ICCJ. Decizia nr. 826/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 826/2009

Dosar nr. 847/54/2008

Şedinţa publică din 13 februarie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 116/F-C din 13 august 2008 a Curţii de Apel Piteşti a fost admisă cererea de suspendare formulată de M.M. în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului privind executarea Deciziei nr. 332 din 31 martie 2008.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia care face obiectul dosarului de faţă, a fost suspendat de drept raportul de serviciu al reclamantei pe perioada cercetării administrative, dispusă de autoritatea pârâtă.

Instanţa a arătat că autoritatea pârâtă, mai înainte de a lua măsura suspendării de drept a raportului de serviciu al reclamantei, a sesizat organele de urmărire penală cu plângere împotriva reclamantei, situaţie care determină suspendarea cercetării administrative dispuse de autoritatea angajatoare conform dispoziţiilor legale.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a apreciat că măsura suspendării raportului de serviciu al reclamantei îmbracă forma cazului bine justificat, întrucât această măsură apare ca nelegală în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, situaţie în care echitatea impune evitarea prejudiciului ce s-a creat în patrimoniul reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii formulate.

În motivele de recurs, cu privire la pretinsul motiv de nelegalitate potrivit căruia reclamanta şi-ar fi îndeplinit cu bună-credinţă toate obligaţiile faţă de compartimentul de control s-a arătat că motivul invocat nu are legătură cu fundamentul deciziei de suspendare a raportului de serviciu.

Referitor la motivul de nulitate a deciziei atacate faţă de lipsa unei sesizări s-a invocat faptul că procedura administrativă a fost declanşată ca urmare a sesizării comisiei de disciplină nr. 37039/CCG din 13 martie 2008 a Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Şi cu privire la pretinsa încălcare a drepturilor reclamantei se arată că toate argumentele invocate nu corespund stării de fapt reale, nefiind susţinute de probe şi trebuie respinse.

În privinţa accesului pretins neîngrădit al funcţionarului la documentele utilizate sau rezultate în urma activităţii comisiei de disciplină se solicită respingerea susţinerilor ca nefondate, ca şi cele privind pretinsa nemotivare a deciziei atacate.

Referitor la caracterul vădit nefondat al cererii de chemare în judecată se invocă prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea n. 554/2004 şi art. 2 alin. (1) lit. ş din aceeaşi lege şi se arată faptul că în materia suspendării actului administrativ legiuitorul a prevăzut două teze care nu trebuie întrunite cumulativ, ele fiind alternative.

În cauză, nu s-ar fi dovedit producerea unei pagube şi cuantumul acesteia, în condiţiile în care reclamanta are şi alte posibilităţi de a realiza venituri, iar perturbarea gravă a funcţionării unui serviciu public nu intră în discuţie pentru că a fost numit un înlocuitor temporar.

În baza art. 300 alin. (2) C. proc. civ. s-a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate ţinând seama de caracterul nesuspensiv de executare al recursului.

Aceste motive de recurs au fost depuse înainte de comunicarea hotărârii.

După comunicarea acesteia, în termen, au fost depuse alte motive de recurs.

Se consideră că hotărârea este nelegală şi netemeinică pentru că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a constatat că suspendarea cercetării disciplinare nu se justifică în condiţiile existenţei sesizării penale, ori în mod evident instanţa nu a fost sesizată pentru a constata legalitatea suspendării procedurii disciplinare ci a fost sesizată pentru a dispune suspendarea efectelor actului administrativ Decizia nr. 332/2008 a Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediulu.

Este criticată soluţia instanţei de fond şi pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că a reţinut ca indicii de nelegalitate împrejurarea de fapt că procedura a fost suspendată fără a analiza momentul în care această suspendare a procedurii administrative a intervenit în raport de data introducerii cererii de suspendare a actului administrativ atacat.

Referirile instanţei de fondla Recomandarea R 89(8) din 13 septembrie 2008 sunt criticate pentru că sunt scoase din context, trunchiate şi fără relevanţă în speţă, pentru că nu s-au avut în vedere dispoziţiile Tratatului Uniunii Europene potrivit cărora recomandările, alături de avize, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.

Oricum, protecţia jurisdicţională provizorie la care face referire Recomandarea se raportează la o pagubă gravă, intensă, serioasă.

