ICCJ. Decizia nr. 80/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 80/2009
Dosar nr. 3342/40/2007
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 iunie 2007, reclamantul A.M. a solicitat anularea Deciziei nr. 132 din 16 aprilie 2007 emisă de directorul general al R.N.P.R. şi a Hotărârii nr. 5 din 15 mai 2007 emisă de Consiliul de administraţie al R.N.P.R.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Decizia contestată reclamantul a fost sancţionat cu diminuarea salariului şi a indemnizaţiei de conducere cu 10% pe 3 luni; că actele atacate sunt nelegale, Decizia nu cuprinde situaţia de fapt, nu precizează dispoziţiile legale încălcate, nu se menţionează motivele pentru care au fost respinse susţinerile sale, nedesfăşurându-se o cercetare disciplinară cu respectarea dispoziţiilor legale.
În ce priveşte imputarea faptului că nu a respectat legea fondului funciar, reclamantul a precizat că recunoaşterea dreptului de proprietate în cazul Liceului A.B. din comuna Pomârla şi retrocedarea familiei V. a suprafeţei de 147 ha pe un amplasament limitrof vechiului amplasament, s-au făcut cu respectarea prevederilor legale şi în acord cu punctul de vedere al Comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar, respectiv Legea nr. 1/2000 şi Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte numirea comisiei de licitaţie, reclamantul arată că au fost respectate prevederile HG nr. 85/2004, nici o dispoziţie legală neinterzicând directorului unităţii să fie membru al comisiei.
Cu privire la vinderea masei lemnoase - stejar, cu scăderea preţului, reclamantul precizează că preţul mediu obţinut pentru anul 2006 şi ianuarie 2007 a fost mai mare decât preţul mediu obţinut la nivel de regie, conform raportului acesteia, aşa încât scăderea preţului a fost impusă de faptul că masa lemnoasă nu a fost adjudecată la cele patru licitaţii organizate în perioada 2006 - ianuarie 2007.
În ceea ce priveşte motivul pârâtei privind „lipsa sortimentelor de furnir şi gater A în evidenţele D.S. Botoşani, cu toate că societăţile care exploatează şi comercializează material lemnos în cadrul direcţiei silvice livrează cantităţi importante din aceste sortimente", reclamantul arată că, pe de o parte, este nefondat, întrucât societăţile de profil contractează masă lemnoasă şi cu alte direcţii silvice din ţară, iar pe de altă parte, D.S. Botoşani a scos la licitaţie în anul 2006 o cantitate de 3850 m.c. gater A, adică 46% din totalul masei lemnoase vândută la licitaţie, aşa încât nu se poate reţine nici o culpă în sarcina sa.
Referitor la ultimul motiv reţinut prin Decizia de sancţionare, respectiv „încadrarea greşită a domnului A.C., salariat la O.S. Flămânzi şi care-şi desfăşoară activitatea la D.S. Botoşani", reclamantul arată că acest salariat este încadrat pe postul de şef formaţie drumuri, cu studii superioare tehnice, iar prin reorganizarea activităţii de la 1 iunie 2005, formaţia de drumuri forestiere a fost inclusă la O.S. Mihai Eminescu, apoi la Flămânzi, această formaţie executând lucrări la sate, DAF de la cele 6 ocoale, şeful formaţiei conducând şi activitatea la nivelul direcţiei.
Prin Încheierea de şedinţă din 27 iunie 2007, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionare către Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal dincadrulTribunalului Botoşani.
În temeiul dispoziţiilor art. 158 - art. 159 C. proc. civ., raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1480 din 7 noiembrie 2007, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost înregistrat la această din urmă instanţă sub nr. 3342/40 din 27 noiembrie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 70/2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă.
