ICCJ. Decizia nr. 948/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 948/2009
Dosar nr. 7723/2/2006
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa civilă nr. 768 din 14 martie 2007 Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, acţiunea conexă formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, şi Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Profesionale Individuale ale înalţilor funcţionari publici, a anulat ca nelegal, Raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale, pentru perioada 01 decembrie 2004 - 01 decembrie 2005; a anulat Ordinul nr. 55300 din 26 iulie 2006, emis de pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor; a obligat pârâtul să emită un nou ordin prin care reclamantul să fie repus în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat şi să-i acorde drepturile salariale aferente funcţiei deţinute pe perioada în care raporturile de serviciu au încetat, până la reintegrarea efectivă şi, totodată, a respins capetele de cerere privind nulitatea Ordinului nr. 55300/2006 şi acordarea de daune morale, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Ordinul nr. 53300 emis la data de 26 septembrie 2006, de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi Pentru Siguranţa Alimentelor s-a dispus, începând cu data de 26 august 2006, încetarea raportului de serviciu între această autoritate publică centrală şi reclamantul P.G., prin eliberarea din funcţia publică de director general al Direcţiei Generale Sanitar Veterinare, ca urmare a obţinerii calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanţelorprofesionale individuale.
Comisia pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici, prin raportul de evaluare întocmit la data de 11 iulie 2006 i-a acordat reclamantului calificativul final al evaluării „nesatisfăcător" pentru anul 2005.
Instanţa a mai reţinut că măsura eliberării din funcţia publică a reclamantului, nu s-a dispus ca o sancţiune disciplinară, în urma săvârşirii unei abateri disciplinare care ar fi atras aplicabilitatea procedurii statuate de HG nr. 1210/2003, ci este o modalitate distinctă de încetare a raportului de serviciu al funcţionarului public, în temeiul art. 842 alin. (1) lit. d), raportat la art. 84 lit. c) din Legea nr. 188/1999, modificată şi completată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 188/1999, republicată şi actualizată privind Statutul funcţionarilor publici „în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât la iniţiativa funcţionarului public în cauză".
În raport de dispoziţiile imperative prevăzute de textul de lege, şi cum reclamantul nu şi-a manifestat iniţiativa în sensul încetării raportului de serviciu între cele două părţi, instanţa de fond a apreciat că actul administrativ este nelegal, reclamantul aflându-se în concediu medical.
S-a mai arătat că presupusa „reaua - credinţă" invocată de pârât privind momentul obţinerii în cursul zilei de 26 iulie 2006, a actului medical, nu este probată, fiind irelevant faptul că, certificatul medical a fost emis în ziua menţionată la orele 16,30, după terminarea programului de lucru.
În ce priveşte daunele morale solicitate de reclamant, instanţa de fond a considerat că nu se poate pronunţa în lipsa unor dovezi cu privire la natura valorilor nepatrimoniale ce au fost lezate, la dimensiunea suferinţelor morale neputându-le, deci, cuantifica.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul P.G. şi pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
I. Recursul formulat de reclamantul P.G. este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost pronunţată cu greşita aplicare a art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004 (teza privind repararea prejudiciului moral al persoanei vătămate printr-un act administrativ emis cu nerespectarea dispoziţiilor legale).
Recurentul-reclamant P.G. în motivarea recursului a arătat că deşi instanţa de fond a constatat faptul că actul administrativ atacat este emis cu nerespectarea dispoziţiilor legale totuşi a considerat că nu au fost arătate valorile nepatrimoniale lezate, dimensiunile şi cuantificarea suferinţelor morale nefiind posibilă.
Recurentul-reclamant mai susţine că datorită calităţilor pe care le deţinea la acel moment, s-a bucurat de o mare notorietate în mediile academice şi de specialitate, iar în urma eliberării din funcţia publică deţinută au fost publicate, în presă, o serie de articole care subliniau şi scoteau în evidenţă „necorespunderea profesională" sau „incompetenţa", articole datorită cărora prestigiul profesional şi calitatea profesională i-au fost puse sub semnul întrebării, motiv pentru care o perioadă considerabilă de timp a trăit o adevărată traumă psihică cauzată de această situaţie.
Recurentul - reclamant consideră că generator al tuturor acestor neplăceri nu a fost un anumit articol de presă, ci fapta ilicită care a determinat redactarea acestor articole şi anume Raportul de evaluare a performanţelor sale profesionale şi Ordinul de eliberare din funcţia publică deţinută, ambele anulate de instanţa de fond.
Aşadar, ori de câte ori se încalcă un drept subiectiv sau un interes legitim al unei persoane se cauzează şi un prejudiciu faţă de aceasta, iar autorul faptei ilicite şi dăunătoare este chemat de lege să-l repare, răspunderea civilă este tocmai acel mijloc de înlăturare a încălcării unui drept, de apărare şi ocrotire a tuturor intereselor aparţinând persoanelor fizice şi juridice.
