ICCJ. Decizia nr. 76/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 76/2009
Dosar nr. 10666/1/2008
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea pronunţată la data de 4 decembrie 2008, în dosarul nr. 2397/54/2007 Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, invocată de reclamanta B.C. SPRL Craiova.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciat de reclamantă ca fiind neconstituţional, se referă la obiectul acţiunii judiciare, iar art. 7 din Legea nr. 554/2004, reglementează procedura prealabilă.
Instanţa de fond a mai constatat că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece nu a fost invocată de pârâtă sau de instanţă, din oficiu, ca fine de neprimire, neîndeplinirea procedurii prealabile sau o altă excepţie vizând obiectul acţiunii, fiind puse în discuţie doar aspecte de fond care vizează legalitatea actului administrativ atacat.
S-a mai reţinut că, în raport cu cadrul procesual al cauzei, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 din Legea 554/2004 nu are legătură cu soluţionarea pricinii, deoarece acestea reglementează excepţia de nelegalitate a unui act administrativ în timp ce cauza de faţă are ca obiect anularea unui act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei încheieri reclamanta B.C. SPRL Craiova a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel încât constatarea inadmisibilităţii excepţiilor de neconstituţionalitate invocate este rezultatul interpretării greşite a prevederilor legale menţionate.
Examinând legalitatea încheierii pronunţate de instanţa de fond în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, prin prisma motivului invocat de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:
-excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
-excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
-norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Din perspectiva interesului procesual, instanţa de fond a reţinut corect neîndeplinirea cerinţei legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei şi a art. 8 din aceeaşi lege, privind obiectul acţiunii în contencios administrativ, de vreme ce în speţă nu a fost invocată vreo neregularitate a învestirii instanţei, decurgând din aplicarea textelor de lege menţionate.
De asemenea, ţinând seama de obiectul cauzei şi de stadiul procesual, instanţa de fond a reţinut corect ca nefiind îndeplinită condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate.
În acest sens, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, pe de o parte, că acţiunea reclamantei are ca obiect anularea unui act administrativ pe cale directă, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1009/2007 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (menţionată, ca argument, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate) a fost constatată inadmisibilă prin Încheierea din data de 10 aprilie 2008, care nu va putea fi atacată decât odată cu fondul, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Este de menţionat că excepţia de neconstituţionalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost invocată şi motivată de parte, nu vizează şi prevederile privind calea de atac împotriva încheierii prin care se dispune sesizarea sau se respinge cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, ci numai reglementarea obiectului excepţiei de nelegalitate a actului administrativ unilateral.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale printr-o încheiere motivată.
Prin urmare, recursul urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C. SPRL Craiova împotriva Încheierii din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 80/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