Instanţa a reţinut că, din probele administrate în cauză, nu rezultă săvârşirea de către reclamant a vreuneia din faptele care i-au fost reţinute în sarcină.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen R.N.P.R. fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, în esenţă, s-a arătat: că motivarea instanţei de fond nu cuprinde toate faptele şi argumentele, nu răspunde la pretenţiile părţilor fiind o copie a acţiunii, nu a lămurit toate faptele şi sentinţa, reţinând că Decizia contestată apare „ca nejustificată" şi că „acţiunea apare" ca întemeiată, măsura anulării deciziei devine superfluă; că, pentru pct. 1 din decizie, sancţiunea a avut în vedere că punerea în posesie nu s-a făcut pe vechiul amplasament, care era liber, nefiind respectate dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000; că reclamantul s-a numit în comisia de licitaţie; că în ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor HG nr. 1174/2006, perioada analizată de instanţă este decembrie 2006 - ianuarie 2007, astfel încât nu se poate aplica Decizia R.N.P.R. nr. 400/2005; că, în ce priveşte nerespectarea încadrării persoanelor în funcţii, în mod nelegal s-a invocat volumul de muncă al salariaţilor şi faptul că nu s-a găsit o altă formulă de funcţionare.
S-a mai arătat în motivarea recursului că sentinţa este nelegală deoarece a inclus Decizia nr. 132/1007 în categoria măsurilor disciplinare; că sancţionarea contestatorului se impunea (director al D.S. Botoşani) în condiţiile în care R.N.P.R. este administratorul fondului forestier proprietate publică a statului; că acţiunea a fost formulată prematur având în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În mod judicios instanţa de fond a reţinut următoarele pentru fiecare din cele cinci abateri disciplinare prevăzute în actul sancţionator.
Referitor la pct. 1 din Decizia de sancţionare privind nerespectarea legii fondului funciar în cazurile Liceului A.B. din comuna Pomîrla, judeţul Botoşani, a familiei V. şi a unor cetăţeni străini,s-a constatat nevinovăţia intimatului.
Dreptul de proprietate pentru Liceul A.B. din Pomârla a fost stabilit de Comisia judeţeană în baza Certificatului nr. 1565/2000 emis de Direcţia judeţeană a Arhivelor Naţionale Botoşani, care constată că în anul 1947, în „Tabelul cu locuitorii proprietari de terenuri" figurează la poziţia 97 şi Liceul A.B. cu 1917 ha din care 1797 ha pădure, aşa cum rezultă şi din Raportul nr. 1621 din 2 aprilie 2007 încheiat de comisia de verificare constituită de R.N.P.R.
Potrivit art. 24 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 1/2000, modificată, în cazurile în care punerea în posesie nu se face pe vechile amplasamente, întrucât terenurile au fost atribuite altor persoane, fostului proprietar i se va atribui terenul pe un alt amplasament acceptat de acesta.
În conformitate cu aceste dispoziţii ale legii s-a făcut şi punerea în posesie în cazul familiei V.
Legalitatea stabilirii dreptului de proprietate în cele două cazuri a fost confirmată de instanţele de judecată care au respins plângerile formulate de R.N.P.R. – D.S. Botoşani, conform Deciziilor nr. 154 din 25 februarie 2008 şi nr. 1143 din 29 noiembrie 2007 pronunţate de Tribunalul Botoşani.
Validarea dreptului de proprietate în favoarea unor cetăţeni străini s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile legii care este aplicabilă tuturor persoanelor ale căror terenuri au fost preluate de Statul Român după 1945, indiferent de cetăţenia acestora.
Cu privire la pct. 2 din Decizia atacată, instanţa constată că în ceea ce priveşte constituirea comisiei de licitaţie, nu se poate reţine încălcarea vreunei prevederi legale, fiind constituită cu respectarea dispoziţiilor art. 15 din HG nr. 85/2006, nici o dispoziţie din Regulamentul aprobat prin această hotărâre neprevăzând interdicţia pentru directorul unităţii de a faceparte din comisie şi de a fi preşedintele acestei comisii.
În ceea ce priveşte pct. 3 al deciziei de sancţionare, nu se constată săvârşirea de către reclamant a vreunei abateri disciplinare.
