ICCJ. Decizia nr. 1151/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1151/2010
Dosar nr. 165/46/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
La data de 17 februarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, sesizarea formulată de Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) privind pe V.G.C., în vederea confiscării unei sume de bani şi a unei părţi din avere, dobândite de acesta cu caracter nejustificat.
Sesizarea a fost însoţită de lucrarea cu nr. A/59/I.I./2008, în cuprinsul actului de constatare întocmit la 6 februarie 2009 de Inspecţia de Integritate arătându-se următoarele:
În fapt, în perioada martie – iunie 2008, V.G.C., având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de comisar şef şi funcţia de şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule Argeş, a aderat la un grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi în cadrul căruia şi-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de la acestea şi care ulterior au fost împărţite între membrii grupului infracţional, obţinerea frauduloasă a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule Argeş.
Urmare celor de mai sus, la data de 23 iunie 2008, s-a întocmit Procesul-verbal de declanşare a procedurii de verificare a averilor şi de asemenea, s-a procedat la încunoştinţarea, inclusiv a lui V.G.C., la data de 25 iunie 2008, despre activităţile ce urmează a fi desfăşurate.
S-a mai arătat că, potrivit art. 39 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007, funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, cum este V.G.C., au obligaţia de a-şi declara averea, pe propria răspundere, atât în ceea ce priveşte bunurile proprii, comune sau deţinute în indiviziune, ca şi ale copiilor aflaţi în întreţinere.
S-a menţionat şi faptul că prin ordonanţa privind luarea măsurilor asigurătorii din 16 iulie 2008, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumelor de 454.805 Euro, 1580 dolari SUA şi 145.420 lei, sume identificate în urma percheziţiei domiciliare efectuate la V.G.C. la data de 13 iunie 2008.
Prin actul de constatare s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Piteşti pentru confiscarea sumelor menţionate, a căror provenienţă nu poate fi justificată de V.G.C., precum şi stabilirea unei cote părţi din averea dobândită cu caracter nejustificat de acesta, în valoare de 2.171.109 lei şi confiscarea acesteia.
Prin încheierea din şedinţa publică din 6 mai 2009, prima instanţă a dispus conceptarea şi citarea lui V.G.C., ca pârât, iar a numiţilor V.S.G., P.A.E. şi P.C. ca intervenienţi forţaţi, dispunându-se ca V.M. (soţia) şi C.C. (soacra) să nu fie conceptate şi citate, pentru că nu s-a făcut dovada chemării lor în faţa A.N.I, aşa cum se arată la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, republicată.
Prin sentinţa nr. 190/R-Cont din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, sesizarea formulată de Agenţia Naţională de Integritate, privind confiscarea unei sume de bani şi a unei părţi din averea pârâtului V.G.C. şi drept urmare a dispus confiscarea sumei de 458.805 Euro, 1580 dolari SUA şi 29,345 lei din averea acestuia.
S-a reţinut că toate probele administrate în cauză, cu referire expresă la declaraţiile martorilor şi concluziile raportului de expertiză converg spre concluzia că nu pot fi justificate sumele de 454.805 Euro şi 1.560 dolari SUA (sume identificate cu prilejul percheziţiei domiciliare, ce fac obiectul sechestrului asigurător dispus de DNA), cât şi parte din suma în lei, obiect al aceluiaşi sechestru, respectiv 29.345 lei. Pentru diferenţa de până la 145.420 lei s-a apreciat că există justificare legală.
2. Recursurile declarate în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Piteşti au declarat recurs reclamanţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) precum şi pârâtul V.G.C. şi intervenienţii V.G.S.G., P.G.A.E., P.C.
2.1 Motivele de recurs prezentate şi dezvoltate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Public.
A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susţinerea căruia, în esenţă, au fost prezentate următoarele critici:
- în mod greşit instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia pe depoziţiile de martori, eronat apreciate ca fiind suficiente pentru justificarea darurilor de nuntă şi de botez primite, ignorând forţa probantă a celorlalte dovezi administrate ce nu puteau răsturna prezumţia de legalitate a actului de constatare al A.N.I., în integralitatea lui;
- toate sumele cuprinse în actul de constatare al A.N.I. urmau aşadar a fi considerate nejustificate;
- concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză sunt eronate mai cu seamă că expertul a şi refuzat să răspundă la obiecţiunile formulate.
