ICCJ. Decizia nr. 836/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 836/2009
Dosar nr. 6595/2/2007
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1272 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de numitul I.V.A., în contradictoriu cu A.N.P.M. şi având ca obiect: obligarea pârâtei la emiterea deciziei de încadrare a reclamantului în funcţia publică de consilier juridic clasa I grad profesional superior, treapta 2 de salarizare, precum şi la retribuirea efectivă a reclamantului pe această treaptă, începând cu data de 1 august 2007 şi acordarea diferenţei de salariu actualizată cu indicele de inflaţie şi a unor daune morale de 10.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt: că reclamantul a fost numit în funcţia de execuţie definitivă de consilier juridic, clasa I, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare, în cadrul compartimentului juridic şi contencios administrativ al A.N.P.M., prin Decizia nr. 698 din 1 august 2006, iar ulterior, prin trei decizii succesive, i s-a majorat salariul; că, la data de 27 iunie 2007, reclamantul a solicitat preşedintelui A.N.P.M. să fie avansat în treapta 2 de salarizare începând cu 1 august 2007, invocând dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 33 din OG nr. 6/2007; că reclamantul nu a fost supus evaluării profesionale anuale efectuată la A.N.P.M. în luna decembrie 2006, întrucât la data de 1 decembrie 2006 nu avea încă o activitate de cel puţin 6 luni în funcţii publice şi ca urmare nu a primit un calificativ; că evaluarea lui s-a efectuat abia la 12 aprilie 2007, pentru perioada 1 august 2006 – 12 aprilie 2007 obţinând calificativul „foarte bun"; că reclamantului i s-a refuzat avansarea în treapta a 2 de salarizare nu numai pentru că nu avea o activitate de cel puţin 6 luni în funcţii publice, ci şi pentru că situaţia sa nu se încadrează în dispoziţiile de excepţie ale art. 3 din HG nr. 1209/2003 pe care reclamantul le invocase ca aplicabile.
În drept, a reţinut instanţa că normele legale aplicabile în speţă, pentru a determina dacă reclamantul avea dreptul la avansare, sunt cele ale OG nr. 6/2007 articolul 33 şi ale HG nr. 1209/2003, Anexa 3, art. 3 alin. (4). Ca urmare, a constatat instanţa că reclamantul, pentru a avansa în treapta de salarizare imediat superioară prin transformarea postului pe care îl ocupa, ar fi trebuit să îndeplinească condiţiile de avansare: performanţe profesionale concretizate în calificativul „bun" pentru activitatea din anul precedent şi vechimea minimă de doi ani – iar în mod excepţional un an ca urmare a reducerii ei de către conducătorul autorităţii publice.
Instanţa a constatat că reclamantul nu îndeplinea condiţia de a fi fost evaluat pentru anul 2006, deoarece la 31 decembrie 2006 nu avea o activitate de minimum 6 luni în funcţii publice, iar vechimea sa nu era de minimum 2 ani în funcţia publică şi nici nu beneficiase de o reducere a vechimii pentru avansare, la un an, prin Decizia conducătorului A.N.P.M.
În consecinţă, instanţa a apreciat că pretenţiile reclamantului faţă de pârâtă nu au temei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă reclamantul, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
1. În motivarea cererii, recurentul susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, deoarece nu a analizat toate probele din dosar şi şi-a motivat greşit sentinţa.
În sprijinul acestei susţineri recurentul precizează că refuzul preşedintelui A.N.P.M. de a-l avansa nu s-a bazat pe contestarea calificativului pe care reclamantul l-a obţinut la evaluarea făcută de fostul preşedinte, ci pe ideea că reclamantul nu ar fi avut o evaluare anuală.
Recurentul consideră eronat motivul acestui refuz, şi aduce în discuţie adresa nr. 1025881 din 1 iunie 2007 primită de la A.N.F.P., având valoarea unui punct de vedere cu care recurentul nu este de acord, act care menţionează că: prevederile art. 33 alin. 2 din OG nr. 6/2007 se referă la calificativul obţinut în anul precedent celui în care are loc evaluarea, iar pentru funcţionarii publici pentru care evaluarea nu s-a realizat pentru că nu aveau o activitate de cel puţin 6 luni în funcţii, nu poate avea loc avansarea în treapta de salarizare imediat superioară.
2. Consideră recurentul că, dacă s-ar interpreta în acest mod prevederile art. 33 alin. (2) din OG nr. 6/2007, ele ar rămâne fără finalitate şi atunci s-ar aplica discriminatoriu dispoziţiile art. 33 alin. (3), deoarece ar beneficia de ele numai funcţionarii numiţi înainte de data de 1 iunie a anului, fiindcă numai lor li s-ar putea face evaluarea anuală.
Arată recurentul că, în acest mod, s-ar încălca principiul conform căruia legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, pentru a produce efecte şi invocă, în aceeaşi ordine de idei, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, arătând că dreptul său la sporul salarial rezultat din avansare este un drept de creanţă, fiind astfel un „bun" în sensul Protocolului 1 şi care trebuie ocrotit.
3. Arată recurentul că art. 33 alin. (2) din OG nr. 6/2007 nu prevede ca obţinerea calificativului „bun" să fie urmarea evaluării anuale a anului precedent, efectuată în perioada 1 – 31 decembrie, ci include şi cazurile de excepţie prevăzute de art. 3 alin. (3) din Anexa 3 la HG nr. 1209/2003 (Metodologia de evaluare) şi anume evaluările parţiale de natura celei de care a beneficiat recurentul.
