ICCJ. Decizia nr. 102/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 102/2010
Dosar nr. 5082/2/2008
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Prin sentinţa nr. 3446 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă contestaţia reclamantei U.S.M. Suceava formulată în contradictoriu cu M.D.L.P.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 99539 din 22 iulie 2008 şi a procesului verbal de constatare încheiat la 22 mai 2008, acte prin care pârâta a apreciat că, în derularea programului din 2004 I.B.T.I.C.C.B.R. Romania - Ukraine, reclamanta a încheiat contracte de muncă cu persoane cu care aveau deja încheiate contracte de muncă cu normă întreagă, cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Instanţa a reţinut că organul de control a reţinut corect că au fost încălcate dispoziţiile din contractul de grant, întrucât contabilitatea acestuia nu a fost ţinută corespunzător, rezultând din actele dosarului că nu au fost calculate şi nu s-a achitat contribuţia datorată bugetului de stat consolidat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat faptul că sentinţa instanţei de fond este practic nemotivată, întrucât au fost preluate şi menţionate texte de lege, fără a se arăta punctul de vedere cu privire la aceste texte.
A precizat pe larg situaţia de fapt cu privire la derularea contractului de grant încheiat şi a precizat că titlul de creanţă emis se bazează pe o interpretare greşită a dispoziţiilor legale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat în temeiul dispoziţiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul constatând incident în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 99539 din 22 iulie 2008 şi a procesului verbal de constatare încheiat la 22 mai 2008 emise de pârât.
Înalta Curte reţine că în temeiul Ordinului emis de Ministrul Dezvoltării nr. 272 din 4 martie 2008 s-a dispus efectuarea în perioada 18 martie 2008 - 21 martie 2008 a unui control în urma sesizării D.C.T.P. din 26 februarie 2008 privind derularea proiectului din 2004, având ca beneficiar Universitatea Ştefan cel Mare.
Controlul s-a efectuat atât la sediul Ministerului, cât şi la sediul beneficiarului.
Instanţa de recurs a constatat că, urmare a verificărilor efectuate, a fost încheiat procesul - verbal atacat, care constituie titlu de creanţă pentru suma de 32.500 euro, echivalentul a 116.812 lei, debit care va fi dedus, conform art. 6 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestui proces - verbal s-a formulat contestaţie, pe care pârâtul a respins-o prin decizia ce face, de asemenea, obiect al acţiunii de faţă, reţinând că această contestaţie nu este întemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi art. 216 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare,competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Soluţia decurge şi din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi din fondurile de cofinanţare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanţe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislaţia în vigoare privind contestarea de plată a creanţelor bugetare.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine în primă instanţă Tribunalului, iar Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a pronunţat în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Adminte recursul formulat de U.S.M. Suceava împotriva sentinței nr. 3446 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competenta soluționare la Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 101/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 104/2010. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
