ICCJ. Decizia nr. 866/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 866/2009
Dosar nr.7607/2/2007
Şedinţa publică de Ia 10 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.A.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor constatarea nulităţii/anularea Ordinului nr. 7667 din 23 august 2007 emis de aceasta, constatarea necompetenţei vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale a Vămilor de a emite ordine cu caracter personal în privinţa mobilităţii funcţionarilor publici, revocarea măsurii mutării sale temporare pe o perioadă de 6 luni către Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Municipiului Bucureşti, repunerea sa în situaţia anterioară a acestei mutări sau numirea temporară în condiţiile legii în cadrul Biroului Juridic din cadrul direcţiei sus menţionate, plata de daune morale.
Totodată reclamantul a solicitat suspendarea ordinului contestat, până la soluţionarea pricinii, „pentru a evita producerea unor prejudicii materiale în patrimoniul său şi al Direcţiei pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Municipiului Bucureşti".
În motivarea acţiunii reclamantul a învederat instanţei că prin ordinul contestat a fost mutat temporar, în aceeaşi funcţie şi cu acelaşi salariu, la Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Municipiului Bucureşti, pe o durată de 6 luni.
Ca motive de nelegalitate a ordinului menţionat, se invocă faptul că numele său nu este cel indicat în ordin, treapta funcţiei în care este angajat nu este 3, ci asistent 1; mai învederează că vicepreşedintele Autorităţii Naţionale a Vămilor nu are abilitatea legală de a emite ordine cu caracter personal în privinţa mobilităţii funcţionarilor publici.
Prin sentinţa civilă nr. 1120 din 9 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A.A.R. ca nefondată, iar cererea de suspendare a ordinului contestat ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin Ordinul nr. 7667 din 23 august 2007 semnat de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale a Vămilor, reclamantul a fost mutat temporar la Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Municipiului Bucureşti, în aceeaşi funcţie şi cu acelaşi salariu, cu acordul său; referitor la aspectele de nelegalitate formală a ordinului contestat, Curtea a observat că nementionarea întregului nume al reclamantului nu constituie un motiv de nelegalitate a acestuia; iar pe fondul cauzei, Curtea constată că susţinerile reclamantului referitoare la faptul că ordinul în discuţie este emis cu exces de putere, nu au nicio acoperire probatorie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A.A.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În motivarea căii de atac recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, neţinând cont de dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
A mai arătat recurentul-reclamant că hotărârea recurată este nelegală pe de o parte pentru motivul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe toate capetele de cerere formulate prin acţiunea introductivă, iar pe de altă parte prin prisma dispoziţiilor legale constituţionale cu privire la accesul liber la justiţie precum şi a convenţiilor internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 7667 din 23 august 2007, semnat de vicepreşedintele A.N.A.F, reclamantul A.A.R., consilier juridic 1 asistent 3 la Biroul Central pentru Recuperarea Creanţelor Statelor Membre U.E. a fost mutat temporar, în aceeaşi funcţie şi cu acelaşi salariu, la Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Municipiului Bucureşti, pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 27 august 2007.
Anterior măsurii dispuse, la data de 22 august 2007, recurentul-reclamant A.A.R. şi-a exprimat în scris acordul, ca în perioada următoare (maxim 6 luni) să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Direcţiei pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Municipiului Bucureşti.
În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că Ordinul nr. 7667 din 23 august 2007 este legal şi temeinic şi a fost emis de Autoritatea Naţională a Vămilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, republicată, şi totodată ţinându-se seama şi de cererea acestuia prin care şi-a exprimat în scris acordul cu privire la mutarea sa temporară la Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a Municipiului Bucureşti.
Referitor la aspectele de nelegalitate formală ale Ordinului contestat, Curtea observă că nementionarea în acest ordin a întregului nume al recurentului-reclamant nu constituie un motiv de nelegalitate a acestuia, cât timp destinatarul ordinului este o persoană determinată iar însuşi recurentul în acordul scris a folosit doar unul dintre prenume.
