ICCJ. Decizia nr. 1097/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1097/2010
Dosar nr. 1980/2/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1.975 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de netimbrare a capătului de cerere având ca obiect daune morale, anulându-se în consecinţă acest capăt de cerere. A fost admisă acţiunea principală formulată de reclamanta B.L. în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., dispunându-se obligarea pârâtului la analizarea şi soluţionarea cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că deşi Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care pârâtul trebuie să analizeze cererile formulate pentru redobândirea cetăţeniei române, termenul de trei ani, calculat de la data depunerii primei cereri şi până la momentul soluţionării acţiunii, are drept consecinţă imposibilitatea reclamantei de valorificare a dreptului prevăzut de actul normativ.
A mai apreciat judecătorul fondului că în raport cu prevederea art. 10 din Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenţiei Europene asupra cetăţeniei, termenul de 3 ani nu poate fi considerat un termen rezonabil, iar amânarea analizării solicitării de redobândire a cetăţeniei române reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte capătul de cerere relativ la plata daunelor morale, s-a constatat că, deşi reclamantei i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar aferente, aceasta nu s-a conformat obligaţiei prevăzute de lege în acest sens.
Totodată, reţinând culpa procesuală a pârâtului, prima instanţă a admis cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 704,3 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.J.L.C., criticând sentinţa atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în raport cu procedura instituită prin Legea nr. 21/1991, instanţa a depăşit limitele puterii judecătoreşti prin stabilirea unui termen de soluţionare a cererii neprevăzut de legea specială, împrejurare ce constituie o imixtiune în sfera de atribuţii a autorităţii legiuitoare.
La data de 18 februarie 2010, recurentul a depus, prin serviciul registratură, note de şedinţă, prin care a învederat faptul că cererea reclamantei a fost examinată şi avizată pozitiv, ulterior fiind aprobată prin O. M.J.L.C. nr. 2.450/ C din 10 septembrie 2009, publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 645 din 10 septembrie 2009.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Analizând actele dosarului, motivele de recurs şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin notele de şedinţă depuse de recurent la data de 18 februarie 2010, recurentul – pârât a învederat faptul că cererea reclamantei a fost examinată şi avizată pozitiv de comisia pentru cetăţenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 21/1990.
S-a mai precizat că cererea de redobândire a cetăţeniei a parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 21/1991, republicată şi a fost aprobată prin O. M.J.L.C. nr. 2.450/ C din 10 septembrie 2009, publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 645 din 1 octombrie 2009, la notele scrise recurentul ataşând ordinul în speţă, în extras.
În atare condiţii, cum cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române a fost soluţionată, petitul din acţiunea introductivă relativ la obligarea pârâtului să procedeze la analizarea/avizarea cererii în speţă a rămas fără obiect.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază ca fiind legale celelalte dispoziţii ale hotărârii judecătoreşti atacate, prima instanţă reţinând în mod corect, în raport cu prevederea art. 274 C. proc. civ., culpa procesuală a pârâtei, precum şi împrejurarea că reclamanta nu s-a conformat obligaţiei ce îi incumba cu privire la taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar aferente petitului relativ la plata daunelor morale.
Prin urmare faţă de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul formulat de M.J.
Va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului să analizeze şi să soluţioneze cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.J.L.C., în prezent M.J., împotriva sentinţei civile nr. 1.975 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului să analizeze şi să soluţioneze cererea reclamantei B.L. de redobândire a cetăţeniei române.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1098/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
