ICCJ. Decizia nr. 764/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 764/2009
Dosar nr. 1275/54/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public şi a Fondului Locativ Craiova a chemat în judecată A.N.A.F. prin Biroul de Control pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, solicitând instanţei ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să dispună suspendarea provizorie a executării silite pornite la cererea pârâtului M.E.F. – A.N.A.F. prin Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Dolj în baza titlului executoriu nr. 411 din 27 mai 2008 emis în temeiul Deciziei de impunere nr. 2962 din 10 aprilie2008, până la soluţionarea anulării parţiale nr. 1191/54/2008, aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova cu termen la 11 iunie 2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a formulat contestaţie împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere la autoritatea competentă, solicitând revocarea în parte a deciziei de impunere pentru suma de 645.137 lei reprezentând vărsăminte pentru persoane cu handicap.
Deşi au fost contestate, pârâtul, în baza deciziei de impunere a emis titlu executoriu prin care a înfiinţat poprire pe toate conturile regiei pentru întreaga sumă, deşi fusese parţial contestată.
Măsura asiguratorie de indisponibilizare a întregii sume aducându-i reclamantei mari prejudicii, având în vedere că specificul activităţii ei este de interes public.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 197 din 7 august 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. prin biroul de control pentru contribuabilii mijlocii Dolj, dispunând suspendarea executării Raportului de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere nr. 2962 din 10 aprilie 2008 pentru suma de 645.137 lei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare a acestor acte fiscale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
S-a mai reţinut că alături de aceste argumente, se are în vedere şi recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
În fine, instanţa de fond a apreciat că pentru evitarea excesului de putere din partea autorităţii fiscale, executarea în întregime a actului administrativ fiscal, mai înainte de a stabili legalitatea şi temeinicia acestuia, este de natură a crea pagube serioase în patrimoniul reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegal a declarat recurs D.G.F.P. a judeţului Dolj în numele şi pentru A.N.A.F. – Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat în mod eronat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând greşit că cererea de suspendare ar întruni condiţiile cerute de aceste prevederi legale.
Astfel, argumentează recurenta, în cauză nu s-a dovedit existenţa unor împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal atacat, neexistând un caz care să justifice cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
A mai susţinut că nici existenţa iminenţei producerii unei pagube nu a fost dovedită, la dosarul cauzei nefiind depuse acte contabile din care să rezulte situaţia economico-financiară a regiei reclamante.
Intimata - reclamantă a depus întâmpinare prin care a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, cerând respingerea recursului, instanţa de fond reţinând în mod corect îndeplinirea celor două condiţii prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, doar în situaţia îndeplinirii cumulative a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a condiţiei privind necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Or, în cauză, din actele şi lucrările dosarului, nu rezultă că cele două condiţii cerute de prevederile art. 14 alin. (1) din lege ar fi fost îndeplinite de cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 2962 din 10 aprilie 2008.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înţelege existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, instanţa de fond nu a motivat în nici un mod existenţa unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal atacat şi nici din actele dosarului nu rezultă că ar exista asemenea împrejurări de fapt şi de drept referitoare la actele atacate.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, prin pagubă iminentă se înţelege un prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Or, în cauză, instanţa de fond apreciază că executarea debitului „poate produce consecinţe majore faţă de situaţia Municipiului Craiova, având în vedere specificul activităţii reclamantei, dar poate să o ducă pe aceasta şi la insolvenţă, cu toate consecinţele ce ar decurge din această situaţie", ceea ce reprezintă o afirmaţie generală care nu se sprijină pe existenţa unor dovezi în sensul celor reţinute.
Astfel fiind, constatând că cerinţele prevederilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite, instanţa de recurs reţine că recursul este întemeiat, soluţia instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică, urmând să fie casată, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în numele şi pentru A.N.A.F. – Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Dolj împotriva sentinţei civile nr. 197 din 7 august 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 762/2009. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 765/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