Se impunea aşadar în opinia acestui recurent admiterea şi menţinerea actului de constatare a A.N.I., aşa cum a fost întocmit.
2.2 Motivele de recurs prezentate şi dezvoltate de Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.)
Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora, pe lângă scurta prezentare a situaţiei de fapt şi a istoricului dosarului, s-au susţinut, în esenţă, următoarele critici faţă de sentinţa atacată:
- deşi instanţa a menţinut, în parte, actul de constatare privind confiscarea averii, în raport de prevederile art. 304 pct. 8, hotărârea a fost dată cu interpretarea greşită a legii, întrucât nu au fost „conceptate şi citate" în prezenta cauză V.M. şi C.C., soţia şi, respectiv soacra pârâtului, motivat de lipsa dovezilor privind convocarea lor la sediul A.N.I., conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, republicată (Legea nr. 115/1996), această susţinere fiind absolut neîntemeiată;
- într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate să-şi declare averile persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, iar conform art. 41 alin. (2) din acelaşi act normativ declaraţia de avere se face în scris pe propria răspundere, şi cuprinde bunurile proprii, comune şi cele deţinute în indiviziune, precum şi cele ale copiilor aflaţi în întreţinere, potrivit anexei la Legea nr. 115/1996, precum şi prevederilor OUG nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaraţiile de avere şi pentru declaraţiile de interese, aprobată prin Legea nr. 158/2005, care se aplică în mod corespunzător;
- conform aceluiaşi act normativ prin avere dobândită, supusă verificării, se înţelege totalitatea bunurilor, precum şi a drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică ce aparţin unei persoane, care trebuie cuprinse în declaraţia de avere, iar pârâtul, în calitate de funcţionar public cu statut special, obligat să-şi declare averea şi interesele patrimoniale, conform copiilor certificate ale declaraţiilor de avere şi de interese pentru anii 2002, 2003, 2004 şi 2006 a declarat pe propria răspundere bunurile proprii, bunurile comune si cele deţinute în indiviziune împreuna cu soţia V.M.;
- în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 115/1996, dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde şi asupra averii şi veniturilor dobândite de celălalt soţ.
- având în vedere prevederile legale menţionate mai sus, precum şi faptul că există la dosar documente din care rezultă că pârâtul deţine în comun cu soţia sa V.M. bunuri mobile şi imobile, şi a înstrăinat bunuri rudelor apropiate respectiv, fiicei - P.A.E., fiului - V.G., ginerelui - P.C. şi soacrei sale C.C., s-a dispus extinderea verificărilor, conform Procesului verbal de extinderea verificărilor din data de 29 septembrie 2008 si cu privire la persoanele mai sus menţionate, pe care prima instanţă eronat şi nelegal le-a omis în cauză;
- instanţa de fond a nesocotit împrejurarea că, la data de 26 noiembrie 2008 s-a prezentat la sediul A.N.I. d-na avocat R.G., cu împuternicirea avocaţiala nr. 354668 din 26 noiembrie 2008 în calitate de reprezentantă în faţa ANI a următoarelor persoane: V.G.C., V.M. - soţie, P.A.E. - fiica, P.C. - ginere, V.S.G. - fiu, C.C. - soacra, ceea ce nu a mai impus o nouă chemare la sediul A.N.I. a d-nei V.M. şi d-nei C.C.
Recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei civile recurate, în sensul admiterii, în totalitate, a acţiunii A.N.I., prin menţinerea dispozitivului actului de constatare în integralitatea sa.
