ICCJ. Decizia nr. 763/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 763/2009
Dosar nr. 125/46/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamantul E.I. a chemat în judecată pe pârâţii Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General, Comisariatul Judeţean Argeş şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, solicitând:
- anularea deciziei nr. 9 din 14 ianuarie 2008 emisă de pârâta Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General;
- anularea Deciziei nr. 198 din 16 ianuarie 2008 emisă de pârâta Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General;
- anularea Deciziei nr. 296 din 17 ianuarie 2008 emisă de pârâta Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General;
- suspendarea executării deciziilor până la soluţionarea acţiunii în anulare;
- reintegrarea pe funcţia de comisar şef în cadrul Comisariatului Judeţean Argeş;
- obligarea pârâţilor la plata de daune materiale, reprezentând indemnizaţia de conducere de 50%;
- obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea
Reclamantul, care a îndeplinit funcţia de comisar regional în cadrul Comisariatului Regional Argeş, a fost schimbat din această funcţie ca urmare a aplicării prevederilor HG nr. 1224/2007, prin care s-au desfiinţat Comisariatele Regionale de Mediu.
Prin adresa nr. 86 din 16 ianuarie 2008, reclamantul a optat pentru funcţia vacantă de comisar şef al Comisariatului Judeţean Argeş, însă postul a fost ocupat de o altă persoană.
Din acest motiv, reclamantul a fost obligat contrar voinţei sale să facă o altă opţiune, respectiv cea de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare.
Reclamantul consideră că Decizia nr. 9/2008 este lovită de nulitate, deoarece s-a încălcat termenul de manifestare a opţiunii de ocupare a unui post, funcţia de conducere similară fiind vacantă.
3. Apărările pârâţilor
Prin întâmpinare, se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, avându-se în vedere că funcţia de Comisar regional a fost desfiinţată odată cu adoptarea noii legi de organizare, respectiv HG nr. 1224/2007.
Funcţia nu se mai regăseşte în noua structură organizatorică a Gărzii Naţionale de Mediu, reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior nu mai este posibilă.
4. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 50/F/C din 2 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 125/46/2008, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată, faţă de pârâta Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General şi a obligat reclamantul la 2975 lei cheltuieli de judecată către pârâta Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General; a respins acţiunea faţă de pârâţii Comisariatul Judeţean Argeş şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
S-a reţinut că, dată fiind desfiinţarea comisariatelor regionale, în mod legal s-a procedat la eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere deţinută anterior, conform art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
S-a mai reţinut că în privinţa pretinsei constrângeri nu s-a făcut nici o probă şi că manifestarea de voinţă a reclamantului s-a concretizat în adresa nr. 480 din 17 ianuarie 2008, prin care acesta a solicitat, în scris, numirea în funcţia de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare.
6. recursul formulat de reclamantul Ene Ioan.
Motivele de recurs s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ. .
Un prim motiv de recurs este acela privind încălcarea dreptului la apărare şi a principiului rolului activ al instanţei de judecată.
Se critică respingerea nelegală a probei cu înscrisuri solicitată de recurent: respectiv actele ce au stat la baza numirii lui V.J., copie după ordinul de deplasare, adresă prin care pârâtul M.M.D.D. să comunice dacă a emis vreun aviz de eliberare din funcţii a angajaţilor.
Al doilea motiv de recurs vizează încălcarea sau aplicarea greşită a legii, prin aceea că instanţa de fond a dat eficienţă cererii recurentului de schimbare a opţiunii fără să cerceteze împrejurările concrete.
7. Apărările intimaţilor
Intimaţii, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În mod corect s-a respins acţiunea faţă de pârâţii Comisariatul judeţean Argeş şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi ca nefondată în rest.
Se arată că instanţa de fond a respectat dreptul la apărare al reclamantului - recurent, permiţându-i să facă doar apărările necesare cauzei.
La pronunţarea soluţiei instanţa de fond a ţinut seama de toate actele existente la dosar, inclusiv de adresa nr. 480 din 17 ianuarie 2008.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este fondat.
2. Prin OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din OUG nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale.
OUG nr. 107/2007 a desfiinţat comisariatele regionale, astfel încât Garda Naţională de Mediu trebuia să funcţioneze la nivel central prin Comisariatul General şi avea în subordine 41 de comisariate judeţene, Comisariatul municipiului Bucureşti şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.
Prin legea de respingere a ordonanţei de urgenţă nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituţia României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei".În speţă, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanţa de urgenţă.
În prezent, HG nr. 1224/2007 emisă în baza OUG nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice.
La rândul lor, deciziile emise în baza HG nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.
În cauza de faţă OUG nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanţe de urgenţă sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.
În prezent, este în vigoare OUG nr. 17/2005 care organizează Garda Naţională de Mediu în Comisariate Regionale şi Comisariate Judeţene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia de Comisar Şef.
Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului.
Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare.
În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca şi acest din urmă act să fie anulat.
Aceasta este şi opinia doctrinei, a se vedea de exemplu: A.I., „Tratat de drept administrativ"; Curierul juridic nr. 11/2008.
Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziţii sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ iniţial, dacă este vorba de o ordonanţă de guvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.
Prin OUG nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din OUG nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepţia generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
Se poate observa astfel că OUG nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii Naţionale de mediu.
Cu referire strictă la primele două motive de recurs invocate, se va constata că faţă de împrejurarea legislativă intervenită şi care nu a putut fi ignorată de instanţa de recurs nu mai este necesară şi analizarea acestora.
3. Faţă de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se dispună admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate.
4. Pe fond, se va admite acţiunea formulată, în sensul anulării Deciziilor nr. 9 din 14 ianuarie 2008, nr. 198 din 16 ianuarie 2008 şi nr. 206 din 17 ianuarie 2008.
5. Se va dispune reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior.
6. Vor fi obligaţi pârâţii ce deţin un raport de serviciu cu reclamantul, la plata către acesta a drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei.
7. Va fi respins ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la suspendarea actelor administrative atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.I. împotriva sentinţei civile nr. 50/F/C din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că admite acţiunea.
Anulează Deciziile nr. 9 din 14 ianuarie 2008, nr. 198 din 16 ianuarie 2008 şi nr. 206 din 17 ianuarie 2008.
Dispune reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior.
Obligă pârâţii la plata către reclamant a drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei .
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere referitor la suspendarea actelor administrative atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 704/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 782/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
