ICCJ. Decizia nr. 691/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 691/2009
Dosar nr. 1956/3/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1981/2008, pronunţată la data de 25 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţii invocate de pârât, iar pe fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D.M. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, având ca obiect obligarea pârâtului la eliberarea certificatului de atestare a titlului onorific de participant la Revoluţia din Decembrie 1989 şi la plata daunelor interese.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 341/2004 pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru Victoria Revoluţiei României din Decembrie 1989 şi ale art. 10 alin. (4) din HG nr. 1707/2006 pentru modificarea şi completarea normelor metodologice de aplicare a legii recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, nr. 341/2004 aprobate prin HG nr. 1412/2004, rezultă că pot beneficia de dispoziţiile reparatorii ale acestei legi, persoanele care dovedesc calitatea de revoluţionar cu certificat obţinut în baza Legii nr. 42/1990, sau care probează depunerea dosarului la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din Decembrie 1989, dar nu li s-a eliberat certificatul datorită epuizării formularelor şi ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile făcute de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor Administraţiei Prezidenţiale, or în speţă, reclamantul nu a făcut dovada că s-ar afla în vreuna din aceste situaţii.
Menţiunile cuprinse în dosarele de urmărire penală ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, referitoare la reclamant, reţine instanţa de fond, nu pot fi apreciate ca întrunind condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale menţionate şi care să conducă la concluzia că reclamantul a formulat cerere de acordare a certificatului de revoluţionar sub imperiul Legii nr. 42/1990.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii", precum şi cele ale art. 3041 C. proc. civ., conform cărora, „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele".
Prin motivele de recurs formulate, recurentul susţine în esenţă că instanţa fondului, ignorând probele administrate în cauză, în mod nelegal nu a constatat calitatea sa de participant la Revoluţia din Decembrie 1989, relevant în acest sens fiind răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, depus la dosarul de fond, conform căruia s-a demonstrat participarea sa efectivă la Revoluţie.
Faptul că a fost o imposibilitate de a-şi revendica aceste drepturi în termenul prevăzut de legile speciale, susţine recurentul, nu poate conduce la pierderea acestor drepturi recunoscute prin adresa Parchetului.
Recursul este nefondat, astfel că urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
În fapt, recurentul-reclamant a solicitat ca prin sentinţa ce va pronunţa instanţa să oblige pe pârât la „eliberarea certificatului de atestare a titlului onorific de participant la Revoluţia din Decembrie 1989", însă aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, acesta nu posedă un certificat doveditor al calităţii de revoluţionar, obţinut în baza Legii nr. 42/1990 cu modificările şi completările ulterioare, certificat care se putea dobândi numai în perioada funcţionării Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, comisii care şi-au încetat activitatea.
Recurentul - reclamant nu a făcut nici dovada că s-ar încadra în excepţia prevăzută de art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004 modificată şi completată prin HG nr. 1707/2006 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, potrivit căreia acordarea de noi certificate de revoluţionar este permisă în cazul celor „care fac dovada cu documentul original sau copie legalizată, că au depus dosarul la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 şi nu li s-au eliberat aceste certificate datorită epuizării formelor tipizate şi ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile făcute de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor Administraţiei Prezidenţiale, sau în decretele Preşedintelui României, de atribuire a acestor titluri, publicate în M. Of. al României, Partea I pentru eliberarea titlurilor".
Potrivit art. 7 din HG nr. 1412/2004 modificată şi completată prin HG nr. 1707/2006, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, nu este abilitat prin lege de a elibera noi certificate doveditoare a calităţii de revoluţionar, ci doar de a preschimba certificatele ce au fost eliberate potrivit Legii nr. 42/1990.
De altfel, recurentul - reclamant recunoaşte că nu posedă un astfel de certificat de revoluţionar, susţinând că datorită unei anumite împrejurări (boală, probleme de familie, etc….), nu a putut acţiona în termenul prevăzut de lege pentru a obţine acest certificat.
Faptul că printr-o adresă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se menţionează că recurentul - reclamant „a demonstrat în Piaţa Palatului şi a desfăşurat activităţi de pază la Palatul Prezidenţial din Cartierul Primăverii" nu îl îndreptăţeşte pe acesta, aşa cum bine a reţinut şi instanţa de fond, de a obţine un certificat de atestare a unui titlu onorific de participant la Revoluţia din Decembrie 1989, cât timp acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în legile speciale enunţate mai sus, în primul rând condiţia de a poseda un certificat de revoluţionar.
Aşa fiind, sentinţa pronunţată de instanţa de fond de respingere a acţiunii formulată de reclamant, este temeinică şi legală, urmând a fi menţinută, iar recursul respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M. împotriva sentinţei civile nr. 1981 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 626/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 696/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
