ICCJ. Decizia nr. 1500/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1500/2010
Dosar nr. 6738/2/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1.844 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile lipsei procedurii prealabile şi lipsei calităţii procesuale pasive a C.P.R.D. Totodată, instanţa a admis excepţia prematurităţii, respingând acţiunea formulată de D.C. în contradictoriu cu S.S.P.R.D. şi C.P.R.D., ca prematur introdusă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că din analiza prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, rezultă că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul actelor administrative asimilate.
În ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a C.P.R.D., instanţa fondului a apreciat, pe de o parte, că probleme personalităţii juridice nu prezintă relevanţă în cauză întrucât în contencios administrativ emitentul actului poate sta în calitate de pârât în faţa instanţei, iar, pe de altă parte, că există identitate între această pârâtă şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
În ce priveşte excepţia prematurităţii, prima instanţă a reţinut că termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv până la 30 iunie 2009, or în situaţia în care termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin pârâţilor, nu s-a împlinit până la data pronunţării hotărârii, nu s-a născut nici dreptul la acţiune al reclamantului pentru constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.C., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut recurentul că în mod greşit prima instanţă s-a raportat în soluţionarea cauzei numai la dispoziţiile Legii nr. 314/2004, în cauză fiind incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai precizat că termenul de preschimbare a certificatelor de revoluţionar nu reprezintă un termen prohibitiv, înăuntrul căruia nu pot fi eliberate certificatele în speţă, nici o dispoziţie legală neinterzicând eliberarea acestora anterior expirării termenului, în măsura în care sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi motivele de recurs invocate, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 „certificatele doveditoare care în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5) se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R.D., în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi".
Aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond, termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv, or, în condiţiile în care termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea de către pârâţi a obligaţiilor ce le revin nu a expirat până la data formulării cererii de chemare în judecată, nu s-a născut dreptul la acţiunea al reclamantului pentru constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii sale cu privire la acele obligaţii.
Mai mult, ulterior declanşării litigiului şi pronunţării hotărârii atacate, respectiv la data de 4 noiembrie 2009, recurentul a ridicat noul tip de certificat emis de către pârâţi, fiind depusă la dosar copie prin care se confirmă acestuia titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite", putându-se concluziona că recursul a devenit, practic, lipsit de interes.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., corelat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.C., împotriva sentinţei civile nr. 1.844 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1507/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
