ICCJ. Decizia nr. 62/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 62/2009
Dosar nr. 30/57/2008
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 65/F/CA din 7 aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea reclamantei SC T.A.C.E. SRL Bucureşti, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 99 din 7 august 2007 şi a măsurilor dispuse prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 5 din 6 august 2008 şi exonerarea de la plata sumei de 1.146.160 lei reprezentând impozit pe profit, majorări şi penalităţi de întârziere, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit adresei nr. 342231 din 11 octombrie 2007, reclamanta a renunţat expres la ambele contestaţii înregistrate sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 şi nr. 115990 din 12 septembrie 2007 formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 99/2007, pârâta luând act de această renunţare prin Decizia nr. 288 din 19 octombrie 2007.
De asemenea, instanţa de fond având în vedere dispoziţiile art. 205 C. proCod Fiscal a apreciat că trebuia îndeplinită procedura prealabilă, cale administrativă de atac la care reclamanta a renunţat în mod expres.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC T.A.C.E. SRL Bucureşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici:
-sentinţa pronunţată de instanţa de fond, prin care a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă, este dată cu încălcarea legii, instanţa apreciind în mod greşit faptul că nu a fost parcursă calea procedurii prealabile prevăzută de dispoziţiile Codului de procedură fiscală;
-susţine recurenta că nu a renunţat la ambele contestaţii, situaţie în care una din ele trebuia soluţionată în cadrul procedurii prevăzute de OG nr. 92/2003;
-instanţa a considerat în mod greşit că retragerea celei de-a doua contestaţii ca urmare a adresei primite din partea contabilului A.F. este un act valabil, act care angajează societatea.
Intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă că recurenta prin adresa nr. 342231 din 11 octombrie 2007 a renunţat expres la ambele contestaţii iar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a luat act de această renunţare prin Decizia nr. 288/2007.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările invocate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Recurenta-reclamantă a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 99 din 7 august 2007 şi a măsurilor dispuse în Raportul de inspecţie fiscală nr. 5 din 6 august 2008 şi în subsidiar obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei înregistrată la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007.
Împotriva Deciziei de impunere nr. 99/2007 recurenta a formulat două contestaţii care au fost înregistrate la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 şi la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007.
La dosarul de fond se află depusă contestaţia înregistrată sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007 la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Alba, formulată de reclamanta-recurentă împotriva Deciziei de impunere nr. 99 din 27 august 2007 privind obligaţiile suplimentare de plată în valoare de 1.146.160 lei stabilite ca urmare a Raportului de inspecţie fiscală nr. 5 din 7 august 2007.
Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2007 la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Alba, reclamanta-recurentă precizează că înţelege să renunţe la contestaţia înregistrată la această instituţie sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007, în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Se constată că în cauză au fost formulate două contestaţii împotriva aceleiaşi decizii de impunere iar reclamanta a înţeles să renunţe la soluţionarea contestaţiei înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba sub nr. 115990/2007.
În ceea ce priveşte cea de-a doua contestaţie, înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, organul fiscal competent a rămas investit cu soluţionarea acesteia.
Relevant în acest sens este demersul făcut de reclamanta care prin adresa nr. 119023 din 7 noiembrie 2007 la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Alba comunică că îşi însuşeşte demersul apărătorului privind revenirea asupra renunţării la contestaţie precizând clar că fiind două contestaţii identice împotriva Deciziei de impunere nr. 99/2007 solicită conexarea acestora iar în situaţia în care nu se va lua în considerare adresa de revenire asupra renunţării la contestaţia înregistrată sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007, va rămâne pe rol contestaţia înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Faţă de aceste înscrisuri aflate la dosar se constată că în mod greşit prin Decizia nr. 288 din 19 octombrie 2007 intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a reţinut că SC T.A.C.E. SRL Bucureşti a renunţat la ambele contestaţii întrucât, în realitate, s-a renunţat numai la contestaţia înregistrată sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007.
Conform art. 205 C. proCod Fiscal, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Coroborând aceste dispoziţii legale cu prevederile art. 71 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, împotriva titlului de creanţă, persoana care se consideră vătămată prin acest act administrativ fiscal trebuie să solicite autorităţii emitente, revocarea în tot sau în parte a acestuia, ceea ce în cauză s-a realizat prin contestaţia înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007.
Cum procedura prealabilă a fost îndeplinită, iar recurenta-reclamantă nu a renunţat în mod expres la această cale administrativă de atac, autoritatea publică emitentă trebuia să se pronunţe asupra contestaţiei astfel cum a fost formulată. În consecinţă, în mod greşit prima instanţă a apreciat prin Încheierea nr. 5/F/CA din 17 martie 2008 ca nefondată cererea privind obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să soluţioneze contestaţia înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007.
Se constată că deşi prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă din considerentele sentinţei rezultă că s-a analizat cererea reclamantei pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii respectiv capătul de cerere subsidiar privind obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei înregistrată la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sub nr. 115877/2007.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că în cauză recurenta-reclamantă a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere, iar organul fiscal competent a rămas investit cu soluţionarea acesteia în condiţiile în care retragerea celei de-a doua contestaţii ca urmare a adresei primite din partea contabilului societăţii nu este un act valabil, act care să angajeze societatea.
În concluzie prin admiterea recursului conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va modifica hotărârea atacată în sensul anulării Deciziei nr. 288/2007 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală care va fi obligată la soluţionarea contestaţiei cu care a rămas investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC. T.A.C.E. SRL Bucureşti, împotriva Încheierii nr. 5/F/CA din 17 martie 2008 şi a sentinţei nr. 65/F/CA din 7 aprilie 2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea recurentei-reclamante.
Anulează Decizia nr. 288 din 19 octombrie 2007 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală .
Obligă pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să soluţioneze contestaţia înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 99/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 51/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 75/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
