ICCJ. Decizia nr. 782/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 782/2009
Dosar nr. 642/44/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Ş.S. a solicitat anularea deciziei nr. 6 din 22 decembrie 2006 emisă de D.G.F.P. Galaţi prin care s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantei SC S.T. SRL Galaţi pentru suma de 1.211.542 lei reprezentând obligaţii fiscale ale acesteia.
Cereri similare a adresat Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, atât Ş.E. cât şi SC S.T. SRL Galaţi, O.R. şi O.M., dar Deciziile contestate au fost 6 şi 7 din 22 decembrie 2006.
Acestea au fost conexate şi prin sentinţa nr. 32/ F din 11 martie 2008 a fost admisă acţiunea reclamanţilor, au fost desfiinţate Deciziile nr. 5, 6 şi 7 din 22 decembrie 2006 şi a fost înlăturată obligarea solidară a reclamanţilor.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanţii au făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, aşa încât soluţia de respingere a acţiunii sale apare pe deplin justificată.
S-a reţinut, de asemenea, că prin procesul-verbal din 23 august 2006 SC S.T. SRL Galaţi a fost declarată insolvabilă de către A.F.P. Galaţi întrucât aceasta nu mai avea disponibilităţi băneşti şi bunuri mobile sau imobile urmăribile şi că în cursul anilor 2002 şi 2003 mai multe bunuri aparţinând acesteia au fost cumpărate de către unii dintre reclamanţi, potrivit actelor de vânzare – cumpărare identificate de către organele fiscale, patrimoniul debitoarei micşorându-se în mod considerabil.
Au fost prezentate dispoziţiile art. 27 alin. (1) C. proCod Fiscal şi s-a considerat că pentru angajarea răspunderii solidare trebuie îndeplinite, între altele, condiţia dobândirii sau înstrăinării de bunuri în vederea provocării insolvenţei şi aceea a relei credinţe, condiţii care în cauză nu ar fi îndeplinite pentru că:
- simplul fapt că reclamanţii au fost, de pe o poziţie sau alta, beneficiari ai vânzărilor sau au făcut parte din acţionariatul societăţii insolvabile nu constituie, prin el însuşi, motiv pentru angajarea răspunderii lor solidare;
- nu s-a reţinut reaua credinţă în actele îndeplinite de către reclamanţi pentru că, de principiu, buna credinţă se prezumă iar cel ce invocă reaua credinţă trebuie să o dovedească, iar faptul că între reclamanţi şi firma insolvabilă au existat legături acţionariale nu dovedeşte reaua credinţă;
- preţul de vânzare, aşa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată, a fost serios şi sumele realizate din vânzări i-au folosit debitoarei pentru a-şi plăti datoriile.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către A.N.A.F. – D.G.F.P. Galaţi care a criticat soluţia instanţei de fond şi a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Se invocă faptul că hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru următoarele considerente:
1.- instanţa de fond a pronunţat soluţia fără a observa că organele fiscale au respins contestaţiile administrative formulate de SC S.T. SRL, Ş.S. şi Ş.E. ca fiind nedepuse în termen, nu ca neîntemeiate şi câtă vreme organele fiscale au dat această soluţia, Curtea de Apel Galaţi trebuia să stabilească dacă această soluţie este sau nu corectă;
2.- în privinţa cauzei pe fond se consideră că în mod greşit instanţa de fond nu a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (1) C. proc. civ. pentru că, din actele depuse la dosar, rezultă că întreg patrimoniul debitoarei SC S.T. SRL Galaţi a fost înstrăinat/dobândit de către reclamanţi care, cu rea credinţă, au provocat insolvabilitatea debitoarei.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Intimaţii Ş.E., Ş.S., O.R. şi O.M. au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După examinarea motivelor de recurs invocat, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 6 din 22 decembrie 2006 emisă de D.G.F.P. Galaţi privind stabilirea răspunderii solidare, în temeiul art. 27 C. proCod Fiscal, a fost antrenată răspunderea solidară a reclamanţilor Ş.S., O.R. şi O.M., prin Decizia nr. 7 din 22 decembrie 2006 a D.G.F.P. Galaţi a fost antrenată răspunderea solidară a reclamantului Ş.E. cu SC S.T. SRL Galaţi şi prin Decizia nr. 5 din 22 decembrie2006 a D.G.F.P. Galaţi a fost antrenată răspunderea solidară a reclamantei SC S.T. SRL.
Decizia nr. 6 din 22 decembrie 2006 a fost contestată de reclamanta Ş.S., iar prin Decizia nr. 18 din 6 aprilie 2007 a D.G.F.P. Galaţi a fost respinsă contestaţia ca nedepusă în termen.
Nu există dovezi că O.R. şi O.M. ar fi contestat, potrivit art. 28 alin. (6) C. proCod Fiscal raportat la art. 179 alin. (2) C. proCod Fiscal, în vigoare la acea dată, Decizia nr. 6 din 22 decembrie 2006 a D.G.F.P. Galaţi de antrenare a răspunderii solidare a acestora.
Decizia nr. 7 din 22 decembrie 2006 a fost contestată de reclamantul Ş.E. şi prin Decizia nr. 16 din 2 aprilie 2007 emisă de D.G.F.P. Galaţi a fost respinsă contestaţia ca nefiind depusă în termen.
