ICCJ. Decizia nr. 827/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 827/2009
Dosar nr. 6515/2/2007
Şedinţa publică din 16 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 982/26 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de Primăria Comunei Arefu, judeţul Argeş, în contradictoriu cu M.A.D.R. şi având ca obiect obligarea pârâtului de a emite avizul favorabil în vederea scoaterii definitive din fondul forestier proprietatea reclamantei, fără plată, a suprafeţei de 5,4114 ha pentru realizarea obiectivului „Pârtia de schi Cumpăna".
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că reclamanta a trimis pârâtului documentaţia pentru efectuarea operaţiunii susmenţionate, dar actele i-au fost restituite pentru că solicitanta nu a plătit sumele prevăzute de OG nr. 96/1998 şi de Legea nr. 526/2003 şi că reclamanta consideră că nu datorează această taxă, fiind legal exceptată.
În drept, a statuat instanţa că obligaţia de plată, a unei taxe pentru scoaterea unui teren din fondul forestier este prevăzută de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din OG nr. 96/1998 şi că exceptarea de la plata prevăzută de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 526/2003 nu i se aplică reclamantei, întrucât terenul în cauză nu face parte din categoria celor la care se referă acest text.
Pe acest temei, a constatat instanţa că refuzul M.A.D.R. de a acorda avizul nu este unul nejustificat, întrucât reclamanta a refuzat să plătească taxa care condiţionează acordarea lui.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat în termen recursul de faţă reclamanta, cererea fiind legal timbrată (fila 10 dosar).
În motivarea cererii, recurenta reiterează susţinerile din acţiune, iar în esenţă arată că beneficiază de exceptarea de la plata taxei, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 526/2003, astfel cum au fost ele modificate prin OG nr. 3/30 ianuarie 2008, întrucât recurenta este o autoritate publică locală, astfel cum prevede textul art. 4.
Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în tot, iar în fond admisă acţiunea, în temeiul art.3041 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
În fapt, recurenta a solicitat avizul M.A.D.R. prin trei cereri succesive, la 21 decembrie 2006, 31 ianuarie 2007 şi 22 mai 2007. Primul răspuns de refuz primit de la pârât a fost la 11 iunie 2007, astfel încât reclamanta a revenit cu o nouă cerere la 26 iunie 2007, primind din nou un refuz, la aceeaşi dată. În acest condiţii, solicitanta a formulat acţiunea care face obiectul cauzei de faţă, la 17 septembrie 2007.
La data de 4 februarie 2008 a intrat în vigoare OG nr. 3/2008 care a modificat dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 526/2003, incluzând printre beneficiarii exceptării de la plata taxei şi autorităţile publice locale.
Reclamanta a invocat această modificare a legii prin „Notele de şedinţă" depuse în cauză la 26 martie 2008, la dezbaterea în fond asupra acţiunii.
În drept, Curtea de faţă constată că acţiunea se fondează, pe temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 526/2003, astfel cum au fost modificate, conform cărora: „terenurile forestiere prevăzute la art. 3 lit. b), destinate realizării pârtiilor pentru practicarea schiului şi a altor sporturi de iarnă (…) sunt exceptate de la plata taxei pentru scoaterea definitivă din fondul forestier naţional, cu condiţia ca beneficiarul scoaterii să fie o autoritate publică locală".
În speţă, recurenta îndeplineşte această condiţie şi - chiar dacă textul care creează temeiul legal al admiterii cererii a intrat în vigoare abia în cursul soluţionării cauzei – acţiunea este fondată, pe baza a două argumente: instanţa de fond nu a observat şi nu a analizat în cauză incidenţa noului text al art. 4; respingerea acţiunii sub incidenţa legii noi, mai permisive, nu face ca refuzul pârâtei să fie nejustificat, dar soluţia ar fi de un formalism excesiv şi inutil, deoarece ar presupune reluarea de către reclamantă a întregii proceduri administrative pentru un program („Programul Naţional de dezvoltare a turismului SCHI ÎN ROMÂNIA") a cărui realizare este prioritară şi de interes naţional.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Primăria Comunei Arefu, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 982 din 26 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, obligă pârâtul M.A.P.D.R. să emită, fără plată, aviz favorabil reclamantei Primăria Arefu în vederea scoaterii definitive din fondul forestier a suprafeţei de 5,4114 ha teren proprietatea reclamantei, în vederea realizării obiectivului „Pârtia de schi Cumpăna".
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 807/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 862/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