Recurentul – reclamant mai susţine că dauna morală este aceea care aduce atingere intereselor extrapatrimoniale şi neeconomice ale persoanei, lezând aşa zisele drepturi ale personalităţii.
Totodată, arată că dispoziţiile art. 998 C. civ. nu fac distincţie între natura patrimonială sau nepatrimonială a prejudiciului, iar aceasta nu se deduce nici din prevederile art. 999 C. civ., impunându-se interpretarea că şi acest articol se referă la orice fel de prejudiciu atât patrimonial, cât şi nepatrimonial.
Dacă unele daune şi anume cele care se exteriorizează pe plan social (cazul calomniilor şi defăimărilor) sunt relativ mai uşor de constatat, sunt şi unele daune respectiv cele de natură psihică, intime şi dureroase, care îi însoţesc pe oameni timp îndelungat şi uneori chiar pe tot parcursul vieţii lor, mai dificil de perceput.
Recurentul - reclamant consideră că suma pretinsă drept daune morale este o compensaţie corectă a discreditării culpabile şi cu intenţie de către pârâtă, a vătămării onoarei şi demnităţii personale şi a ştirbirii prestigiului profesional.
II. Recurenta - pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin motivele de recurs formulate susţine că, în conformitate cu prevederile art. 15 din Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, contestaţia este inadmisibilă.
Potrivit art. 15 din Anexa nr. 3 a HG nr. 1209/2003, „înalţii funcţionari publici nemulţumiţi de calificativul obţinut la evaluarea performantelor profesionale individuale se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii".
Una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ este parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, în condiţiile în care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.S.V.S.A., urmează a sesiza că nu au fost respectate prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul ca, fără a aştepta termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. g) din acelaşi act normativ, contestatorul a formulat acţiunea la data de 3 august 2006, iar plângerea a fost formulată la data de 04 august 2006.
În opinia recurentei - pârâte, faţă de cel arătate, rezultă că în mod nelegal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi, totodată, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Recurenta-pârâtă arată că actul administrativ contestat este Raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale întocmit de Comisia pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici, Comisie formată din membri numiţi prin decizie a Primului Ministru, la propunerea Ministrului Administraţiei şi Internelor, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
În primul rând, nu există o dispoziţie legală care sa prevadă efectuarea acestui raport într-un anumit termen, în mod imperativ, iar depăşirea acestuia să fie sancţionată; pe de altă parte, se observă că abia la data de 23 mai 2006 a fost numită de către Primul Ministru Comisia care a procedat la evaluare; în al doilea rând, ambele rapoarte care au stat la baza întocmirii Raportului de către Comisie au fost înregistrate la aceasta Comisie la data de 27 iunie 2006, iar Raportul a fost întocmit la data de 26 iulie 2006. De asemenea, nu există nici o dispoziţie legală care să cuprindă vreo dispoziţie imperativă asupra necesităţii numerotării, acesta fiind datat şi înregistrat.
Recurenta-pârâtă susţine că dovada slabei prestaţii a fostului director general G.P. o constituie modul în care a înţeles să coordoneze criza gripei aviare, din toamna anului 2005 şi primăvara anului 2006, menţionând faptul că, deşi i s-a creat posibilitatea a se dedica în exclusivitate gestionarii acestei crize, fiind degrevat de orice alta activitate ce îi revenea conform fişei postului, contestatorul a generat, din cauza prostului management, o situaţie de criză instituţională în cadrul Autorităţii, precum şi o criză politică atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, ducând România în situaţia de a fi exclusă din comerţul internaţional cu carne şi produse din carne de pasăre.
Recurenta-pârâtă menţionează faptul că Legea nr. 188/1999 modificată nu prevede obligativitatea ca actul administrativ contestat să conţină termenul legal de contestare şi nici instanţa competentă.
Singurul act normativ aplicabil funcţionarilor publici care prevede obligativitatea precizării în actul administrativ a elementelor a căror lipsă o invocă reclamantul, stabilind expres sancţiunea aplicabilă în acest caz, este HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, act normativ fără incidenţă în cauza de faţă.
Recurenta-pârâtă arată că măsura eliberării din funcţia publică nu s-a dispus ca o sancţiune disciplinară, în urma săvârşirii unei abateri disciplinare de către reclamant, care ar fi atras aplicarea procedurii statuate de HG nr. 1210/2003, ci este o modalitate distinctă de încetare a raportului de serviciu al funcţionarului public, în temeiul art. 84 ind. 2 alin. (1) lit. d) raportat la art. 84 lit. c) din acelaşi act normativ.
Rezultă că numai în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare, Decizia trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nu şi în cazul încetării raportului de serviciu pentru motive specifice legislaţiei funcţiei publice.
Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că Ordinul de eliberare din funcţie a fost emis în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical.
Astfel, este evidentă reaua-credinţă reclamantului, care, imediat ce a luat la cunoştinţă de eliberarea din funcţie la data 26 iulie 2006, a depus toate eforturile pentru obţinerea unui certificat medical, cunoscând foarte bine consecinţele juridice ale unui astfel de act.
