ICCJ. Decizia nr. 930/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 930/2009
Dosar nr. 1989/36/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 828/CA din 9 octombrie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 6414 din 29 august 2008, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 14 aprilie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2008.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta s-a născut în perioada strămutării familiei sale, respectiv 6 septembrie 1940-6 martie 1945 şi a suferit alături de aceştia condiţiile precare existente în zona strămutării, fiind nevoit să aibă diverse domicilii provizorii, până la definitivarea într-o anumită localitate, împrejurări ce se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi este lipsit de relevanţă faptul că naşterea sa nu s-a produs în termen de 300 de zile de la data strămutării părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
Recurenta a susţinut că intimatul nefiind născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria, ci în anul 1944, pe teritoriul României, nu se poate susţine că a fost obligat să-şi schimbe domiciliul ca urmare a persecuţiei etnice suferite.
S-a mai susţinut că, în acest sens, pledează şi textul Tratatului de la Craiova, potrivit căruia transferul de populaţie urma să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de rarificare şi, pe cale de consecinţă, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau să fie evacuate, îndeplinesc cerinţele legale pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente .
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ în beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Rezultă în acest context că textul Tratatului de la Craiova, din 1940, privind schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu prezintă relevanţă din punct de vedere al recunoaşterii calităţii de beneficiar al legii nr. 189/2000 şi în raport de dispoziţiile acestui act normativ.
În concluzie, intimatul, născut pe teritoriul României, la data de 14 aprilie 1944, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr. 189/2000, este îndreptăţit, aşa cum, corect, a stabilit instanţa de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Pentru aceste motive, constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţată de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 828/CA din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 929/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 931/2009. Contencios → |
|---|
