ICCJ. Decizia nr. 1112/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1112/2010
Dosar nr. 9135/1/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3.006 din 2 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de M.H., împotriva sentinţei nr. 1.170 din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că recurentul a încheiat cu intimata A.N.R.M. contractul individual de muncă din 20 august 1996, după intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 şi emiterea Ordinului nr. 230/2002, recurentul dobândind calitatea de funcţionar public, raportul de muncă al acestuia transformându-se în raport de serviciu.
A mai reţinut instanţa de control judiciar că urmare a acestor modificări, legea specială aplicabilă raportului de serviciu între recurent şi autoritate este Legea nr. 188/1999, iar temeiul juridic în bază căruia intimata a dispus la data de 27 iulie 2007, încetarea raportului de serviciu al recurentului, îl constituie prevederea art. 98 alin. (1) lit. d) din acest act normativ.
Prin adresa din 15 iunie 2007 i s-a pus în vedere să depună cererea de pensionare, constatându-se că acesta avea vârsta de 63 de ani şi un stagiu de cotizare de 31 de ani, 11 luni şi 15 zile.
Cum recurentul nu s-a conformat, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, angajatorul constatând încetarea de drept a raporturilor de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire M.H., la data de 15 februarie 2010 depunând precizări privind temeiul legal al cererii formulate.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarelor ataşate, cu motivele invocate de revizuent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că revizuirea priveşte hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor, astfel încât, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Condiţia ca hotărârea atacată să evoce fondul reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Se constată că prin Decizia ce face obiectul prezentei cereri a fost respinsă cererea de recurs promovată de M.H., astfel încât, prin prisma argumentelor arătate, această hotărâre nu poate face obiectul cererii de revizuire.
Ţinând cont de faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază" şi având în vedere că, aşa cum s-a arătat, nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.H., împotriva deciziei nr. 3.006 din 2 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1098/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1123/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