Faţă de susţinerile recurentului-reclamant cu privire la treapta funcţiei, din care ar fi rezultat diminuarea salariului acestuia, trebuie subliniat faptul că, încă de la data numirii în funcţia de consilier juridic 1 treapta 1, acesta a beneficiat de salariul corespunzător treptei 3 de salarizare, deci nefiind prejudiciat sub acest aspect.
O altă critică adusă de recurentul-reclamant sentinţei pronunţate de instanţa de fond, se referă la neîntocmirea fişei postului deţinut. Se constată că neîntocmirea acestei fişe este, de fapt, o chestiune subsecventă emiterii ordinului contestat, neavând nicio relevantă în soluţionarea recursului de fată.
Curtea observă că afirmaţia recurentului privind emiterea ordinului în discuţie, cu exces de putere, nu are nicio acoperire probatorie.
Însuşi recurentul-reclamant arată că a fost numit nu la serviciul juridic, din cadrul direcţiei, ci în Compartimentul verificare condiţii autorizare şi inspecţie fiscală, omiţând faptul că instituţia nu era obligată să îl mute tot la serviciul juridic al direcţiei, legea impunând doar obligaţia de respectare a pregătirii profesionale şi a salariului pe care îl are funcţionarul public, iar nu şi a compartimentului.
În acest sens, recurentul nu a arătat de ce munca în cadrul Compartimentului verificare condiţii autorizare şi inspecţie fiscală nu respectă pregătirea sa juridică.
Mutarea temporară este condiţionată numai de respectarea pregătirii profesionale şi a salariului pe care îl are funcţionarul public şi nu de existenţa unui post vacant ca în cazul mutării definitive, condiţii ce au fost respectate în ceea ce-l priveşte pe recurentul-reclamant.
Susţinerile recurentului referitoare la faptul că „invocarea unui act normativ abrogat ar trebui să reprezinte un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat" sunt şi acestea neîntemeiate. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că temeiul indicat pentru competenţa vicepreşedintelui A.N.A.F. de a emite ordine, respectiv HG nr. 165/2005, abrogată, în loc de HG nr. 532/2007, în vigoare la momentul emiterii ordinului, reglementează acelaşi domeniu, nereprezentănd decât o problemă strict de acurateţe juridică, neavând nici un impact asupra legalităţii ordinului în discuţie.
Textul invocat, art. 5 alin. (3) din HG nr. 165/2005, cu acelaşi conţinut ca art. 5 alin. (3) din HG nr. 532/2007 - actul normativ în vigoare la momentul emiterii ordinului - prevede că: „În exercitarea atribuţiilor sale, vicepreşedintele A.N.A.F., care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor, emite, în condiţiile legii, ordine cu caracter individual sau normativ şi instrucţiuni de aplicare a reglementărilor vamale".
Din examinarea acestui text nu reiese că vicepreşedintele A.N.A.F., care este şi conducătorul Autorităţii Naţionale a Vămilor, emite ordine cu caracter individual doar în materie vamală, referirea la acest domeniu limitativ vizând cea de a treia categorie de acte, respectiv instrucţiunile de aplicare a reglementărilor vamale.
Aşadar, ordinele cu caracter individual avute în vedere de textul menţionat, pot viza exercitarea oricăror atribuţii ale vicepreşedintelui A.N.A.F. în calitatea sa de conducător al Autorităţii Naţionale a Vămilor inclusiv, în cazul de faţă, mutarea recurentului, în temeiul art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, republicată.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant în sensul că „instanţa de fond a respins acţiunea ca rămasă fără obiect", Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate şi nu pot fi reţinute. Din dispozitivul hotărârii pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, rezultă foarte clar că instanţa de fond a dispus respingerea ca nefondată a acţiunii şi respingerea ca rămasă fără obiect a cererii de suspendare a ordinului contestat.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 1120 din data de 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 873/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