În fine, recurenta-pârâtă mai arată că la baza ordinului s-a aflat raportul de evaluare întocmit de comisia competenta, potrivit dispoziţiilor HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, raport ce a avut în vedere ambele opinii, atât ale reclamantului, cât şi ale celor doi secretari de stat din cadrul Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma criticilor aduse de ambii recurenţi şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate, după cum se va arăta în continuare:
1. În privinţa criticilor aduse de recurentul - reclamant P.G., se apreciază că acestea nu pot fi primite, argumentaţia primei instanţe pe capătul de cerere privind daunele morale fiind una pertinentă, în acord cu situaţia de fapt şi de drept reţinută în cauză.
Fără a nesocoti/nega că prin emiterea celor două acte administrative individuale, ce au făcut obiectul cauzelor conexe soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti, s-a adus atingere reputaţiei şi recunoaşterii profesionale a recurentului P.G. în calitatea sa de înalt funcţionar public, în opinia Înaltei Curţi anularea celor două acte nelegale reprezintă o măsură care prin ea însăşi este de natură a oferi recurentului o reparaţie echitabilă în sensul în care şi C.E.D.O. s-a pronunţat în mod constant.
Aceasta cu atât mai mult cu cât urmare a înlăturării efectelor Raportului de evaluare prin care s-a acordat recurentului calificativul „nesatisfăcător" pentru anul 2005 şi a efectelor Ordinului nr. 53300/2006, autoritatea pârâtă A.N.S.V.S.A. a fost obligată la emiterea unui ordin prin care cel vătămat să fie repus în funcţia deţinută anterior (director general al D.G.S.V.) şi la acordarea drepturilor salariale aferente până la reintegrarea efectivă.
În acest context, în mod just judecătorul fondului a constatat că nu este posibilă o dimensionare a suferinţelor morale pretinse de reclamant şi a respins, în consecinţă, cererea privind acordarea de daune morale.
2. Criticile aduse de recurenta A.N.S.V.S.A. vor fi, de asemenea, înlăturate ca inadecvate:
- soluţia dată de prima instanţă excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este cea corectă, având în vedere că din probatoriul administrat rezultă că reclamantul a îndeplinit această obligaţie; în concret, actul existent la fila 60 din Dosarul nr. 7723/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, respectiv cel înregistrat la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. sub nr. 67938 din 4 august 2006, constituie dovada realizării procedurii prealabile şi obligatorii prevăzute de Legea nr. 554/2004, fiind îndeplinită această condiţie de exerciţiu a acţiunii în materia contenciosului administrativ;
- respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor fundamentată legal, întrucât această autoritate este emitentul actului administrativ reprezentat de Ordinul nr. 55300 din 26 iulie 2007 – prin Preşedinte – iar aserţiunile recurentei legate şi de o eventuală prematuritate a acţiunii nu sunt justificate întrucât cererea privind anularea acestui ordin a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de16 august 2008 (Dosar nr. 8049/2/2006), iar rostul acestei prevederi prin care se instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a unui act este acela de a da posibilitatea organului emitent să reexamineze şi eventual să-şi revoce propriul act. Or, în cauză, demersul judiciar declanşat de reclamant a continuat fără ca emitentul actului să-şi schimbe punctul de vedere exprimat prin cele două acte administrative;
- pe fondul cauzei, aspectele expuse în cererea de recurs nu pot înlătura caracterul nelegal al celor două acte administrative anulate de instanţa de fond; sub acest aspect, rezumativ, pot fi enumerate aspectele legate de nemenţionarea termenului legal de contestare şi instanţa competentă, nenumerotarea Raportului de evaluare examinat în speţă, precum şi toate cele expuse deja.
Recurenta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor insistă şi cu ocazia judecării căii de atac, ca şi în faţa instanţei de fond, cu afirmaţia că „reaua-credinţă a recurentului-reclamant este evidentă" întrucât certificatul medical prezentat de acesta este emis după terminarea programului de lucru (ora 16.30) în aceeaşi zi cu cea în care a fost emis şi Ordinul de eliberare din funcţie – 26 iulie 2006.
În acest fel se ignora un principiu fundamental al dreptului civil potrivit căruia buna-credinţă se prezumă; ca o consecinţă, reaua-credinţă trebuie dovedită, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, astfel că este pertinent şi acest raţionament expus în considerentele sentinţei recurate.
Mai mult, motivele de nelegalitate ale actelor administrative au fost clar subliniate în cuprinsul sentinţei atacate, fiind susţinute de probele administrate în cauză şi de normele legale aplicabile, nefiind aduse de către autoritatea emitentă argumente de fapt şi de drept în baza cărora aceste motive să fie înlăturate.
În fine, având în vedere obiectul celor două cauze conexe soluţionate prin sentinţa civilă nr. 768/2007, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 modificată, incidentă în această pricină, probatoriul administrat, instanţa de control judiciar constată că sus-menţionata hotărâre judecătorească este legală şi temeinică.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de P.G. şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, împotriva sentinţei civile nr. 768 din 14 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 943/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 950/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
