ICCJ. Decizia nr. 1155/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1155/2010
Dosar nr. 8732/1/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Conţinutul deciziei atacate pe calea contestaţiei în anulare de faţă
Prin Decizia nr. 4402 din 16 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de M.G. împotriva Deciziei nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin această din urmă decizie civilă, nr. 1831 din 31 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 2791 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a modificat sentinţa atacată în sensul că, a respins acţiunea reclamantului M.G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa Decizia nr. 4402 din 16 octombrie 2009, atacată pe calea contestaţiei de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă următoarele.
La data de 29 iunie 2009, M.G. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe prevederile art. 21 pct. 2 din Legea nr. 554/2004, modificată, prin care a solicitat admiterea cererii şi schimbarea în tot a deciziei.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului s-a constatat, că la data de 16 aprilie 2009, revizuentul a formulat cerere de comunicare a deciziei civile nr. 1831 din 31 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, decizie care i-a fost comunicată prin adresă, la data de 09 iunie 2009, aşa cum rezultă din fişa dosarului nr. 4592/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie înregistrat prin sistemul E.
Cum cererea de revizuire a fost expediată către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 29 iunie 2009, data poştei, conform ştampilei aplicate pe plicul conţinând cererea, şi cum termenul de declarare a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 21 pct. 2 din Legea nr. 554/2004 este de 15 zile de la comunicare, s-a constatat că revizuirea a fost declarată cu depăşirea acestui termen şi în consecinţă a fost respinsă ca tardiv formulată.
2. Motivele şi temeiul contestaţiei în anulare promovate
Împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire a deciziei nr. 1831 din 31 martie 2009, a aceleaşi instanţe a formulat contestaţie în anulare M.G.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., motiv în dezvoltarea căruia contestatorul a arătat că pentru termenul din 16 octombrie 2009, dată la care a fost soluţionată cererea sa de revizuire şi a fost pronunţată Decizia civilă nr. 4402, procedura sa de citare a fost viciată.
În acest sens s-a susţinut că cerinţa prevăzută la art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nu a fost îndeplinită deoarece nu a fost trecută pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare nici un nume şi nici calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea.
În plus, contestatorul a arătat că în ipoteza în care există totuşi pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare un număr de carte de identitate şi o semnătură, acestea nu-i aparţin şi nici nu corespund datelor sale reale, atestate de copia cărţii de identitate anexată, semnătura sa putând fi vizualizată spre comparare, pe cererile depuse în dosar.
În consecinţă, s-a solicitat a se constata ca nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ceea ce atrage sancţiunea nulităţii procedurii de citare în condiţiile neprezentării contestatorului în instanţă la termenul respectiv, prezenta contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art.317 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se impune a fi admisă, cu consecinţa anulării deciziei nr. 4402 din 16 octombrie 2009.
3. Considerentele şi soluţia instanţei investite cu soluţionarea contestaţiei în anulare
Raportat la motivele de fapt şi de drept invocate şi faţă de conţinutul înscrisurilor relevante aflate în dosarul în care s-a pronunţat Decizia nr. 4402 din 16 octombrie 2009, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată contestaţia de faţă, pe care, în considerarea celor în continuare arătate o va respinge ca atare.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare este deschisă pentru motivele expres arătate în art. 317 şi 318 C. proc. civ., incluzând motivul invocat de către contestator, respectiv neîndeplinirea procedurii de citare a părţii pentru ziua când s-a judecat cauza, potrivit cu cerinţele legii [(art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.)].
Nu sunt însă fondate argumentele prezentate de contestator în condiţiile în care, din verificarea nemijlocită a înscrisurilor aflate în dosarul în care s-a pronunţat Decizia atacată pe calea prezentei contestaţii, rezultă că la dosar se află procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu contestatorul din data de 13 iulie 2009, rezultând că citaţia a fost emisă pentru termenul din 16 octombrie 2009, când a şi fost reţinută în pronunţare cererea de revizuire ce a format obiectul acelui dosar.
Contrar celor susţinute de contestator, în chiar cuprinsul acestui proces verbal este menţionat, la rubrica „primitorul actului" pe lângă semnătură şi numărul actului de identitate TM 250076, ce corespunde cu cel înscris în copia actului de identitate a contestatorului ataşată prezentelor motive (CI seria TM nr. 250076).
În ceea ce priveşte semnătura aplicată pe acelaşi proces-verbal de citare, Înalta Curte, examinând-o în cadrul acestei proceduri extraordinare şi raportat la simplele afirmaţii ale contestatorului, în lipsa altor înscrisuri şi/sau care să ateste contrariul, o apreciază ca fiind similară până la identitate cu cea utilizată de către contestator şi în cuprinsul cererilor depuse pentru susţinerea prezentei contestaţii.
Aşa fiind, apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele legale indicate ca temei al promovării contestaţiei de faţă, procedura de citare a contestatorului pentru data de 16 octombrie 2009 fiind realizată în condiţiile legii, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., nefiind incident nici un motiv care să atragă nulitatea citării, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 317 alin. (1) cu referire la art. 320 C. proc. civ., să respingă, ca neîntemeiată, prezenta contestaţie în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.G. împotriva Deciziei nr. 4402 din 16 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1154/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1171/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
