ICCJ. Decizia nr. 753/2009. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 753/2009
Dosar nr. 557/2/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Societatea Română de Televiziune a chemat în judecată pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să dispună anularea deciziei nr. 446 din 18 iulie 2006, emisă de pârât, restituirea amenzii plătită de reclamantă în cuantum de 10.000 RON, obligarea pârâtului de a publica hotărârea de anulare a deciziei în 3 cotidiene, pe cheltuiala acestuia.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Decizia contestată, Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat-o cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, întrucât nu ar fi respectat principiul condiţiilor egale de exprimare prin faptul că reprezentanţii puterii au fost prezenţi în emisiunile monitorizate de 97 ori, în timp ce reprezentanţii opoziţiei de doar 70 ori.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost apreciată ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 504/2002 şi a Deciziei nr. 187/2006, întrucât există o dificultate obiectivă de monitorizare exactă a reprezentanţilor puterii şi opoziţiei în emisiunile TVR, prevederea legală aplicată de pârâtă sancţionând numai reaua-credinţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1979 din 25 iunie 2008 a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a dispus anularea Deciziei nr. 446 din 18 iulie 2006 a Consiliului Naţional al Audiovizualului. Totodată, a dispus restituirea amenzii achitată de reclamantă şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la publicarea hotărârii în 3 cotidiene, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că autoritatea pârâtă a monitorizat emisiunile difuzate de reclamantă în perioada 01 - 30 iunie 2006, pe parcursul unei singure luni, contrar dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006, care prevăd că monitorizarea se realizează pe perioade glisante de 2 luni consecutive, astfel că Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea acestor prevederi cât şi cele ale art. 75 din aceeaşi reglementare. Ca o consecinţă a admiterii acţiunii privind anularea deciziei contestate s-a apreciat că se impune şi restituirea amenzii achitate de reclamantă .
Cât priveşte capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la publicarea hotărârii ce se va pronunţa în cazul admiterii cererii, s-a reţinut că această solicitare nu este întemeiată pe nici o dispoziţie legală care reglementează regimul audiovizualului, situaţie în care se impune respingerea acestei cereri.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs Consiliul Naţional al Audiovizualului, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-pârât a menţionat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este greşită, deoarece a reţinut în mod incorect faptul că monitorizarea s-a făcut pe parcursul unei singure luni, contrar dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Codul Audiovizualului, deşi la dosarul cauzei există dovezi, respectiv rapoarte de monitorizare aferente lunilor martie-august 2006, din care rezultă că nici în aceste luni intimata-reclamantă nu a respectat condiţia egalităţii numărului reprezentanţilor puterii şi ai opoziţiei, participanţi la alte emisiuni decât cele de ştiri, aşa cum prevede art. 75 din Decizia nr. 187/2006.
Prin urmare, monitorizarea a fost permanentă, pe luni consecutive, în deplină concordanţă cu prevederile art. 74 alin. (3), iar nemenţionarea acestui fapt în cuprinsul deciziei de sancţionare contestate, nu este de natură a afecta validitatea acesteia, atâta timp cât încălcarea constatată există, nefiind dovedită de intimata-reclamantă inexistenţa faptei pentru care i-a fost aplicată sancţiunea de către consiliu.
Recurentul-pârât susţine că este greşită aprecierea instanţei de fond cu privire la sancţiunile primite anterior de intimata-reclamantă, deoarece la dosarul cauzei au fost depuse dovezi, respectiv Decizia nr. 328 din 1 iunie 2006 din care rezultă aplicarea şi a altor sancţiuni acesteia, pentru încălcarea aceloraşi prevederi ale art. 75.
În ceea ce priveşte admiterea capătului de cerere prin care se solicita restituirea amenzii plătite, se precizează că instanţa de fond a pronunţat sentinţa cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, deoarece intimata-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi achitat din proprie iniţiativă această amendă, iar Decizia emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a fost trimisă spre executare silită.
Intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului formulat, întrucât motivele de recurs invocate de Consiliul Naţional al Audiovizualului, sunt nefondate, în principal pentru faptul că Decizia nr. 446/2006 contestată, nu respectă dispoziţiile exprese ale art. 74 alin. (3) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006.
Consiliul Naţional al Audiovizualului a depus, de asemenea, concluzii scrise, prin care reiterează motivele de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de motivele invocate, de actele şi dovezile existente la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin Decizia nr. 446 din 18 iulie 2006, C.N.A. a sancţionat Societatea Română de Televiziune cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 75 din Decizia nr. 187/2006, Codul audiovizualului, care stabileşte că numărul reprezentanţilor puterii şi ai opoziţiei, participanţi la alte emisiuni decât cele de ştiri, va fi egal.