4. Ca urmare, consideră recurentul că instanţa de fond nu a fost chemată să se pronunţe asupra oportunităţii neemiterii actului administrativ (Decizia de avansare), întrucât refuzul preşedintelui ANPM a fost motivat de neîndeplinirea condiţiilor legale de promovare, iar nu contestarea calificativului obţinut la evaluare.
5. În fine, recurentul susţine că instanţa de fond a considerat în mod greşit că el nu se încadrează în cazurile de excepţie prevăzute de art. 3 alin. 3 din Anexa 3 la Metodologia de evaluare aprobată prin HG nr. 1209/2003.
Recursul nu se fondează.
În fapt
În rezumat, cariera de funcţionar public a recurentului se prezintă astfel: a fost numit într-o funcţie publică la 1 august 2006 având treapta 3 de salarizare; a fost evaluat profesional de către fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului la data de 12 aprilie 2007, pentru perioada anterioară, de la numirea sa, primind calificativul „foarte bine"; a pretins să fie avansat în treapta 2 de salarizare, la data de 27 iunie 2007, începând cu data de 1 august 2007 când urma să împlinească un an de vechime într-o funcţie publică; a fost refuzat de conducătorul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile legale; ca urmare, la 20 septembrie 2007, a introdus acţiunea care face obiectul cauzei de faţă.
În drept
Pentru a stabili existenţa dreptului recurentului de a fi avansat trebuie avute în vedere două acte normative din a căror coroborare rezultă condiţiile legale pe care funcţionarul public trebuie să le îndeplinească cumulativ pentru a fi avansat în treapta de salarizare următoare:
- Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din OG nr. 6/2007, condiţiile pentru ca un funcţionar public să avanseze în treapta de salarizare imediat superioară sunt: evaluarea performanţelor profesionale în anul precedent cu cel puţin calificativul „bun" şi o vechime minimă de 2 ani în funcţia publică.
Alin. 3 al art. 33 prevede o excepţie la regula vechimii de 2 ani: reducerea vechimii la un an, de către conducătorul autorităţii.
În speţă, recurentul a fost numit în funcţie la 1 august 2006 şi îndeplinea condiţia de vechime de 2 ani abia la 1 august 2008, întrucât nu beneficiase – din partea conducătorului autorităţii – de reducerea vechimii la un an.
- Pe de altă parte, Anexa 3 din HG nr. 1209/2003, care reglementează Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor, prevede în art. 3 alin. 1-4 principiul conform căruia va putea fi evaluat anual, adică la finele anului calendaristic pentru care se evaluează performanţele, numai funcţionarul public care a desfăşurat o activitate de cel puţin 6 luni în funcţii publice.
Şi din acest punct de vedere recurentul nu îndeplinea condiţia legală, întrucât el urma să îndeplinească cele 6 luni după data de 31 decembrie 2006 care reprezenta limita perioadei de evaluare la care se referă dispoziţiile art. 3 alin. (2).
Aşadar, recurentul nu îndeplinea niciuna dintre condiţiile legale pentru avansarea în treaptă, astfel încât refuzul autorităţii a fost unul justificat.
De altfel, inexistenţa condiţiei de vechime de 2 ani reprezintă în cauză un motiv suficient pentru ca cererea de avansare să fie refuzată, întrucât condiţiile de avansare trebuie îndeplinite cumulativ.
În consecinţă, invocarea de către recurent a principiilor de interpretare a legii şi a art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O., este total lipsită de relevanţă, căci o persoană titulară a unor drepturi civile poate reclama încălcarea lor numai în măsura în care îi sunt recunoscute de lege. Or, în cauză recurentul nu avea dreptul să fie avansat pentru că nu îndeplinea condiţiile legale.
În raport cu această situaţie de fapt, celelalte argumente arătate de recurent sunt neconcludente şi irelevante juridic.
În fine, se cuvine a observa că, din punct de vedere juridic, dispoziţiile art. 33 din OG nr. 6/2007 reglementează exclusiv condiţiile de avansare în treaptă a funcţionarului public, în vreme ce Anexa 3 din HG nr. 1209/2003 reglementează procedura de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarului, astfel încât „includerea" celei din urmă în primul act normativ, aşa cum a pretins recurentul, este o imposibilitate juridică şi logică.
În fapt, recurentul pretinde ca „evaluarea" sui generis la care a fost supus prin bunăvoinţa sau capriciul fostului preşedinte al A.N.P.M., dar în afara oricărui cadru juridic care ar fi permis aceasta – HG nr. 1209/2003 Anexa 3 – să fie considerată o „evaluare legală", dar parţială şi care, astfel, i-ar da dreptul să fie avansat.
Presupunerea recurentului pleacă însă de la o ipoteză falsă, aceea că „evaluarea" de care a beneficiat ar acoperi condiţia prevăzută de art.33 alin. (2) din OG nr. 6/2007.
Ea nu acoperă însă condiţia legală, fiind, din punct de vedere legal „inexistentă", raportat la momentul în cariera recurentului la care ea a fost făcută.
Pe de altă parte, asimilarea acestei „evaluări" extra - procedurale unei evaluări legale nu are nici un efect juridic asupra naşterii dreptului la avansarea în treaptă, deoarece condiţia vechimii de 2 ani în funcţia publică nu este îndeplinită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.V.A. împotriva sentinţei nr. 1272 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 835/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 846/2009. Contencios → |
|---|
