ICCJ. Decizia nr. 8/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8/2009
Dosar nr. 8478/2/2007
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - C.T.A. şi Institutul Naţional de Expertize Criminalistice să se constate nulitatea absolută a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 prin care a fost revocată din funcţia de director al institutului şi suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Prin încheierea de la 20 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării ordinului menţionat, cu motivarea că nu s-a dovedit existenţa unui caz bine justificat sau a unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei.
S-a mai reţinut prin încheierea atacată, că reclamanta nu şi-a motivat cererea de suspendare, nici în cadrul acţiunii principale şi nici în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., astfel încât se impune respingerea ei ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta G.C., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 a ministrului justiţiei prin care reclamanta a fost revocată din funcţia de director al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi pe cale de consecinţă a repunerii petentei în funcţia deţinută anterior emiterii acestui ordin.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că prin ordinul atacat a fost demisă în mod nelegal şi abuziv, pe criterii pur politice justificate de faptul că la data numirii reclamantei ministrul justiţiei era o altă persoană decât cea care a emis actul de demitere. De asemenea, reclamanta recurentă a arătat că a solicitat suspendarea aplicării Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 avându-se în vedere că din conţinutul acţiunii sale şi a actelor depuse la dosar rezulta că acest ordin este ilegal şi că în final instanţa va dispune revocarea sa. Prin urmare, a subliniat reclamanta că în mod corect, s-ar impune în mod temporar şi provizoriu până la soluţionarea cauzei suspendarea ordinului mai sus menţionat.
Judecătorul fondului a respins cererea reclamantei de suspendare a Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 având în vedere că aceasta nu este motivată. Or, această susţinere este greşită deoarece cererea de chemare în judecată conţine toate motivele de nelegalitate a ordinului iar aceste motive erau suficiente pentru admiterea cererii de suspendare, acestea vizând revocarea ordinului şi repunerea recurentei în funcţie. Din cuprinsul acţiunii rezultă că prin emiterea Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 privind revocarea din funcţie reclamanta a fost pusă în imposibilitatea realizării proiectului de restructurare şi modernizare a Institutului Naţional de Expertize Criminalistice într-o instituţie modernă de tip european care să îndeplinească normele U.E., că revocarea abuzivă şi nelegală reprezintă în acelaşi timp şi un mod de obstrucţionare la o eventuală participare la un concurs de ocupare a unei funcţii de director, că revocarea abuzivă şi nelegală a pus recurenta într-o lumina nefavorabilă faţă de colegii de serviciu şi de persoanele cu care a colaborat atât din cadrul instituţiilor din ţară cât şi din străinătate, că există un prejudiciu material prin diminuarea veniturilor cu indemnizaţia, că reclamanta a fost prejudiciată moral şi că imaginea acesteia a avut de suferit datorită faptului că nu există nici un fel de acte şi fapte care să dovedească incompetenţa, neglijenţa, abateri sau neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, un management defectuos şi altele.
Decizia de suspendare a Ordinului nr. 2805/C din 8 noiembrie 2007 are un caracter provizoriu şi temporar iar această operaţiune se impune deoarece în prezent funcţia nu este ocupată, iar revocarea reclamantei din funcţie nu s-a produs ca urmare a unor grave abateri şi neglijenţe în serviciu care presupuneau înlăturarea din funcţie. Dimpotrivă, în prezent instituţia este necondusă, neorganizată, fapt pentru care este imperios necesar a se dispune suspendarea ordinului de revocare din funcţie a recurentei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
De asemenea, în condiţiile art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
Sunt considerate cazuri bine justificate, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Este considerată pagubă iminentă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ, prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie, incontestabil, să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul individual supus analizei.
În speţă, susţinerile reclamantei recurente referitoare la împrejurarea că urmare emiterii actului atacat are loc o diminuare a veniturilor nu sunt suficiente şi concludente pentru a considera că sunt întrunite cerinţele legale pentru a suspendarea executării, fiind evident că astfel de afirmaţii nu sunt de natură a răsturna prin ele însele prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat. Pe de altă parte, este neîndoielnic că paguba iminentă, astfel cum este ea definită prin dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, presupune existenţa în cuprinsul actului vizat a unor dispoziţii care, prin aducerea lor la îndeplinire, i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, dar raportat la natura cauzei o asemenea ipoteză este exclusă în speţă.
Cât priveşte condiţia cazului bine justificat, se reţine că, de principiu, cu prilejul soluţionării cererii de suspendare a executării unui act administrativ, instanţa are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenţei dreptului, motivat de faptul că în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului; cu alte cuvinte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare. Nu rezultă, din împrejurările de fapt şi de drept ale cauzei, relevate de reclamantă prin acţiune şi de pârâţi prin întâmpinare, existenţa unei îndoieli puternice şi evidente asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ atacat de reclamantă pe calea contenciosului administrativ, măsura revocării recurentei din funcţia de director al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice neconstituind prin ea însăşi, în sensul legii, un caz bine justificat.
În raport de cele mai sus arătate, reţinând că este temeinică şi legală încheierea pronunţată de prima instanţă prin care a fost respinsă cererea reclamantei G.C. de suspendare a executării Ordinului ministrului justiţiei nr. 2805/C din data de 8 noiembrie 2007, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii din data de 20 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, date în dosarul nr. 8478/2/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C., împotriva încheierii din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 807/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
