ICCJ. Decizia nr. 760/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 760/2009
Dosar nr. 1404/36/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Reclamanţii I.G. şi I.Z. au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale să modifice deciziile acestora de pensie de serviciu în sensul includerii în cuantumul pensiei şi a sporului permanent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării acţiunii
Reclamanţii au susţinut că se impune modificarea deciziilor de pensionare, deoarece nu s-a luat în calcul la stabilirea cuantumului pensiilor de serviciu şi a sporului permanent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 89 alin. (1) din Legea nr. 19/2002 coroborat cu art. 82 din Legea nr. 303/2004 republicată în baza Legii nr. 247/2005, modificată prin OUG nr. 100/2007, art. 7 alin. (3) din HG nr. 1275/2005.
3. Apărările pârâţilor
Pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în raport de prevederile art. 10 din HG nr. 1275/2005.
Aceeaşi excepţie a fost ridicată de pârâtul Ministerul Justiţiei, invocându-se aceleaşi prevederi legale, respectiv HG nr. 1275/2005.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece nu a intervenit majorarea indemnizaţiei brute lunare a judecătorilor /procurorilor în activitate, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modificată prin OUG nr. 100/2007.
4. Excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa ridicată din oficiu. Soluţia instanţei.
La termenul de judecată din 4 septembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa a ridicat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia civilă, litigii de muncă şi asigurări sociale.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
S-a invocat art. 154 din Legea nr. 19/2000, conform căruia jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prim tribunale şi curţi de apel.
S-au mai invocat prevederile art. 95 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestareaprevăzute pentru cererea de pensionare.
În fine, s-au invocat şi prevederile art. 13 din HG nr. 1275/2005, stabilirea, actualizarea şi plata tuturor pensiilor de serviciu prevăzute de art. 82, 84 şi 85 alin. (2) şi (3) din lege se efectuează de casele teritoriale de pensii, iar în condiţiile art. 87 şi art. 88 din Legea nr. 19/2000, Decizia emisă în conformitate cu art. 86 poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului.
6. Recursul formulat de reclamanţi.
Recurenţii critică soluţia instanţei de fond din perspectiva prevederilor art. 3041 C. proc. civ., considerând că în realizarea procedurii de modificare a deciziilor şi a cuantumului pensiilor de serviciu sunt implicaţi, în raport de competenţa lor, toţi pârâţii.
Verificarea, aprobarea sau neaprobarea de către pârâtul Ministerul Justiţiei a adeverinţelor emise de curţile de apel şi înaintate acestuia ori refuzul pârâţilor Ministerul Justiţiei şi al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care fac parte din categoria organelor centrale, de a transmite adeverinţele, constituie acte administrative de autoritate publică.
7. Apărările intimaţilor
Intimaţii au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. Faptul că potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în procedura de recalculare, modificare sau actualizare a pensiilor de serviciu se emite o adeverinţă tip de către ultima unitate angajatoare a reclamanţilor nu poate duce la calificarea acţiunii cu acest obiect ca fiind de competenţa instanţelor de contenciosadministrativ.
II. Considerentele instanţei recurs
1. Recursul este nefondat.
2. Conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 modificată şi completată, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.
3. Art. 155 din Legea nr. 19/2000 modificată şi completată dă în competenţa de primă instanţă a tribunalelor şi litigiile privind deciziile de pensionare, precum şi refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
4. Potrivit art. 14 din HG nr. 1275/2008, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, stabilirea, actualizarea şi plata tuturor pensiilor de serviciu se efectuează de către casele teritoriale de pensii.
5. Coroborând textele legale enunţate rezultă că şi în cazul pensiilor de serviciu, atât stabilirea acestora, cât şi actualizarea sunt supuse competenţei în primă instanţă a tribunalului, ca instanţă de asigurări sociale.
7. Nu există nici un motiv ca instanţele de contencios administrativ să se investească cu soluţionarea unor asemenea acţiuni, chiar dacă se invocă şi refuzul nejustificat de emitere a adeverinţei –tip prevăzută de art. 13 din HG nr. 1275/2005.
Aceasta deoarece, conform art. 155 din Legea nr. 19/2000, secţia de asigurări sociale a tribunalului soluţionează în primă instanţă şi refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
Competenţa în acest caz apare ca fiind derogatorie de la prevederile Legii nr. 554/2004.
8. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.G. şi I.Z. împotriva sentinţei civile nr. 700/CA din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 753/2009. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 761/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
