ICCJ. Decizia nr. 931/2009. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 931/2009

Dosar nr. 248/42/200.

Şedinţa publică din 19 februarie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 130 din 14 mai 2008, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii M.C., C.D., C.G. şi M.D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Prahova, având ca obiect obligarea pârâţilor să-i încadreze în categoria profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor de poliţie, cu echivalarea gradului profesional corespunzător pregătirii şi studiilor superioare absolvite şi acordarea drepturilor salariale corespunzătoare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt funcţionari publici cu statut special în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Prahova, fiind încadraţi în categoria B, respectiv Corpul agenţilor de poliţie din care fac parte agenţii de poliţie cu studii liceale sau postliceale.

S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţiştilor, ofiţerii de poliţie pot să provină şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată, ale Ministerul Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (7) din acelaşi act normativ agenţii de poliţie absolvenţi de studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante.

Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că, din coroborarea dispoziţiilor legale ce reglementează statutul acestei categorii profesionale, nu rezultă obligaţia instituţiilor pârâte de a efectua, în mod automat, încadrarea agenţilor de poliţie, în situaţia în care aceştia au absolvit un institut de învăţământ superior.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamanţilor privind incidenta în speţă a dispoziţiilor art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 instanţa a reţinut că, în virtutea principiului aplicării imediate a legii civile noi şi faţă de împrejurarea că aceştia au absolvit studiile superioare în anul 2006, acest text nu li se aplică în forma menţionată de ei ci în forma astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 89/2003.

În acest context s-a apreciat de către instanţa de fond că dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 72 alin. (1) din Legea nr. 350/2002 se referă la ofiţerii de poliţie care, la momentul intrării în vigoare a legii nu aveau studii superioare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii susţinând că instanţa a interpretat şi aplicat eronat dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14, art. 72 alin. (1) şi art. 73 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, din coroborarea cărora rezultă, în mod neîndoielnic, dreptul agenţilor de poliţie, absolvenţi de studii superioare, de a fi încadraţi, fără vreo formalitate, în corpul ofiţerilor de poliţie, întrucât singurul criteriu de încadrare în această categorie îl reprezintă nivelul studiilor, cu atât mai mult cu cât nici dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 nu include între condiţiile necesare pentru dobândirea gradului de ofiţer, pe aceea a susţinerii unui concurs.

La termenul din data de 19 februarie 2009, s-a depus, din partea recurentului C.G., declaraţie autentificată de renunţare la judecata recursului.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenţii M.C., C.D. şi M.D., Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 „Poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor" , alin. (2) al aceluiaşi articol prevăzând că aceştia „pot proveni" şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată, ale M.A.I. sau ale altor instituţii de învăţământ superior.

De asemenea, art. 73 alin. (7) din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 89/2003, statuează că „agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii".

În sfârşit, în conformitate cu art. 49 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, „agenţii de poliţie/maiştrii militari şi subofiţeri care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii" dacă îndeplinesc cumulativ mai multe criterii între care şi acela de a fi absolvenţi de studii superioare corespunzătoare cerinţelor postului.

Din coroborarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate rezultă că, într-adevăr absolvirea de către agenţii de poliţie a studiilor superioare nu presupune „de jure" avansarea acestora pe un post de ofiţer ci reprezintă o condiţie prealabilă şi necesară participării la concurs, în vederea ocupării unui astfel de post.

Pe cale de consecinţă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, menţinând, ca legală şi temeinică, sentinţa criticată.

De asemenea, Curtea va lua act de declaraţia de renunţare la judecare a recursului, formulată de recurentul C.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de M.C., C.D. şi M.D. împotriva sentinţei civile nr. 130 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Ia act de renunţarea la cererea de recurs formulată de C.G.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 931/2009. Contencios