ICCJ. Decizia nr. 1154/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1154/2010
Dosar nr. 7872/1/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 50 din data de 17 februarie 2009, C.S.M., secţia pentru judecători, a dispus suspendarea din funcţia de judecător la Judecătoria Cornetu a numitei F.A.C. până la rămânerea irevocabilă a Hotărârii nr. 4/ J din 11 februarie 2009.
Prin Hotărârea nr. 4/ J din 11 februarie 2009, Secţia pentru Judecători a C.S.M. a admis acţiunea disciplinară formulată de C.D.J. împotriva Doamnei F.A.C., judecător la Judecătoria Cornetu şi, în baza dispoziţiilor art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a aplicat acesteia sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din acelaşi act normativ.
Împotriva ambelor hotărâri F.A.C. a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 3033 din 2 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de F.A.C. împotriva Hotărârii nr. 50 din 17 februarie 2009 a Secţiei pentru judecători a C.S.M..
D-na F.A.C. a exercitat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) şi art. 317 alin. (2), solicitând anularea ei şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunţării unei hotărâri neviciate.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că prin hotărârea atacată au fost încălcate dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţă [(art. 4 şi art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.)] şi dispoziţiile art. 61 din C.E.D.O., care prevăd dreptul persoanei la un proces echitabil, întrucât, deşi s-a reţinut că Hotărârea nr. 50 din 17 februarie 2009 a Secţiei pentru judecători a C.S.M. putea fi atacată cu recurs la Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu s-a hotărât declinarea competenţei, ci respingerea recursului ca inadmisibil.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine că prezenta contestaţie în anulare nu este întemeiată, pentru considerentele în continuare arătate.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal. Ea se poate exercita numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de art. 317 – art. 321 C. proc. civ.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocat ca temeilegal de contestatoare, pot forma obiectul contestaţiei în anulare hotărârile judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Cu toate acestea, prevede acelaşi text, prin alin. (2), contestaţia poate fi primită când acest motiv a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În speţă, cererea de recurs soluţionată prin Decizia contestată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora recursul declarat împotriva hotărârilor C.S.M. [(prevăzute la alin. (5)] suspendă executarea acestora.
Calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva Hotărârii nr. 50 din 17 februarie 2009, prin care Secţia pentru judecători a C.S.M. a dispus suspendarea recurentei din funcţia de judecător la Judecătoria Cornetu până la rămânerea irevocabilă a Hotărârii nr. 4/ J din 11 februarie 2009.
S-a invocat, între altele, faptul că, potrivit art. 49 teza 3 din Legea nr. 317/2004, recursul declarat împotriva Hotărârii nr. 4/J/2009 prin care a fost aplicată sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură, înregistrat pe rolul completului de 9 judecători a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, suspendă executarea respectivei hotărâri.
În raport cu temeiul legal al cererii de recurs şi în condiţiile în care, potrivit art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, aparţine Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numai competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva hotărârilor Secţiilor C.S.M. prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară, nu se poate reţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, în sensul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, pot fi atacate însă cu recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numai hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, iar în conformitate cu art. 36 alin. (2) din aceeaşi lege, Plenul C.S.M. soluţionează contestaţiile formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile C.S.M., cu excepţia celor date în materia disciplinară.
În considerarea acestor prevederi legale a fost invocată, de altfel, de către intimatul C.S.M., excepţia inadmisibilităţii recursului, hotărârea atacată nefiind pronunţată asupra unei acţiuni disciplinare în sensul art. 44 – art. 49 din aceeaşi lege, ci în condiţiile art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de cele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
Se impune, totodată, precizarea că la data soluţionării prezentei cauze s-a făcut dovada că, prin Decizia nr. 1 pronunţată la 25 ianuarie 2010, în dosarul nr. 2486/1/2009, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis recursul împotriva deciziei nr. 47/2009, dispunând modificarea ei în sensul înlocuirii sancţiunii „excluderii din magistratură" cu sancţiunea „diminuării retribuţiei de încadrare lunară brută cu 15 % pe o perioadă de 3 luni".
Ca atare, se poate susţine că interesul contestatoarei în exercitarea acestei căi extraordinare de atac nu mai subzistă, întrucât chiar şi o eventuală soluţie de admitere a acesteia nu ar mai avea nici o finalitate practică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de F.A.C. împotriva deciziei nr. 3033 din 2 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1155/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
