ICCJ. Decizia nr. 696/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 696/2009
Dosar nr. 7279/2/2007
Şedinţa publică de 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 292 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA în contradictoriu cu pârâţii – A.N.A.F. – D.G.S.C. şi A.N.A.F. – D.G.A.M.C., obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l anularea în parte a Deciziei nr. 73 din 8 mai 2006 şi a Deciziei nr. 90 din 6 aprilie 2007 şi obligarea pârâţilor la acordarea dreptului de deducere şi rambursare TVA în valoare de 567.312 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanta a înregistrat eronat TVA deductibilă în sumă de 567,312 lei, reprezentând diferenţa dintre TVA în sumă de 10.774.597 lei şi TVA în sumă de 10.207.285 lei, ca urmare a diferenţei de curs valutar, potrivit art. 145 alin. (3) şi alin. (8) din C. fiscal, coroborat cu pct. 18 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal (HG nr. 44/2004) suma facturată de reclamantă neputând a fi redusă datorită descreşterii cursului de schimb valutar de la data prestării, faţă de cel utilizat la data încasării avansului.
Precizează instanţa de fond că în mod corect pârâta a respins la rambursare suma de 567.382 lei prin Decizia nr. 73 din 8 mai 2006, menţinută ca legală această dispoziţie prin Decizia nr. 90 din 6 aprilie 2007.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen legal „reclamanta SC M. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii" coroborat cu art. 3041 C. proc. civ., potrivit căruia „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele".
Susţine în esenţă recurenta - reclamantă că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că la baza decontărilor făcute de SC A.T. SA a stat contractul de Mentenanţă Material Rulant, în care se stipulează că diferenţa de curs valutar dintre data „emiterii facturii şi data la care se efectuează plata, va fi facturată separat", recurenta - reclamantă susţinând astfel că plăţile trebuiau efectuate în lei la cursul euro al B.N.R. din ziua plăţii, iar la data de 13 iunie 2007 prestatorul SC A.T. SA i-a transmis factura cu nr. 01350311 din 30 noiembrie 2005 prin care a regularizat şi suma de 567.312 lei care face obiectul cauzei dedusă judecăţii, fiind astfel justificată cererea ce a formulat-o de a fi acceptată la deducere şi această sumă, conformă şi cu prevederile pct. 18 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fiscal.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata - pârâtă A.N.A.F. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
În speţă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, sunt aplicabile prevederile art. 145 alin. (3) şi 8 din Legea nr. 571/2003 privind C. fiscal, coroborate cu cele ale pct. 18 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fiscal, din conţinutul cărora rezultă că pentru regularizarea facturilor de avansuri, la data prestării serviciilor contractate în valută, facturileîn avans se stornează integral şi se emite factura fiscală pentru contravaloarea integrală a serviciilor prestate, iar baza de impozitare se determină prin însumarea sumelor evidenţiate în facturile în avans la cursul de schimb valutar din data încasării fiecărui avans, evidenţiind şi TVA aferent, astfel încât, suma facturată beneficiarului să nu fie majorată artificial, respectiv redusă, datorită creşterii/descreşterii cursului de schimb de la data prestării faţă de cel de la data încasării de avansuri.
În raport de aceste dispoziţii legale, corect a reţinut instanţa de fond că recurenta - reclamantă nu a efectuat regularizarea facturii de avans din 01 iunie 2004 la data emiterii facturilor de prestări de servicii, prin stornarea avansului de 14.000.000 euro la cursul de schimb de la data încasării acestuia, respectiv 40.506 lei, înregistrând eronat TVA deductibilă în sumă de 567.312 lei, ca urmare a diferenţei de curs valutar.
Pentru facturile emise pentru prestările de servicii efectuate pentru care a încasat avansul de 14.000.000 euro, recurenta - reclamantă a stornat avansul încasat la alt curs valutar decât cel de 40.506 lei/ euro, respectiv la cursurile de 41.080 lei/ euro, 39.663 lei euro, 36.712 lei/ euro şi 36.050 lei/ euro.
Aşadar, recurenta-reclamantă nu are drept de deducere pentru TVA în suma de 567.312 lei, ce reprezintă diferenţă între TVA în sumă de 10.774.597 lei aferentă avansului înscris în factura din 01 iunie 2004 emisă de SC A.T. SA şi TVA în sumă de 10.297.285 lei înscrisă în facturile de prestări servicii emise ulterior de SC A.T. SA, prin care s-a stornat avansul încasat.
Cât priveşte, susţinerea recurentei - reclamante în sensul că instanţa de fond nu a analizat contractul de Mentenanţă Material Rulant şi nu a avut în vedere faptul că prestatorul, ulterior, a întocmit factura din 30 noiembrie 2005 (pe care au primit-o la 13 iunie 2007) prin care a fost regularizată şi suma de 567.312 lei, aceasta este neîntemeiată.
Instanţa de fond a analizat actele şi lucrările dosarului precum şi susţinerile părţilor în raport de prevederile legale incidente în cauză, iar factura prin care se pretinde că s-a făcut regularizarea sumei în litigiu în mod just nu a fost analizată, pentru că nu a făcut obiectul inspecţiei fiscale pentru rambursarea TVA (perioada verificată fiind 01 octombrie 2004 – 30 iunie 2005), fapt pentru care nici nu a fost invocată în susţinerea contestaţiei formulate de societate şi de altfel, aşa cum recunoaşte şi recurenta - reclamantă, a intrat în posesia ei abia la 13 iunie 2007, în condiţiile în care actul atacat a fost emis la 06 aprilie 2007.
Aşadar, nu există motive de netemeinicie sau nelegalitate care să impună casarea sau modificarea sentinţei instanţei de fond, recursul declarat de reclamantă fiind nefondat, astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ. acesta urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M. SA împotriva sentinţei civile nr. 292 din 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 691/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 702/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
