ICCJ. Decizia nr. 121/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 121/2010
Dosar nr. 76/36/2009
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.A. a formulat plângere împotriva Deciziei Comisiei pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei emisă la 8 mai 2008.
În motivarea cererii s-a arătat că se consideră luptător în rezistenţa anticomunistă deoarece în anul 1983, fiind elevă în clasa a IX-a a Liceului Agroindustrial Cogealac, împotriva sa au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive.
În acea perioadă, reclamanta a ales să-şi exercite dreptul la libertatea de conştiinţă prin nefrecventarea cursurilor în ziua de sâmbătă, perioadă în care religia era interzisă în şcoli iar cei care îndrăzneau să şi-o manifeste, indiferent de religie, erau persecutaţi.
Prin decizia contestată, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a decis respingerea cererii reclamantei pe motiv că „nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 214/1999”.
Se solicită anularea deciziei pentru că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive prin declararea sa ca „repetentă” în anul şcolar 1983 - 1984, iar prin această măsură i-a fost nerespectat dreptul la educaţie.
Reclamanta a mai arătat că a depus la dosar o adeverinţă din care rezultă că nu există dovezi că ar fi susţinut examenul de corigenţă, dar nici procesul - verbal al comisiei de corigenţe care să consemneze neprezentarea sa la acel examen, iar repetenţia echivala cu o exmatriculare pentru că era elevă în clasa a IX-a.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1278 din 26 septembrie 2008, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa având în vedere că se contestă o decizie a unei autorităţi publice centrale.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 76/36/2009.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 175/ CA din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 4468 din 8 mai 2008 emisă de Ministerul Justiţiei, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, a constatat că reclamanta are calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă şi a obligat pârâtul să emită actul administrativ privind recunoaşterea acestei calităţi.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a indicat dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) şi art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, dispoziţii în raport de care, după coroborarea cu situaţia de fapt, instanţa de fond a considerat că reclamanta are calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru că împotriva sa a fost luată o măsură administrativă abuzivă aceea de exmatriculare din liceu, în clasa a IX-a, ca urmare a declarării sale ca „repetentă”.
Măsura a fost luată datorită faptului că din motive religioase (fiind adventistă), reclamanta nu a frecventat sâmbăta orele programate intenţionat şi cu rea credinţă în acea zi de directorul şcolii, acesta continuând liceul după ce reclamanta a părăsit şcoala (absolvire 1993).
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimatul Ministerul Justiţiei, Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă.
Motivul de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Au fost invocate dispoziţiile art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum au fost modificate, dar şi art. 5 alin. (3) din acelaşi act normativ care prevede că „dacă cererea nu este însoţită de actele doveditoare necesare, Comisia este obligată să solicite documente sau informaţii de la instituţiile publice care le deţin”; or, cu probele aflate la dosar reclamanta nu a reuşit să demonstreze că a fost declarată repetentă din motive politice sau religioase.
Nu se poate vorbi nici despre o condamnare a reclamantei pentru săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, aşa cum prevede art. 2 lit. d) din O.U.G. nr. 214/1999.
Este criticată susţinerea instanţei de fond că reclamanta a fost supusă, din motive politice sau religioase, măsurii abuzive a exmatriculării din liceu ca fiind subiectivă, se bazează pe prezumţii şi declaraţii de martori şi nu pe înscrisuri, deşi aplicarea O.U.G. nr. 214/1999 şi constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă se poate face pe bază de înscrisuri.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Intimata C.A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 4468/2006 din 8 mai 2008 emisă de Ministerul Justiţiei, Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă a fost respinsă cererea formulată de C.A. prin care a solicitat acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Instanţa de fond, în urma administrării probelor cu martori şi înscrisuri, a admis cererea reclamantei.
Este adevărat că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă se recunoaşte persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive, iar în art. 3 din acelaşi act normativ sunt definite măsurile administrative abuzive ca fiind orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţii ori de alte organele, în baza cărora s-a dispus:
a) privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări;
b) internarea în spitale de psihiatrie;
c) stabilirea domiciliului obligatoriu;
d) strămutarea într-o altă localitate;
e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice;
f) exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi;
g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrative şi judecătoreşti, de la acea dată.
Reclamanta a susţinut, iar instanţa de fond a considerat că împotriva acesteia a fost luată o măsură abuzivă, aceea a exmatriculării din liceu, în clasa a IX-a, ca urmare a declarării sale „repetentă”.
Chiar instanţa de fond recunoaşte că măsura a fost luată din `motive religioase”.
La această concluzie a ajuns instanţa de fond, prin interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 3 din O.U.G. nr. 2214/1999, după administrarea probei cu martori.
Mai întâi, în legătură cu incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 republicată, se poate reţine că acest text defineşte infracţiunile săvârşite din motive politice şi, potrivit legii, ele au putut avea ca scop şi „înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive naţionale/ sau de origine etnică) de limbă ori de religie, de apartenenţă sau opinie politică, de avere ori de origine socială”.
Însă, în speţă, nici reclamanta nu a susţinut şi nici nu s-a dovedit că aceasta ar fi săvârşit o infracţiune din motive politice, ci că împotriva sa s-a luat o măsură administrativă abuzivă.
Din analiza dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, pentru a putea dobândi calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă trebuie îndeplinită una dintre condiţii:
- să facă dovada că a fost condamnată pentru una din infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) și e) din O.U.G. nr. 214/1999;
- să facă dovada că împotriva sa a fost luată, din motive politice, una din măsurile administrative abuzive prevăzute de art. 214/1999.
Însă, nu orice măsură considerată abuzivă va putea duce la acordarea acestei calităţi, ci măsura devine abuzivă dacă a fost săvârşită din motive politice.
În al doilea rând, O.U.G. nr. 214/1999 cere ca dovada, atât a infracţiunilor cât şi a măsurilor abuzive luate din motive politice, să fie dovedite cu acte scrise administrative sau judecătoreşti, de la acea dată.
Or, instanţa de fond a admis proba cu martori, iar în baza declaraţiilor acestora şi printr-o interpretare eronată a condiţiilor ce trebuie îndeplinite, a fost constatată calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a reclamantei.
Actele depuse de reclamantă la dosar, din care rezultă că a fost declarată repetentă nu confirmă faptul că această măsură a fost luată din motive politice pentru a fi considerată o măsură administrativă abuzivă în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 214/1999, republicată.
Toate acestea dovedesc că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De aceea, va fi admis recursul în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi modificată sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 175/ CA din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei C.A. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 120/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 122/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