Astfel, potrivit art. 21 – art. 24 din Regulamentul de vânzare a masei lemnoase aprobat prin HG nr. 85/2004, astfel cum a fost modificat prin HG nr. 1174 din 6 septembrie 2006, în cazul în care licitaţia nu poate avea loc ca urmare a faptului că nu se prezintă nici un ofertant ori se prezintă un singur ofertant, partida se vinde prin negociere directă.
Conform art. 24 alin. 2 din Regulamentul sus-menţionat, la negocierea directă se poate accepta şi un preţ mai mic decât cel de începere a licitaţiei.
Susţinerea recurentei în sensul că perioada avută în vedere de instanţă este decembrie 2006 - ianuarie 2007, astfel încât nu este aplicabilă Decizia R.N.P.R. nr. 400/2005, nu este de natură să determine desfiinţarea sentinţei. Din analizarea Raportului nr. 1621/2007 rezultă că perioada analizată este anul 2006 - ianuarie 2007, că au fost respectate dispoziţiile HG nr. 1174/2006 şi până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri de guvern erau aplicabile, şi au fost respectate, dispoziţiile Deciziei R.N.P.R. nr. 400/2005, care prevedeau că în cazul în care stocurile de buşteni nu se adjudecă după licitaţii, la negociere preţul de adjudecare poate scădea cu maximum 20% faţă de preţul de pornire la licitaţie.
Referitor la pct. 4 din Decizia de sancţionare, de asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu este întemeiat.
Astfel, D.S. Botoşani, din anul 2005 a avut în vedere valorificarea superioară a masei lemnoase, respectiv a buştenilor pentru furnir. În acest sens au fost încheiate contracte de livrare buşteni pentru furnir cu SC L. SA: contractul din 30 noiembrie 2005 privind 79,672 m.c. fag, 62,395 m.c. stejar şi 1,27 m.c. frasin; şi contractul din 17 noiembrie 2006 privind cantităţile de 23,658 m.c fag şi 73,523 m.c. stejar.
D.S. Botoşani a scos la licitaţie în anul 2006 o cantitate de 3850 m.c gater A (stejar, fag, frasin, tei), adică 46% din totalul masei lemnoase vândută la licitaţie, astfel încât nu există fapta imputată reclamantului.
Nici fapta prevăzută la ultimul punct din Decizia de sancţionare nu poate fi reţinută ca abatere disciplinară.
C.A. a fost încadrat pe postul de şef formaţie drumuri, cu studii superioare tehnice. Prin reorganizarea de la 1 iunie 2005 Formaţia de drumuri forestiere a fost inclusă la O.S. Mihai Eminescu apoi la Ocolul Silvic Flămânzi, acesta executând lucrări la toate DAF de la cele 6 ocoale. Şeful acestei formaţii a coordonat şi activitatea de mecanizare la nivelul D.S. Botoşani.
Din Decizia nr. 36/2005 şi din diploma de studii a susnumitului, rezultă că a fost angajat pe postul de subinginer având studii superioare de scurtă durată.
Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 132/2007, contestată în prezenta cauză, reclamantul a fost sancţionat disciplinar în baza art. 48 alin. (2) lit. c) din OUG nr. 59/2000, modificată, text menţionat chiar în preambulul deciziei şi care prevede că, pentru abaterile disciplinare se aplică şi sancţiunea diminuării salariului sau a indemnizaţiei de conducere cu 5% - 30% pe o durată de 1 - 3 luni.
Aşadar, măsura disciplinară a fost o sancţiune disciplinară, recurenta susţinut neargumentat contrariul.
Acţiunea reclamantului nu a fost prematur formulată, având în vedere că Decizia de sancţionare a fost contestată de reclamant la Consiliul de Administraţie al R.N.P.R. care, prin Hotărârea nr. 5 din 14 mai 2007, pct. 14, a respins contestaţia petentului.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.N.P.R. împotriva sentinţei civile nr. 70 din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 964/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
