ICCJ. Decizia nr. 86/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 86/2009
Dosar nr. 3181/2/200.
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.E. SA Bruxelles, sucursala Bucureşti, a chemat în judecată D.G.F.P. Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării: deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală emisă sub numărul 81 din 15 aprilie 2008 şi a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecţia fiscală emisă sub numărul 84 din 16 aprilie 2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că există un caz bine justificat şi că este nevoită să solicite suspendarea actelor administrative, întrucât executarea celor două decizii de impunere este de natură să determine în mod vădit diminuarea activităţii până la sistare, fiind astfel afectaţi şi furnizorii societăţii.
A mai arătat că, există puternice îndoieli asupra legalităţii actelor administrative, în sensul că nu este pusă în discuţie realitatea operaţiunilor în cauză, astfel că organul fiscal nu poate refuza acordarea dreptului de deducere a TVA-ului, modificând baza de impozitare pe profit cu consecinţa stabilirii de obligaţii fiscale suplimentare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1936 din 24 iunie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emisă sub nr. 81 din 15 aprilie 2008 şi a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emisă sub numărul 84 din 16 aprilie 2008 de către D.G.F.P. Bucureşti, până la soluţionarea de către instanţa de fond a contestaţiei formulate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, deşi organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii de plată suplimentare în cuantum de 2.914.970 lei impozit pe profit şi 2.961.937 lei penalităţi de întârziere aferente, acestea urmează a se pronunţa asupra cererii de rambursare de T.V.A. în cuantum de 6.106.358 lei, formulată de reclamantă, astfel că nu se poate vorbi de imposibilitatea recuperării debitului.
Împotriva acestei sentinţei considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs D.G.F.P. Bucureşti.
Recurenta a susţinut în esenţă, că instanţa de fond a dispus admiterea cererii de suspendare, deşi intimata-reclamantă nu îndeplinea niciuna dintre condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 în art. 14 şi art. 15; respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, motivarea instanţei că, oricum organele fiscale or să aibă posibilitatea să recupereze debitul după ce se vor pronunţa asupra cererii, este subiectivă, deoarece aceeaşi posibilitate de recuperare a sumelor plătite o are şi reclamanta după ce va fi stabilită legalitatea sau nelegalitatea actelor administrative.
Cât priveşte existenţa pagubei iminente, aceasta, susţine recurenta, nu este probată prin acte care să dovedească cifra de afaceri, obligaţiile de plată curente, obligaţiile contractuale etc.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, în perioada 27 octombrie 2007-17 ianuarie 2008 la sediul social al reclamantei M.E. SA Bruxelles, sucursala Bucureşti, s-a efectuat o inspecţie fiscală parţială a cărei rezultate au fost consemnate în Raportul de inspecţie fiscală nr. I. 13553 din 15 aprilie 2008, raport în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 81 din 15 aprilie 2008.
Prin această decizie organele fiscale au respins cererea de rambursare a T.V.A. pentru suma de 2.175.629 lei, pe considerentul că s-a constatat lipsa unor facturi fiscale în original, lipsa unor facturi fiscale fizic, facturi fiscale care nu conţin toate datele de identificare, facturi fiscale care nu aparţin contribuabilului precum şi neplata în termen a T.V.A. la data de 30 aprilie 2003.
În perioada 19 decembrie 2007-27 februarie 2008 şi 14 aprilie 2008 la sediul aceleiaşi societăţi s-a efectuat inspecţie fiscală generală ale cărei rezultate au fost consemnate în Raportul de inspecţie fiscală nr. J13559 din 16 aprilie 2008 în baza căruia s-a emis Decizia nr. 84 din 16 aprilie 2008 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecţia fiscală.
Contestaţia formulată de societate împotriva celor două decizii de impunere (81 din 15 aprilie 2008 şi 84 din 16 aprilie 2008) a fost respinsă prin Decizia nr. 318 din 30 septembrie 2008 de către Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Acţiunea formulată de reclamantă în fata instanţei de contencios administrativ, privind suspendarea executării celor două decizii de impunere menţionate mai sus a fost în mod corect admisă, constatându-se că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".
Aceste prevederi se aplică cererilor de suspendare a actelor administrative fiscale, în temeiul art. 185 alin. (2) C. proCod Fisca.
Existenţa cazului bine justificat, presupune existenţa unei puternice îndoieli asupra prezumţiei de legalitate a acului administrativ fiscal, a unei îndoieli privitoare la certitudinea comiterii faptelor reţinute în sarcina reclamantei.
Fără a antama fondul cauzei Înalta Curte retine că aspectele invocate de reclamantă şi reţinute de către instanţa de fond demonstrează aparenţa de nelegalitate a celor două decizii a căror anulare se solicită.
De altfel în acest sens sunt şi normele dreptului comunitar, respectiv Recomandarea nr. R(89) 8 (din 15 septembrie 1989 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie mai ales atunci când actul administrativ este de natură să cauzeze pagube grave şi dificil de reparat.
În raport de sumele ce urmează a fi executate (6.106.358 lei cu titlu de T.V.A. 2914,970 lei cu titlu de impozit pe profit şi 2.961.937 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, sume care au un cuantum ridicat, ideea ce se desprinde este aceea că executarea lor înainte de cenzurarea actelor administrative de către instanţă, este de natură să-i cauzeze pagube grave reclamantei.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, a doua condiţie ce trebuie îndeplinită cumulativ, pentru admiterea cererii în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea principiului proporţionalităţii, cântărind interesele celor două părţi.
Cum executarea patrimoniului societăţii cu o sumă însemnată, precum este cea în cauză, nu poate să nu producă serioase blocaje în activitatea acesteia, corect se retine de către instanţa de fond că interesul societăţii de a amâna executarea actului de impunere este mai puternic decât interesul Statului de a executa actul la scadenţă şi că în nici un caz nu se poate pune problema imposibilităţii statului de a recupera debitul.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenta vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1936 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 854/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 864/2009. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