Faţă de referirea în termeni generali la această recomandare, se consideră că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Se apreciază că instanţa a omis să analizeze întrunirea cumulativă a celor două condiţii, cazul bine justificat şi paguba severă şi iminentă, iar motivarea că paguba este dovedită sub aspectul lipsei de venituri pe perioada suspendării raportului de serviciu va fi paralizată de starea de fapt, pentru că reclamanta realizează venituri la Universitatea din Craiova, unde deţine funcţia de conferenţiar universitar, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se consideră că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut atunci când s-a pronunţat asupra legalităţii suspendării procedurii disciplinare pentru că reclamanta nu a solicitat acest lucru iniţial, iar ulterior cererea de chemare în judecată nu a fost modificată, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

S-a solicitat ca instanţa de recurs să aibă în vedere faptul că suspendarea raportului de serviciu constituie o măsură temporară, putând fi dispusă de angajator faţă de funcţionarul public împotriva căruia s-a formulat plângere penală ori s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea de infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinută şi să fie avute în vedere şi considerentele Deciziei nr. 520 din 11 octombrie 2005 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii.

Observând că la dosarul cauzei au fost depuse motive de recurs atât la 21 august 2008 cât şi ulterior, după motivarea sentinţei atacate, la 8 septembrie 2008 şi pentru că motivele depuse iniţial se referă la susţinerile reclamantei şi nu la hotărârea atacată, vor fi analizate numai motivele de recurs invocate la 8 septembrie 2008 şi cele din 21 august 2008 numai în măsura în care criticile vizează hotărârea instanţei de fond.

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente :

Referitor la faptul că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta va fi respins pentru că instanţa de fond a dispus numai suspendarea executării deciziei nr. 332/31 martie 2008 emisă de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului până la pronunţarea instanţei de fond, fără a schimba înţelesul acestui act administrativ şi fără a interpreta greşit actul juridic dedus judecăţii.

Legat de aceeaşi referire a instanţei de fond la legalitatea suspendării procedurii disciplinare, va fi respins şi motivul de recurs potrivit căruia instanţa ar fi acordat mai mult decât s-a cerut de către reclamantă, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct. 6 C. proc. civ.

Este adevărat că instanţa de fond a făcut referiri la legalitatea măsurii suspendării procedurii disciplinare în condiţiile în care s-a solicitat suspendarea unui act administrativ prin care raportul de serviciu al reclamantei a fost suspendat pe perioada cercetării administrative, dar numai pentru a justifica admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ pentru că nu a dispus anularea actului a cărui suspendare s-a dispus prin hotărâre.

Va fi respins şi motivul de recurs ce vizează nemotivarea hotărârii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru că după analiza hotărârii atacate se constată că aceasta este motivată în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc. civ., iar faptul că în considerentele ei se fac referiri la Recomandarea R 89(8) din 13 septembrie 1989 ( şi nu din 13 septembrie 2008, cum susţine recurenta) nu înseamnă că hotărârea instanţei de fond nu ar fi motivată.

Motivul de recurs ce vizează aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost invocat atât în privinţa neanalizării cazului bine justificat cât şi al pagubei iminente, dar şi acesta va fi respins.

Instanţa de fond a verificat condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, astfel cum sunt prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

„Cazurile bine justificate", sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Instanţa de fond a arătat aceste împrejurări de fapt şi de drept care au putut să creeze îndoială serioasă asupra legalităţii actului a cărui suspendare se cere şi care pot justifica măsura suspendării acestui act, iar aceste împrejurări pot să se refere şi la momentul în care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al reclamantei pe perioada cercetării administrative (31 martie 2008) faţă de momentul sesizării organelor de cercetare penală (6 martie 2008).

Nu prezintă relevanţă faptul că cererea de suspendare a actului administrativ s-a formulat de reclamantă înainte să se dispună suspendarea procedurii disciplinare (la 16 mai 2008).

Oricum legalitatea actului administrativ a cărui suspendare s-a dispus va fi cercetată, pe fond, în cadrul litigiului ce are ca obiect anularea deciziei nr. 332/31 martie 2008 a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

Şi susţinerile referitoare la îndeplinirea condiţiei „pagubei iminente" vor fi respinse.

„Paguba iminentă" definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, modificată ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Faptul că reclamanta realizează venituri şi din alte activităţi nu înseamnă că prin emiterea actului a cărui suspendare o solicită nu i se creează un prejudiciu material viitor şi previzibil, astfel că şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită în cauză.

În motivele de recurs depuse iniţial, recurenta solicită şi suspendarea executării hotărârii atacate, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ., dar cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată şi aceasta nu va mai putea fi analizată.

Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului împotriva sentinţei nr. 116/F-C din 13 august 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 826/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs