ICCJ. Decizia nr. 1041/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1041/2009
Dosar nr. 2135/2/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Economiei şi Finanţelor, O.P.C.P. a chemat în judecată pe pârâta M.S., societate de drept italian, solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum total de 1.796,949,88 Euro datorate ca urmare a neexecutării parţiale şi cu întârziere a unui contract pentru executarea de lucrări de construcţie.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţiile lipsei timbrajului, a necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti de drept comun, a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată faţă de dispoziţiile OUG nr. 34/2006 şi ale art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi excepţia tardivităţii acţiunii în daune, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
De asemenea, pârâta depus la dosar cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata pretenţiilor reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate şi a despăgubirilor, la eliberarea garanţiei de bună execuţie a contractului şi la restituirea sumei reţinută cu titlu de garanţie de executare a contractului.
La termenul din data de 25 septembrie 2008, reclamantul-pârât şi pârâta-reclamantă, prin apărători, au depus la dosar cereri de renunţare la judecată, respectiv de renunţare la cererea reconvenţională.
Prin încheierea din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea la judecată formulată de reclamantul-pârât şi de renunţarea la cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă şi a obligat reclamantul-pârât, Ministerul Economiei şi Finanţelor, O.P.C.P. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 14.513 lei reprezentând onorarii de avocat al pârâtei-reclamante.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul-pârât, solicitând diminuarea cuantumului obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată, în raport cu volumul de muncă efectiv depus de către avocatul intimatei pârâte-reclamante.
Examinând actele şi dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica încheierea atacată, în sensul că va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat recurentul, având în vedere considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
În conformitate cu art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariul avocaţilor potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În cauză, Înalta Curte constată că în faţa primei instanţe, a avut loc un singur termen de judecată, termen la care reclamantul-pârât şi pârâta-reclamantă au renunţat în mod expres la cererea de chemare în judecată, respectiv la cererea reconvenţională.
În aceste condiţii, actele depuse la dosar în volum mare de către apărătorul intimatei pârâte-reclamante nu-şi găsesc justificarea în ceea ce priveşte relevanţa lor la pronunţarea soluţiei pe fondul cauzei.
Pe de altă parte, examinarea documentelor aflate la dosarul cauzei arată că acestea reprezintă copii ale unor acte normative, ori ale unor acte depuse şi în limba engleză, ceea ce a condus la creşterea exagerată a volumului înscrisurilor, lucru inutil faţă de modalitatea simplă în care s-a soluţionat cauza.
Prin urmare, Înalta Curte observând că în raport cu complexitatea redusă a demersurilor profesionale şi cu volumul scăzut al muncii juridice depuse de avocatul pârâtei-reclamante în faţa instanţei de fond, cuantumul onorariului de avocat în sumă de 14.513 lei la care a fost obligat recurentul este nepotrivit de mare, va admite recursul şi va modifica încheierea atacată, în sensul reducerii onorariului de avocat la suma de 5000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Economiei şi Finanţelor, O.P.C.P. împotriva încheierii din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat la suma de 5.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 811/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 106/2009. Contencios → |
|---|