În cuprinsul deciziei de sancţionare s-a precizat faptul că recurenta - pârâtă a monitorizat emisiunile difuzate de către intimata-reclamantă în perioada 1 – 30 iunie 2006 şi a constatat că a fost încălcate dispoziţiile art. 75 din Decizia C. N. A. nr. 187/2006.
Potrivit art. 74 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006, în programele de ştiri, radiodifuzorii vor respecta regula celor trei părţi, detaliată la literele a) – c). Art. 74 alin. (3) din aceeaşi decizie dispune că „monitorizarea respectării regulii celor trei părţi se realizează pe perioade glisante de 2 luni consecutive" iar în cazul constatării unui dezechilibru evident, Consiliul Naţional al Audiovizualului va solicita radiodifuzorului să restabilească echilibrul în luna ce urmează perioadei monitorizate.
Prin art. 75 din aceeaşi decizie, se instituie regula monitorizării de la art. 74 din alin. (3) şi în privinţa altor emisiuni decât cele de ştiri.
În mod corect, instanţa de fond, în raport de dispoziţiile legale menţionate, cât şi de menţiunile din Decizia de sancţionare referitoare la perioada monitorizată, a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 74 alin. (3) în sensul că monitorizarea s-a realizat pe parcursul unei singure luni şi nu pe o perioadă glisantă, de 2 luni consecutive.
Respectarea procedurii prevăzute de art. 74 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006, este necesară de fiecare dată când se emite o decizie de sancţionare.
Deciziile de sancţionare anterioare pentru fapte similare, nu prezintă relevanţă în cauză, deoarece nu fac dovada îndeplinirii cerinţelor art. 74 alin. (3).
Din cuprinsul art. 74 şi art. 75 din Codul de Reglementare al Audiovizualului, se desprinde concluzia potrivit căreia este necesar să fie întrunite condiţiile cumulative prevăzute expres în actul normativ pentru comiterea faptei, şi anume: să existe o monitorizare de către Consiliul Naţional al Audiovizualului pe o perioadă de 2 luni şi un dezechilibru evident între numărul reprezentanţilor puterii şi cel al opoziţiei prezenţi în emisiunile de ştiri şi cele de dezbateri.
După prima lună de monitorizare, Consiliul Naţional al Audiovizualului are obligaţia de a atenţiona radiodifuzorul asupra dezechilibrului constatat şi de a-i pune în vedere să intre în legalitate, astfel că nu este prevăzută sancţiunea în raport cu o singură lună de monitorizare.
Faptul că anterior intimata-reclamantă prin Decizia nr. 327 din 1 iunie 2006 (fila 10, dosar fond), fusese sancţionată cu somaţie pentru încălcarea prevederilor art. 75 din Decizia nr. 187/2006 nu prezintă relevanţă deoarece în cuprinsul acestei decizii, perioada monitorizată a fost 1 – 30 aprilie 2006 şi nu se încadrează în cuprinsul perioadei glisante de 2 luni consecutive, întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, perioada monitorizată prin Decizia contestată este 1 – 30 iunie 2006.
Prin urmare, este obligatorie o monitorizare cu respectarea regulii pe perioade glisante de 2 luni consecutive, iar în ipoteza în care s-ar considera că săvârşirea contravenţiei este posibilă înainte de epuizarea procedurii prevăzute de art. 74 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006, textul legal nu mai poate fi aplicat, iar Consiliul Naţional al Audiovizualului nu ar mai avea nici un interes să respecte o astfel de procedură.
Avându-se în vedere considerentele menţionate anterior, Înalta Curte constată faptul că nu a fost respectată procedura legală de aplicare a sancţiunii, cât timp intimata - reclamantă a fost monitorizată doar pe o perioadă de o lună, astfel că nu pot fi reţinute ca fiind fondate motivele de recurs invocate de recurentă, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.
Referitor la motivul de recurs care vizează greşita admitere a capătului de cerere prin care se solicită restituirea amenzii plătite, Înalta Curte apreciază că este nefondat, întrucât dispoziţia instanţei se referă la amenda achitată, iar în condiţiile în care nu se face dovada achitării cu ocazia executării, este evident că nu se poate dispune restituirea unei sume ce nu a fost plătite.
Avându-se în vedere cele reţinute, precum şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 316, coroborate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul formulat de recurentă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 1979 din 25 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 742/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 760/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
