ICCJ. Decizia nr. 1/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1.094/2010

Dosar nr. 6.838/314/2008

Şedinţa publică din 26 februarie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţei nr. 37 din 12 august 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Suceava, secţia civilă, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei privind pe D.V. şi C.A.S. Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă.

Pentru a pronunţa această hotărârea, instanţa a reţinut că aplicabile în speţa dedusă judecăţii sunt prevederile Legii nr. 19/2000 referitoare la competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, art. 155 alin. (1) lit. b) raportat la art. 154 din actul normativ, prevăzând că acestea sunt soluţionate de secţiile de asigurări sociale sau, după caz, de completele specializate.

S-a mai reţinut că în cadrul Tribunalului Suceava, completele specializate în această materie sunt constituite în cadrul secţiei civile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.V., criticând soluţia pronunţată prin prisma art. 304 pct. 4, pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

A susţinut recurenta că o cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie într-o cauză ce se judecă după regulile Codului de Procedură Fiscală, fiind un litigiu de natură fiscală şi nicidecum civilă, este de competenţa secţiei fiscale/comerciale a tribunalului, sens în care dispun şi prevederile art. 172 din actul normativ invocat.

S-a mai arătat că în raport cu Decizia nr. XV din 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Recursul este tardiv declarat.

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Textul de lege mai sus enunţat stabileşte termenul de recurs de drept comun, admiţând posibilitatea existenţei unor termene de recurs speciale.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor, hotărârea fiind supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă.

Aşadar, în speţa dedusă judecăţii, termenul de recurs este cel prevăzut de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., termen special de recurs şi nu cel prevăzut de art. 301 teza I din acelaşi act normativ.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că reclamantei D.V. i-a fost comunicată hotărârea recurată la data de 3 septembrie 2009, recursul fiind declarat la 18 septembrie 2009.

Cum, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 5 zile de la data comunicării, rezultă că recursul a fost declarat cu depăşirea acestui termen.

Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de lege, rezultă că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita recursul, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus indicate şi să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de D.V., împotriva sentinţei nr. 37 din 12 august 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs