ICCJ. Decizia nr. 849/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 849/2009
Dosar nr. 795/35/2008
Şedinţa publică din 17februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 173/C A/2008 - P.I. din 13 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.C.R., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare, şi a anulat hotărârea nr. 71 din 9 iulie 2008 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.I.R.A., hotărârea nr. 1756654 din 6 mai 2008 a Comisiei de soluţionare a Contestaţiilor din cadrul I.J.P.F. Satu Mare şi Decizia de imputare nr. 1755962 din 26 martie 2008 emisă de Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Satu Mare pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 9.226 lei reprezentând cheltuieli privind drepturile salariale şi celelalte drepturi materiale şi băneşti primite de reclamant în perioada în care a urmat cursul de iniţiere în carieră în cadrul Şcolii de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului Poliţiei de Frontiera Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, raportat la prevederile art. 51 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 188/1999 şi art. 23 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1122 din 5 ianuarie 2006, emiterea deciziei de imputare de către IJ.P.F. Satu Mare este prematură având în vedere împrejurarea că la baza ei stă Decizia de destituire din poliţie a reclamantului nr. S 1712047 din 8 februarie 2002 emisă de şeful IJ.P.F. Satu Mare, decizie care nu are caracter definitiv şi, mai mult, care a fost anulată prin sentinţa nr. 384/CA din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii, susţinând, în esenţă, că, faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (1) din OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în mod greşit a apreciat prima instanţă că Decizia de imputare este prematură; cel mult, arată recurenţii, instanţa de fond putea face aplicarea prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport cu sentinţa nr. 384/CA din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare.
În faţa instanţei de judecată, în şedinţa de la 17 februarie 2009, avocatul intimatului-reclamant a solicitat anularea recursului formulat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, în temeiul art. 302 C. proc. civ., susţinând că acesta a fost adresat direct Înaltei Curţi; Înalta Curte, constatând că ambele recursuri au fost înregistrate la Curtea de Apel Oradea, purtând dovada de primire la această instanţă, în data de 7 noiembrie 2008, va respinge această apărare, urmând să supună analizei ambele recursuri.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.
Conform art. 51 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, „Funcţionarii publici care au urmat forme de perfecţionare profesională, în condiţiile alin. (3), ale căror raporturi de serviciu încetează, potrivit dispoziţiilor art. 97 lit. b), d) şi e), ale art. 98 alin. (1) lit. f) şi g) sau ale art. 99 alin. (1) lit. d), înainte de împlinirea termenului prevăzut sunt obligaţi să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, precum şi, după caz, drepturile salariale primite pe perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului".
De asemenea, potrivit prevederilor OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, „Comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative" [art. 22 alin. (1)] iar „Termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei" [art. 23 alin. (1)].
Referindu-se la Decizia de imputare, art. 25 alin. (4) din OG nr. 121/1998 prevede că aceasta „se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o emită şi se comunică în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plată".
Faţă de dispoziţiile legale citate, care prevăd o procedură specială şi termene limită pentru emiterea deciziei de imputare, rezultă că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că Decizia de imputare nr. 1755962 din 26 martie 2008 a fost prematur emisă.
Instanţa de fond, văzând că prin sentinţa nr. 384/CA din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare a fost anulată dispoziţia de destituire din funcţie a reclamantului nr. S 1712047 din 8 februarie 2002, care a stat la baza emiterii deciziei de imputare, şi constatând că sentinţa nu este irevocabilă, recursul împotriva acesteia fiind în curs de judecare, iar de modul de soluţionare a acestuia depinde dezlegarea prezentei pricini, ar fi trebuit să facă aplicarea prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, recursurile vor fi admise iar sentinţa atacată va fi casată, cauza urmând să fie trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă care, cu această ocazie, va face aplicarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare împotriva sentinţei nr. 173/CA/2008 - P.I. din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 846/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 852/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
