anului şcolar 2006-2007 şi părinţii şi elevii având posibilitatea de a lua cunoştinţă de reglementările acestea vor fi respinse.
Indiferent de faptul că reclamanţii au acceptat să susţină probele ce erau prevăzute în ordinele atacate, acestea nu acoperă nelegalitatea actelor emise şi prin care se creează o diferenţă foarte mare între copii care urmează cursurile şcolilor generale şi cei care acced în învăţământul artistic, care susţin probe de aptitudini specifice începând cu înscrierea în clasa I şi apoi în fiecare an din cei 8 ai ciclului primar şi gimnazial, neputând fi vorba de situaţii analoge.
- Nu pot fi reţinute nici criticile şi argumentele care susţin că nu există nici un fel de discriminare în felul în care s-au organizate testele naţionale tocmai în considerarea celor enunţate anterior.
Regula generală stabilită prin ordinele atacate, aceea că toţi absolvenţii să fie repartizaţi în funcţie de notele obţinute la testele naţionale, trebuie să ţină seama de specificul învăţământului vocaţional artistic. Elevii care acced în această formă de învăţământ trebuie să posede aptitudini specifice care nu pot fi cultivate decât în cadrul unui program special, printr-o programă adecvată.
Chiar instanţa de fond nu a negat posibilitatea ca şi elevii din învăţământul vocaţional artistic să susţină anumite examene la materii de cultură generală, dar se impune o abordare diferenţiată pentru a emite situaţiile discriminatorii, mai ales că, dacă prin lege s-a stabilit obligaţia ca programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi sportiv să respecte obiectivele stabilite pentru profilul respectiv, atunci şi modalităţile de accedere în învăţământul vocaţional trebuie să fie în raport cu acestea.
Reclamanţii, şi nici instanţa de fond, nu au susţinut ca admiterea să se facă doar pe baza mediei de la probele de aptitudini, ci să se găsească o modalitate în care probele de aptitudini să aibă o pondere mai mare având în vedere că şi în perioada liceală vor fi puse în evidenţă tocmai aceste aptitudini.
- Susţinerile din motivele de recurs ce vizează înscrierea reclamanţilor în clasa a IX-a de liceu în anul şcolar 2006-2007 sunt şi ele nefondate pentru că instanţa de fond a obligat pârâţii să recunoască reclamanţilor dreptul de a-şi continua studiile, în clasa a IX-a dar nu în anul şcolar 2007-2008.
- Însă, sunt fondate criticile din motivele de recurs ce vizează acordarea daunelor morale.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanţa, soluţionând cererea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, iar potrivit art. 18 alin. (3) din acelaşi act normativ, în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
În speţă, daunele morale au fost acordate pentru a compensa consecinţele negative pe care actele emise le-au produs reclamanţilor.
Însă, raportat la faptul că instanţa a recunoscut discriminarea la care au fost supuşi, a obligat autorităţile să-i înscrie la liceu a atenuat din consecinţele pe plan public pe care le-au avut asupra reclamanţilor, astfel încât se poate aprecia că, sub aspectul cuantumului danelor morale acordate, recursul este fondat.
De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de M.E.C.T., va fi modificată, în parte, sentinţa atacată, în sensul că va fi obligat M.E.C.T. la plata sumei de 5.000 lei fiecăruia dinte reclamanţi, cu titlu de daune morale, însă vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deşi la dosarul cauzei există o adresă de înaintare a unui recurs declarat de Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti şi de Şcoala cu clasele I.VIII nr. 128, totuşi la dosar nu au fost înaintate aceste recursuri şi, deci, nu vor putea fi analizate.
În legătură cu recursurile declarate de L.A.P.N.T. şi L.M.G.E. a fost invocată excepţia nulităţii acestor recursuri pentru lipsa calităţii de reprezentant.
În baza art. 137 C. proc. civ. Înalta Curte va analiza cu prioritate această excepţie.
Reprezentarea în justiţie a persoanei juridice se face prin organele lor de conducere.
Potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954 persoana juridică „îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale", iar actele juridice îndeplinite de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseşi.
Dar, în faţa instanţei de judecată reprezentanţii persoanelor juridice, ca şi în cazul celor fizice, trebuie să justifice calitatea de reprezentant prin prezentarea actului de numire sau a actului prin care a fost împuternicit, în mod expres, să reprezinte persoana juridică în justiţie.
În recursurile declarate de L.A.P.N.T. şi L.M.G.E., deşi au menţiunea că acestea sunt reprezentate de directori, au fost semnate de consilier juridic şi nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant al celor doi recurenţi, nu a fost prezentat un mandat prin care consilierul juridic să fi fost împuternicit să declare şi să semneze cererea de recurs.
Potrivit art. 161 alin. (1) C. proc. civ. când instanţa constată că reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale se poate da termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri, iar alin. (2) prevede că dacă aceste lipsuri nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.
De aceea, în baza art. 161 C. proc. civ., raportat la art. 298 C. proc. civ. şi art. 133 C. proc. civ., cele două recursuri vor fi anulate pentru lipsa calităţii de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursurile declarate de L.M.G.E. şi L.A.P.N.T., împotriva sentinţei civile nr. 904 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti pentru lipsa calităţii de reprezentant.
Admite recursul declarat de M.E.C.T. în prezent M.E.C.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă pârâtul M.E.C.T.(M.E.C.I.) să achite fiecăruia dintre reclamanţi câte 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 759/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 847/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
