ICCJ. Decizia nr. 833/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 833/2009

Dosar nr. 3655/2/2008

Şedinţa publică din 17 februarie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2127/2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării dispoziţiilor art. 1 pct. 5 şi 6 şi art. 2 alin. (1) din HG nr. 1586/2007 pentru modificarea şi completarea Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (aprobat prin HG nr. 972/2006), precum şi a Ordinului nr. 65/28 ianuarie 2008 emis de Preşedintele C.N.A.S., formulată de numitul Ş.C., în contradictoriu cu Guvernul României şi cu C.N.A.S.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că, prin Ordinul nr. 65/2008 al Preşedintelui C.N.A.S. s-a dispus încetarea mandatului pe care reclamantul îl deţinea în exercitarea funcţiei de director general al C.A.S. Vaslui; că măsura a avut ca temei dispoziţiile art. 281 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pe cele ale art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate aprobat prin HG nr. 972/2006; că prin HG nr. 1586/2007 (M. Of. nr. 18 din 10 ianuarie 2008) a fost modificat şi completat Statutul C.N.A.S.

În drept, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 15, raportate la cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ presupune întrunirea, cumulativ, a condiţiilor privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube şi că formularea lor imperativă denotă natura de excepţie a suspendării executării.

În raport cu definiţia dată de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazului bine justificat, instanţa a apreciat că reclamantul nu a dovedit existenţa acestei condiţii, întrucât el asimilează „cazului bine justificat" situaţia că actele atacate ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile, producând efecte retroactiv, în condiţiile în care mandatul lui expira la 15 august 2009.

A reţinut instanţa că ordinul atacat de reclamant a fost adoptat în contextul reorganizării activităţii CNAS care presupunea desfiinţarea funcţiei ocupate de el, ca atribute indiscutabile ale acestei autorităţi, ceea ce nu constituie un caz bine justificat.

 A constatat instanţa că nici încălcarea Legii nr. 53/2003 – invocată de reclamant – nu poate fi reţinută în conturarea cazului bine justificat, întrucât reclamantul nu a dovedit că, în termen de 30 de zile, ar fi formulat o propunere de completare sau modificare a proiectului de hotărâre de guvern.

Instanţa a apreciat că nu a fost dovedită nici condiţia iminenţei prejudiciului, întrucât, reclamantul aflându-se în concediu pentru incapacitate de muncă, actul administrativ de încetare a mandatului nu a fost pus în executare. De asemenea, a constatat instanţa că nu există dovada că reclamantul nu-şi poate achita ratele la creditele contractate, ca rezultat al privării sale de venituri salariale, întrucât din înscrisurile depuse rezultă că nu are debite restante.

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă reclamantul, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.

În motivarea recursului formulată la 8 septembrie 2008 (fila 14 dosar recurs), înainte de comunicarea sentinţei la 6 octombrie 2008, recurentul susţine în fapt, în esenţă, că şi-a exercitat funcţia de manager la C.A.S. Vaslui în temeiul contractului de management nr. CV/3379/15 august 2005 şi al Ordinului nr. 45 din 28 iulie 2005 emis de C.N.A.S., mandatul său urmând să expire la 28 iulie 2009.

Consideră recurentul că şi-a îndeplinit corespunzător toate atribuţiile prevăzute în contract şi că, în aceste condiţii, dispoziţiile HG nr. 1586/2007 – prin care au fost aduse modificări de substanţă formei de exercitare a postului de director general – nu puteau fi puse în executare înainte de expirarea contractului încheiat de recurent cu C.N.A.S., iar ordinul de încetare a mandatului său nu trebuia emis.

În drept, consideră recurentul că emiterea celor două acte în condiţiile arătate creează o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate de care ele se bucură, ceea ce reprezintă un „caz bine justificat" în sensul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În sprijinul aceleiaşi susţineri, recurentul arată că – potrivit Deciziei nr. 375/2005 a Curţii Constituţionale – Guvernul României are competenţa să stabilească durata mandatului funcţiei de conducere printr-o lege nouă numai pentru viitor, nu pentru mandatele în curs.

În ceea ce priveşte a doua condiţie legală din art. 14 al Legii nr. 554/2004, recurentul reiterează susţinerile din acţiune, arătând că lipsa salariului se răsfrânge grav asupra situaţiei patrimoniale a familiei sale din cauza creditelor bancare contractante anterior şi garantate chiar cu imobilul în care locuieşte cu familia.

La data de 15 octombrie 2008, recurentul a formulat o completare a motivelor de recurs sus arătate, dar ea a fost depusă (expediată) cu depăşirea termenului legal de 5 zile de la comunicare (6 octombrie 2008 – 13 octombrie 2008) prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, abia la 15 octombrie 2008 (fila 5 dosar recurs – ştampila plicului de comunicare), motiv pentru care Curtea de faţă nu o mai poate primi.

Recursul nu se fondează.

1.Aspectul esenţial pe care recurentul îşi întemeiază susţinerea existenţei unui „caz bine justificat" este ideea că HG nr. 1586/2007 privind reorganizarea CNAS şi Ordinul nr. 65/2008 emis de aceasta ca efect al reorganizării ar încălca valabilitatea mandatului în exerciţiul căruia recurentul se afla.

Recurentul consideră că cele două acte normative îşi puteau produce efectele numai asupra unor contracte de management încheiate ulterior intrării în vigoare a HG nr. 1586/2007 şi că soluţia contrară – care se regăseşte în speţă – este nelegală şi se înscrie în sfera „cazului bine justificat".

Pentru a verifica valabilitatea supoziţiei recurentului trebuie stabilit dacă încetarea contractului de management ca act convenţional încheiat de părţile în cauza de faţă putea înceta pentru alte cauze decât cele specifice acestui tip de mandat salariat şi anume ca efect al unor acte normative ulterioare, iar nu al voinţei părţilor.

Iar răspunsul este afirmativ şi el rezultă chiar din clauzele contractuale. Potrivit art. 10 „Încetarea contractului" lit. f) una dintre cauzele de încetare este „desfiinţarea sau reorganizarea casei de asigurări de sănătate".

În speţă, încetarea mandatului recurentului a fost dispusă prin Ordinul nr. 65/2008 tocmai pe motivul reorganizării C.N.A.S.

Aşadar aparenţa de legalitate a ordinului a cărui suspendare se solicită rezultă din contractul însuşi, astfel încât instanţa de fond a stabilit în mod legal că nu există un „caz bine justificat" conform art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

2. Nefiind îndeplinită prima dintre condiţiile prevăzute cumulativ de textul susmenţionat, este inutil a mai analiza existenţa celei de-a doua condiţii, ca urmare şi argumentele recurentului în susţinerea acesteia sunt irelevante juridic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul Ş.C. împotriva sentinţei nr. 2127 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 833/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs