ICCJ. Decizia nr. 702/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 702/2009
Dosar nr. 6184/1/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M. la data de 1 aprilie 2008, S.M.C. a solicitat recunoaşterea gradului profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, petenta a arătat că, prin Ordinul nr. 2274 din 14 noiembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost numită procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - nivel central, fiind declarată admisă la interviul organizat la data de 30 octombrie 2007 de către comisia constituită conform art. 75 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.
A mai arătat petenta că, în perioada 1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 2005 a fost încadrată succesiv în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg, Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu. De la data de 1 ianuarie 2006, până la data de 29 iunie 2006 a fost delegată în funcţia de procuror în cadrul D.N.A. – serviciul terorism Bucureşti, iar în perioada 15 ianuarie – 14 iulie 2007 a fost delegată în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. – nivel central, exercitându-şi atribuţiile de serviciu la Biroul pentru cooperare, reprezentare şi asistenţă judiciară internaţională.
Promovarea sa în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. s-a făcut pe durată nedeterminată.
Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulate de un număr de 87 de procurori de la D.I.I.C.O.T., S.M.C. fiind menţionată la poziţia nr. 19 în enumerarea din hotărâre.
În motivarea hotărârii, Plenul C.S.M. a reţinut în esenţă că, procurorii menţionaţi în hotărâre au gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel şi că nu au susţinut un concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Se menţionează totodată că, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă funcţionează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor D.I.I.C.O.T. în condiţiile Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile Legii nr. 303/2004.
Prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi eludate dispoziţiile privitoare la promovarea prin concurs în funcţii de execuţie imediat superioare, promovarea reprezentând de fapt, „o recunoaştere a performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituind o componentă a carierei acestora, având caracter permanent" şi fiind „un drept câştigat cu caracter definitiv în evoluţia carierei profesionale".
Se mai retine în Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. că, deşi procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizaţi corespunzător celor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest lucru nu le conferă de drept, gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi al dispoziţiilor art. 299 şi urm. C. proc. civ., S.M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând anularea acestei hotărâri în ceea ce o priveşte şi obligarea intimatului să-i recunoască gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de numirea sa în cadrul acestui Parchet – D.I.I.C.O.T. - nivel central.
În motivele de recurs dezvoltate, recurenta susţine următoarele:
D.I.I.C.O.T., reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
- prin numirea sa la D.I.I.C.O.T., conform dispoziţiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.S.M. solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, argumentând că:
- este necesar a se face distincţie între „numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. şi „promovarea" procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţie pentru care legea prevede condiţii şi proceduri diferite;
- chiar dacă funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, având personalitate juridică proprie, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială;
- promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condiţiile prevăzute de art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;
- numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta realizându-se doar în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 304/2004, republicată, aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;
- dispoziţiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepţie, supuse unei interpretări restrictive;
- procurorii numiţi la D.I.I.C.O.T., revin la încetarea activităţii, la parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- faptul că procurorii sunt salarizaţi pe perioada îndeplinirii funcţiei la D.I.I.C.O.T., corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Examinând recursul declarat de S.M.C., respectiv motivele invocate, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte ca admite recursul, pentru următoarele considerente.
Prin Legea nr. 508/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 131/2006, art. 1 alin. (1) s-a înfiinţat D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Legea sus - menţionată reglementează şi modul de numire al procurorilor la D.I.I.C.O.T., prin dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
Astfel, recurenta a fost numită în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2274 din 14 noiembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după susţinerea unui interviuşi obţinerea avizului favorabil de numire în funcţie, emis de secţia pentru procurori a C.S.M.
Rezultă astfel că, nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 304/2004.
Trebuie precizat însă că, recurenta nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui parchet.
De fapt, problema de drept pusă în discuţie şi căreia instanţa de control judiciar trebuie să-i dea o rezolvare, vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenta care a fost numită la D.I.I.C.O.T., în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Fiind numită în condiţiile unei legi speciale la D.I.I.C.O.T., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenta a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor, însuşi Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, definind gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Adoptarea unei legi speciale - Legea nr. 508/2004 - de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestei structuri specializate a unor procurori competenţi, în condiţiile şi conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun - Legea nr. 303/2004 - a fost determinată de necesitatea înfiinţăriiîn timp util a unei astfel de structuri specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, evident în contextul existenţei unei anumite conjuncturi socio-politice.
Îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T., deci şi recurenta, dobândeşte ipso facto, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
Cât priveşte apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii care, pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004, aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere modalitatea de înfiinţare a D.I.I.C.O.T. şi de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar şi practica constantă a C.E.D.O. (Decizia din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitateîntre mijloacele folosite şi scopul vizat".
Or, aşa cum rezultă din cele relatate, în speţă, justificarea obiectivă este determinată de necesitatea combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, materializată prin adoptarea Legii nr. 508/2004 şi înfiinţarea D.I.I.C.O.T., iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că, îndeplinind în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândeşte gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la susţinerea intimatului cu privire la deciziile pronunţate în această materie, cum că acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunţate într-un recurs în interesul legii, de asemenea trebuie înlăturată, având în vedere rolul unei jurisdicţii supreme cum este cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acela de a regla „contradicţiile jurisprudenţei" (Z. şi P.G. şi alţii împotriva Franţei; P. împotriva României) şi de a menţine aceleaşi soluţii în cazuri similare, asigurând o interpretare şi aplicare unitară a legii, în scopul de a evita apariţia unor divergenţe jurisprudenţiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică (P. împotriva României şi B. împotriva României).
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca jurisdicţie unică în această materie, judecă în primă şi ultimă instanţă, având obligaţia de a aplica şi interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudenţe.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce o priveşte pe recurentă, astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat şi va anula Hotărârea nr. 650/2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce o priveştepe recurentă, obligând intimatul să recunoască recurentei, gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.M.C. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează parţial hotărârea atacată în ceea ce o priveşte pe recurentă. Obligă intimatul să recunoască recurentei gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 696/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 704/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
