ICCJ. Decizia nr. 964/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 964/2009
Dosar nr. 2106/54/2007
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 04 aprilie 2007, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată de reclamantul C.F. împotriva pârâţilor M.J. şi A.N.P., prin care acesta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să îl încadreze ca ofiţer la P.M.S. Craiova.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că este absolvent al Scolii Militare de subofiţeri activi ai M.A.I. cu durata de 2 ani, promoţia 1976.
In anul 2001 s-a creat o situaţie destul de favorabilă deoarece o serie de cadre M.A.I. au putut să obţină avansarea în postul de ofiţer la P.M.S. Craiova, motiv pentru care reclamantul a solicitat să i se aprobe transferul de la MAI la Ministerul Justiţiei, respectiv pe postul de ofiţer în sistemul penitenciar.
Reclamantul a arătat că, într-un interval de 2 săptămâni de la depunerea dosarului, trebuia să se emită ordinul de încadrare ca ofiţer la P.M.S. Craiova, însă A.N.P. i-a comunicat, prin adresa nr. 26485/11 iunie2001, printr-o cerere nemotivată, că cererea sa nu a fost aprobată.
S-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) partea finală din Legea 80/1995, respectiv „care au vârsta de cel mult 35 ani" deoarece o limitare de această manieră aduce atingere normelor constituţionale care reglementează dreptul la muncă şi egalitatea în drepturi, principii prevăzute în art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 41 din Constituţia României.
În drept s-au invocat dispoziţiile Legii 80/1995, art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 41 din Constituţia României.
Prin sentinţa nr. 2637 din 11 iunie 2007, Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, reţinând competenţa acestei din urmă instanţe în temeiul art. 10 din Legea 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 2106/54/2007.
Prin încheierea din 7 februarie 2008, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea 80/1995.
Prin Decizia nr. 506 din 6 mai 2008, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea 80/1995.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 173 din 26 iunie 2008, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 şi cu împrejurarea că, la data absolvirii facultăţii, reclamantul avea vârsta de 42 de ani, neavând relevanţă promovarea probei scrise şi a testării psihologice de către acesta.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu şi-a exercitat suficient rolul activ şi nu a făcut demersuri în vederea administrării de probe care să dovedească modul de aplicare a prevederilor Legii nr. 80/1995 în alt caz similar cu al său.
Recurentul a mai arătat, că în raport cu această altă persoană, a fost discriminat şi au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, precum şi cele ale art. 1 alin. (2) lit. e) pct. 1 din OG nr. 137/2000 republicată, cu modificări.
S-a susţinut că, instanţa a apreciat în mod greşit ca nerelevantă promovarea probei scrise şi a testării psihologice, precum şi faptul că a fost declarat admis cu nota 9, când, de fapt aceasta dovedeşte că, prin comisia de examen, autorităţile pârâte au apreciat că el îndeplineşte condiţiile prealabile.
Recurentul a mai criticat sentinţa şi pentru faptul că instanţa nu a ţinut cont că, în actul administrativ, nu au fost indicate nici temeiul legal şi nici motivarea de fapt care l-au fundamentat.
De asemenea, recurentul a menţionat că, prin toate probele administrate, a dovedit că a îndeplinit condiţiile pentru ocuparea unui post de ofiţer în cadrul penitenciarului de maximă siguranţă, aspect constatat şi de către comisia de examen.
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (lege care s-a aplicat şi personalului din sistemul penitenciar până la intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2004), pentru trecerea în corpul militarilor activi, maiştrii militari şi subofiţeri în activitate, absolvenţi cu diplomă de licenţă ai instituţiilor civile de învăţământ superior, cu profil corespunzător specialităţilor militare trebuie să aibă vârsta de cel mult 35 de ani.
În acelaşi timp, art. 7 şi art. 8 din Ordinul M.J. nr. 692/ C din 17 noiembrie 2000 stabilesc că pentru transferarea cadrelor militare din alte structuri militare în sistemul penitenciar, precum şi pentru chemarea sau rechemarea în activitate a cadrelor militare în rezervă, o condiţie necesară este ca aceştia să aibă vârsta de cel mult 40 de ani.
Pe aceste considerente, instanţa a constatat în mod corect faptul că refuzul de încadrare a reclamantului ca ofiţer la P.M.S. Craiova este legal, respingând acţiunea ca neîntemeiată.
Criticele aduse de recurent în sensul că instanţa de fond nu a făcut demersuri în vederea administrării de probe care să dovedească modul de aplicare a prevederilor Legii 80/1995 în alte cazuri similare cu a sa sunt nefondate atât timp cât prevederile legale incidente în speţă stabilesc clar că această condiţie de vârstă este o condiţie obligatorie în ceea ce priveşte solicitarea recurentului de încadrare a sa ca ofiţer în cadrul P.M.S. Craiova.
Referitor la starea de discriminare invocată, Curtea Constituţională a statuat în numeroase decizii ale sale că egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, având în vedere numărul şi complexitatea situaţiilor care pot apărea în practică (Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 20 ianuarie 2002, publicată în M. Of. nr. 243 din 10 decembrie 2003).
Astfel, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat asupra mai multor dispoziţii legale în vigoare, prin prisma art. 16 din Constituţie, s-a susţinut că „violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite." De asemenea, dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii este un drept social-economic cu un conţinut juridic complex, ce include libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupaţiei, libertatea alegerii locului de muncă, protecţia socială a muncii, retribuţia muncii depuse. Folosirea exprimării de „ drept la muncă" şi nu pe cea de libertate evocă ideea existenţei şi a unor obligaţii corelative în sarcina beneficiarului acestui drept şi, de asemenea, a condiţionării pentru ocuparea locului de muncă respectiv de îndeplinirea anumitor condiţii.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, s-a pronunţat în cauză însăşi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 506 din 6 mai 2008, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate formulată de recurentul reclamant.
Totodată, trebuie precizat că, în speţă, controlul de legalitate în contencios administrativ era limitat la emiterea actului administrativ în ceea ce îl priveşte pe recurent, analiza modului în care s-au emis astfel de acte pentru alte persoane fiind în afara cadrului prezentului proces.
Nu este, într-adevăr, relevantă, aşa cum a reţinut, pe bună dreptate şi prima instanţă, împrejurarea că i s-a permis recurentului participarea la proba scrisă şi a obţinut nota nouă, având în vedere că, neîndeplinirea unei condiţii de vârstă, prealabile, prevăzută imperativ de lege, trebuia cunoscută de însuşi recurent, această lipsă făcând de prisos analizarea rezultatelor obţinute în urma participării la testări.
Prin urmare, nefiind îndeplinită această condiţie preliminară, obligatorie, nu se poate reţine nici susţinerea recurentului că ar fi îndeplinit condiţiile pentru ocuparea unui post de ofiţer în cadrul P.M.S. Craiova.
De altfel, recurentul nu neagă în nici un fel această situaţie legată de vârstă, singura sa apărare, de altfel nerelevantă, fiind că într-un alt caz, o altă persoană ar fi dobândit funcţia de ofiţer deşi avea aceeaşi situaţie cu a sa.
Având în vedere că, în raport cu toate cele expuse, dezlegarea dată de Curtea de Apel Craiova este corectă, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.F. împotriva sentinţei civile nr. 173 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 80/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 974/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