Şi Decizia nr. 5 din 22 decembrie 2006 a fost contestată de reclamanta SC S.T. SRL Galaţi, iar contestaţia a fost respinsă ca nedepusă în termen prin Decizia nr. 17 din 6 aprilie 2007 a D.G.F.P. Galaţi.
În cererile de chemare în judecată, deşi se solicită anularea Deciziilor 5, 6, 7 din 22 decembrie 2006 ale D.G.F.P. Galaţi, se invocă şi motive de anulare a deciziilor prin care s-au soluţionat contestaţiile.
Cu toate acestea instanţa de fond fără a analiza aceste motive s-a pronunţat şi a anulat deciziile emise, iniţial, pentru antrenarea răspunderii solidare, dar fără a de pronunţa şi asupra deciziilor emise în procedura administrativă, respectiv Deciziile nr. 16, 17, 18/2007 ale D.G.F.P. Galaţi.
Referitor la primul motiv de recurs, referitor la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că hotărârea instanţei de fond a fost motivată, au fost arătate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza pronunţării soluţiei şi, de aceea, va fi respins.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 şi cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vor fi analizate împreună şi se constată că, într-adevăr soluţia instanţei de fond este nelegală pentru că au fost anulate deciziile emise iniţial pentru antrenarea răspunderii solidare dar fără a se anula deciziile emise în procedura administrativă, soluţia fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Potrivit art. 175 alin. (1) C. proCod Fiscal (în prezent art. 205 alin. (1) C. proCod Fiscal) împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii, iar această contestaţie este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Cu certitudine deciziile nr. 5, 6, 7 din 22 decembrie 2008 emise de D.G.F.P. Galaţi reprezintă acte administrativ fiscale care trebuie contestate potrivit textelor mai sus amintite. De altfel, reclamanţii Ş.E., Ş.S. şi SC S.T. SRL Galaţi au formulat contestaţie în procedura administrativă, fiind emise deciziile nr. 16, 17, 18/2007 de către organul de soluţionare a contestaţiei.
Nu s-au solicitat şi nici nu s-a depus vreo dovadă că şi reclamanţii O.R. şi O.M. ar fi contestat Decizia nr. 6/2006 a D.G.F.P. Galaţi, dar instanţa de fond a anulat această decizie şi la cererea reclamanţilor O.R. şi O.M.
Art. 175 alin. (1) C. proCod Fiscal, în forma sa în vigoare la data introducerii acţiunii la instanţă (de altfel, forma este aceeaşi şi în prezent numai că articolul a fost renumerotat, în prezent fiind art. 205 alin. (1) C. proCod Fiscal), prevedea obligativitatea parcurgerii procedurii administrative în cazul contestaţiilor la actele administrativ fiscale ca o condiţie de sesizare a instanţei de contencios administrativ, procedură care corespunde procedurii prealabile prevăzute de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În acelaşi sens s-a pronunţat constant atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cât şi Curtea Constituţională reţinându-se că dispoziţiile amintite C. proCod Fiscal reglementează procedura administrativă prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis acte administrative atacate sau organelor superioare acestora să revină asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege, procedură care este obligatorie şi anterioară sesizării instanţei de judecată.
Aceasta presupune că în faţa instanţei de contencios administrativ se atacă Decizia emisă în urma procedurii administrative, fiind inadmisibilă contestarea unui act administrativ fiscal direct în faţa instanţei de judecată competente.
Se observă că hotărârea instanţei de fond este dată cu nerespectarea acestor prevederi legale pentru că au fost anulate de instanţă actele administrativ fiscale emise deşi în procedura administrativă legalitatea şi temeinicia acestora nu a fost analizată pentru că au fost respinse contestaţiile ca nedepuse în termen, contestaţii formulate, aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, numai de unii dintre reclamanţi.
De aceea, va fi admis recursul declarat, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
La rejudecare, în baza rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., instanţa de fond va solicita reclamanţilor să-şi precizeze acţiunile şi să se verifice dacă aceştia solicită şi anularea deciziilor emise în procedura administrativă pentru că în cererea iniţială, deşi au invocat nelegalitatea deciziilor emise în urma contestaţiei ca fiind nedepusă în termen, nu au solicitat şi anularea lor (adică deciziile nr. 16, 17, 18/2007 ale D.G.F.P. Galaţi) pentru că altfel acţiunea este inadmisibilă.
Se vor solicita reclamanţilor O.R. şi O.M. să facă dovada respectării prevederilor art. 175 alin. (1) C. proCod Fiscal, respectiv dacă au contestat în procedura administrativă Decizia nr. 6/2006 a D.G.F.P. Galaţi pentru că altfel acţiunea lor este inadmisibilă tocmai pentru nerespectarea acestei proceduri obligatorii.
Dacă se va solicita şi anularea deciziilor nr. 16, 17, 18/2007 ale D.G.F.P. Galaţi, instanţa de fond va proceda la analiza legalităţii acestor decizii dar nu va putea soluţiona direct şi anularea deciziilor nr. 5, 6, 7/2006 ale D.G.F.P. Galaţi tocmai plecând de la caracterul obligatoriu al procedurii administrative.
Dacă instanţa de fond va aprecia că soluţiile adoptate în procedura administrativă sunt nelegale şi că, în mod greşit, s-au respins contestaţiile ca nedepuse în termen, instanţa de fond va trebuie să trimită cauza la D.G.F.P. Galaţi să soluţioneze contestaţiile pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 32/ F din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 811/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