2.3. Motivele de recurs prezentate şi dezvoltate de intimaţii V.G.C., V.G.S.G., P.G.A.E., P.C.
Şi aceşti recurenţi au criticat sentinţa primei instanţe, formulând critici ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, următoarele:
- prin sentinţa criticată, în mod greşit s-a apreciat că sumele de 458.805 Euro şi 1580 dolari SUA, constituie „sume nejustificate", prima instanţă reţinând că, deşi există un sechestru asigurător asupra sumelor respective, instituit la data de 16 iulie 2008 prin Ordonanţă dispusă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. (Secţia de Combatere a Corupţiei), se impune confiscarea acestora, întrucât măsura se întemeiază pe dispoziţiile unei legi speciale, cu caracter derogator de la normele dreptului comun;
- în opinia instanţei de fond legea specială ar fi reprezentată de Legea 144/2007, iar dreptul comun l-ar reprezenta codul de procedură penală, ceea ce este nelegal, întrucât în cazul existenţei unui conflict între legea penală şi legea civilă, în dreptul românesc este statuat principiul potrivit cu care prioritate în aplicarea legii o are dreptul penal (dreptul penal şi dreptul procesual penal);
- tocmai pentru a se putea adopta o hotărâre penală definitivă, sumele supuse măsurii asigurătorii prin Ordonanţa D.N.A., trebuie să rămână la dispoziţia instanţelor penale.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursurile sunt fondate în sensul şi pentru cele în continuare expuse.
Înalta Curte examinând sentinţa atacată în raport de toate criticile formulate, faţă de prevederile legale incidente şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., reţine că se impune admiterea tuturor recursurilor, în temeiul art. 312 C. proc. civ. alin. (3) ultima teză, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în considerarea următoarelor aspecte, analizate cu prioritate de către instanţa de control judiciar.
Înalta Curte apreciază că este fondată critica formulată de recurenta A.N.I., vizând corecta determinare a cadrului procesual, raportat la prevederile legale incidente din Legea nr. 115/1996, republicată, (art. 10) ca şi din Legea nr. 144/2007, republicată, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I. [art. 39 alin. (1) pct. 29].
Din această perspectivă, raportat la conţinutul normelor legale evocate se impunea ca prima instanţă să citeze în cauză şi pe soţia pârâtului V.G.C., funcţionar public cu statut special, respectiv pe numita V.M. ca şi pe soacra acestuia, respectiv pe numita C.C.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 115/1996, dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde şi asupra averii dobândite de celălalt soţ, fiind supuse controlului şi bunurile de valoare ce fac obiectul declarării, realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către ascendenţi, descendenţi, fraţi, surori şi afinii de acelaşi grad, precum şi cele transmise cu titlu gratuit către orice persoană.
Cum pârâtul-recurent a declarat pe proprie răspundere bunurile proprii dar şi pe cele comune, deţinute împreună cu soţia sa V.M., şi a înstrăinat totodată, potrivit celor arătate în raportul A.N.I., o serie de bunuri, fiicei sale, ginerelui şi soacrei C.C., recurenta ANI în mod legal a dispus extinderea verificărilor şi cu privire la persoanele mai sus arătate (procesul verbal de extindere din 29 septembrie 2008).
Raportat la cele mai sus prezentate ca şi la împrejurarea că toate persoanele verificate au fost legal reprezentate, prin apărător, în faţa A.N.I. în etapa verificărilor, soluţia primei instanţe, în sensul de a nu concepta şi de a nu cita în cauză şi pe cele două persoane sus arătate apare ca nelegală prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 nefiind aşadar aplicabile în cauză.
Urmează a se casa pentru acest motiv hotărârea atacată, cu consecinţa rejudecării cauzei în cadrul procesual astfel determinat, incluzându-le şi pe soţia respectiv soacra recurentului cercetat V.G.C.
Instanţa de rejudecare urmează să reexamineze şi să administreze probatoriile ce se impun faţă de conţinutul actului de sesizare al A.N.I., în raport de toate aceste persoane.
Faţă de motivul de casare examinat nu se impune analizarea şi a celorlalte motive de recurs cuprinse în toate cererile de recurs formulate. Acestea vor fi avute în vedere şi cercetate de către instanţa de fond, cu ocazia rejudecării cauzei, incluzând, fără limitare, critica referitoare la posibilitatea confiscării unor sume de bani asupra cărora a fost instituit un sechestru asigurator, invocată de recurenţii V.G.C., V.S.G., P.A.E. şi P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Agenţia Naţională de Integritate, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Argeş şi V.G.C., V.G.S.G., P.G.A.E., P.C. împotriva sentinţei nr. 190/R-Cont din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1149/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1152/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
