ICCJ. Decizia nr. 1168/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1168/2010
Dosar nr. 2250/2/2007
Şedinţa publică din 3 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 martie 2007, reclamanta SC A.Z.L. Giurgiu SA a chemat în judecată A.N.A.F. şi D.G.F.P. Giurgiu, solicitând anularea parţială a deciziei nr. 60 din 9 martie 2007, a deciziei de impunere nr. 165 din 11 octombrie 2006 şi a raportului de inspecţie nr. 25432 din 9 octombrie 2006, pentru suma de 581.302 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA, cu majorările de întârziere aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la pct. 2 al deciziei nr. 60/2007 emisă de prima pârâtă s-a menţinut în mod nejustificat obligaţia suplimentară de plată a impozitului pe profit în sumă de 76.211 lei şi a accesoriilor aferente de 119.226 lei.
Astfel, reclamanta a precizat că organele fiscale au reţinut în mod eronat că s-ar fi schimbat destinaţia rezervelor reprezentând facilităţi fiscale, ce au fost folosite pentru majorarea capitalului social, contrar prevederilor art. 22 alin. (6) Cod Fiscal, deşi în realitate a fost vorba despre constituirea unui capital social şi nu despre majorarea acestuia.
Reclamanta a atacat şi pct. 3 din Decizia nr. 60/2007, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 385.865 lei reprezentând TVA şi accesorii.
Prin sentinţa civilă nr. 2217 din 27 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibil capătul de cerere cu privire la TVA şi accesorii – pct. 3 din Decizia nr. 60/2007 şi, totodată, a respins în rest acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu se poate pronunţa asupra cererii privind TVA şi accesorii, în condiţiile în care nu au fost analizate motivele contestaţiei şi legalitatea constatărilor raportului de inspecţie fiscală, dispunându-se suspendarea soluţionării acestui capăt din contestaţie până la pronunţarea unei soluţii în penal.
Referitor la diferenţa de impozit pe profit şi a accesoriilor aferente, instanţa a constatat că organele financiare au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 22 pct. 5 Cod fiscal În urma reorganizării societăţii, suma de 71.871 lei, reprezentând facilităţi fiscale, ce figura înregistrată în contul de rezerve, nu a fost preluată şi înregistrată în aceleaşi conturi, ci la capitolul „Capital social". Instanţa a reţinut astfel că această sumă reprezentând facilităţi fiscale şi-a modificat destinaţia, fiind utilizată pentru constituirea capitalului social al societăţii comerciale, care datorează impozit pe profit.
S-a constatat, de asemenea, că reclamanta datorează impozitul pe profit de 4340 lei, penalităţi contractuale cuvenite reclamantei de la diferiţi clienţi pentru anul 2003, sumă facturată şi evidenţiată ca venit pe anii 2004 şi 2005.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC A.Z.L. Giurgiu SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, numai sub aspectul impozitului pe profit de 76.211 lei şi a accesoriilor aferente de 119.226 lei.
Cât priveşte impozitul pe profit de 71.871 lei recalculat ca urmare a schimbării destinaţiei rezervelor, precum şi accesoriile aferente, reclamanta a arătat că sumele nu sunt datorate, întrucât, astfel cum a reţinut şi expertiza contabilă efectuată în cauză, au fost respectate dispoziţiile art. 22 alin. (6) Cod Fiscal, facilităţile fiscale fiind utilizate pentru constituirea capitalului social şi nu pentru majorarea lui.
Referitor la suma de 4340 lei reprezentând diferenţa de impozit pe profit faţă de sumele contabilizate pentru anul 2003 la care se adaugă accesoriile aferente, s-a motivat de către reclamantă că sumele au fost greşit calculate, deoarece reprezintă penalităţi contractuale facturate în anii 2004 şi 2005, date când au şi fost luate în calculul impozitului pe profit în raport şi de înregistrarea în evidenţă contabilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că societatea reclamantă a fost înfiinţată prin preluarea patrimoniului RA A.Z.L. Giurgiu, care beneficiase în anii 2001-2002 de reducerea cu 50% a impozitului pe profit. suma de 71.871 lei a fost utilizată de reclamantă la constituirea capitalului social al societăţii comerciale nou înfiinţate, nemaifiind evidenţiată în bilanţul de deschidere în conturile de rezerve.
Prin urmare, întrucât la reorganizarea regiei autonome în societate comercială, rezerva constituită din facilităţi fiscale nu a fost preluată cu acelaşi titlu de rezervă şi înregistrată în aceleaşi conturi cu aceeaşi destinaţie, reclamanta datorează impozitul pe profit şi accesoriile aferente potrivit art. 22 alin. (5) Cod Fiscal, în conformitate cu care reducerea sau anularea rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea se datorează modificării destinaţiei rezervei.
Soluţia instanţei de fond este justificată şi cu privire la diferenţa de 4340 lei reprezentând impozit pe profit aferent anului 2003, organele fiscale procedând corect prin reîntregirea profitului impozabil pentru 2003 cu valoarea penalităţilor facturate ulterior, luând astfel în considerare, conform dispoziţiilor legale în vigoare în acea perioadă, Legea nr. 414/2002, toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a ţine cont de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.
În raport de cele expuse, criticile formulate de reclamantă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.Z.L. Giurgiu SA Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 2217 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1166/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1169/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
