ICCJ. Decizia nr. 51/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 51/2009
Dosar nr. 3053/115/2007
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 139 din 21 mai 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat nulitatea acţiunii prin care reclamantul V.D.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară, schimbarea calificativului obţinut prin evaluarea performanţelor şi abilităţilor pe anul 2006 din „satisfăcător" în „bine", obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecată. Acţiunea a fost înregistrată iniţial la Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, care prin sentinţa nr. 641 din 30 noiembrie 2007 a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că acţiunea nu este semnată de reclamant, fiind aplicată o ştampilă a unui avocat şi semnătura acestuia.
Instanţa de fond a mai reţinut că acţiunea a fost depusă la data de 5 octombrie 2007, iar împuternicirea avocaţială a fost încheiată ulterior, la 1 noiembrie 2007.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul V.D.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 112 pct. 6 C. proc. civ., anulând acţiunea, deşi aceasta era semnată şi ştampilată de avocat L.C.T., care fusese împuternicit pentru redactarea acţiunii prin contractul nr. 120 din 29 septembrie 2008 şi pentru reprezentarea în faţa instanţei, prin contractul nr. 137 din 1 noiembrie 2007.
Recurentul-reclamant a mai susţinut că instanţa de fond nu l-a citat la interogatoriu, pentru a-i da posibilitatea să precizeze dacă susţine sau nu acţiunea formulată de avocatul său şi nici nu a observat că acelaşi avocat, care a semnat şi ştampilat cererea de chemare în judecată, a susţinut-o în faţa Tribunalului Caraş-Severin şi apoi în faţa Curţii de Apel Timişoara.
În altă ordine de idei, a arătat că excepţia referitoare la semnarea acţiunii trebuia ridicată la primul termen de judecată, iar nu odată cu fondul, la ultimul termen, în lipsa reclamantului sau a avocatului său.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a arătat că recursul nu este fondat, făcând referire la prevederile art. 112 pct. 2 şi 6 şi art. 133 C. proc. civ.
Verificând, în prealabil, regularitatea procedurii de citare a părţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurentul-reclamant a fost citat, potrivit art. 90 alin. (1) teza I C. proc. civ., la domiciliul indicat în cererea de recurs, domiciliu care figurează, de altfel, şi în actele de procedură întocmite în dosarul instanţei de fond, iar dovada de citare cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 100 alin. (1) C. proc. civ.
În condiţiile în care partea nu a indicat o schimbare a domiciliului prin petiţie scrisă depusă la dosar, conform art. 98 C. proc. civ., ori un domiciliu ales, cu menţionarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, aşa cum impune art. 93 C. proc. civ., împrejurarea că destinatarul este „mutat de la adresă", menţionată pe dovada de citare ca motiv al afişării actului pe uşa principală a locuinţei nu împiedică instanţa să păşească la soluţionarea cauzei.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 133 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului va fi declarată nulă. Lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecăţii; dacă pârâtul invocă excepţia lipsei semnăturii reclamantului, acesta va trebui să complinească lipsa fie în şedinţa în care a fost invocată nulitatea, dacă este prezent, fie acela mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare.
În speţă, cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 octombrie 2007 a fost semnată şi ştampilată de avocat L.C.T., din cadrul Baroului Caraş-Severin, deşi la dosar nu a fost depusă o împuternicire pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată emisă în prealabil depunerii cererii, conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ. - împrejurare care atrage incidenţa art. 161 C. proc. civ., ducând la aceeaşi sancţiune, anulării acţiunii.
Contrar celor susţinute în recurs, instanţa de fond i-a dat reclamantului posibilitatea să acopere cerinţa prevăzută de art. 112 pct. 6 C. proc. civ., făcând aplicarea corectă a art. 133 alin. (2) C. proc. civ., pentru că excepţia lipsei semnăturii a fost invocată de reprezentantul pârâtei la data de 26 martie 2008, când Curtea de Apel a dispus, prin încheiere, emiterea unei adrese prin care i-a pus în vedere reclamantului să semneze acţiunea.
Lipsa nu a fost complinită însă până la data de 21 mai 2008, când au avut loc dezbaterile şi a fost pronunţată şedinţa atacată, deşi între timp cauza mai avusese un termen în Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2008.
În cererea de recurs, semnată şi ştampilată de acelaşi avocat, s-a făcut referire la existenţa unui contract de asistenţă juridică încheiat în vederea redactării acţiunii, cu nr. 120 din 29 septembrie 2007, dar această susţinere nu a fost însoţită de un înscris doveditor.
Legea nu impune un termen limită pentru invocarea excepţiei lipsei semnăturii, aceasta fiind un element esenţial al cererii de chemare în judecată şi al desfăşurării procesului care depăşeşte interesul privat al procesului, astfel că poate fi invocată pe tot parcursul judecăţii.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menţinând sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.D.M., împotriva sentinţei civile nr. 139 din 21 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 44/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 62/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
