ICCJ. Decizia nr. 146/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 146/2010
Dosar nr. 6382/2/2008
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1245 din 24 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta G.L., în contradictoriu cu pârâţii A.N.P., C.E.L. şi P.S. Bucureşti-Jilava, şi l-a obligat pe acest din urmă pârât să numească reclamanta în funcţia de medic specialist pneumolog, începând cu data de 01 ianuarie 2008, şi să-i plătească diferenţa salarială pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 31 ianuarie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta, medic militar în cadrul P.S. Jilava, secţia Pneumoftiziologie II, a susţinut examenul de medic specialist în specialitatea pneumologie, în sesiunea 17 octombrie 2007, fiind declarată promovată, aşa cum reiese din adeverinţa de la dosar, coroborată cu certificatul depus la dosar.
La data de 26 noiembrie 2007 reclamanta a solicitat promovarea conform competenţei obţinute, iar prin adresa depusă la dosar pârâtul i-a răspuns că cererea nu poate fi admisă datorită avizului negativ exprimat de consilierul juridic.
Conform raportului de neavizare, depus la dosar, cererea reclamantei a fost respinsă deoarece nu respectă prevederile art. 24 alin. (2) şi art. 29 din Legea nr. 293/2004, precum şi art. 41 din O.M.J. nr. 2854/C/2004.
Reţine prima instanţă că raportul sus-menţionat face abstracţie de prevederile speciale cuprinse în art. 68 din O.M.J. nr. 2854/C/2004, conform cărora concursul de încadrare a personalului cu studii superioare pentru sectorul medical se va organiza de către Direcţia Medicală din cadrul A.N.P., cu respectarea reglementărilor specifice Ministerului Sănătăţii, dispoziţii care sunt concordante cu prevederile art. 3 şi 5 din O.M.S. nr. 1470/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale în unităţile sanitare publice din sectorul sanitar. Conform acestor norme, reglementările privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale se aplică şi unităţilor sanitare din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, conform criteriilor stabilite în anexa 1, pct. I.2., pentru funcţia de medic specialist trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii, respectiv diploma de licenţă în medicină, promovarea examenului de medic specialist şi promovarea concursului pentru ocuparea postului. în cazul reclamantei, trebuie menţionat că cea de-a treia condiţie nu este cerută, întrucât aceasta a urmat rezidenţiatul în unitatea pârâtă.
Concluzionează instanţa de fond că, la data depunerii cererii, reclamanta îndeplinea toate condiţiile legale pentru numirea sa ca medic specialist şi în atare situaţie refuzul de emitere a deciziei de numire este nejustificat, în condiţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă a respins susţinerea pârâţilor, potrivit căreia acţiunea reclamantei a rămas fără obiect ca urmare a emiterii deciziei de numire, arătând că dreptul reclamantei s-a născut la data când a îndeplinit cumulativ condiţiile pentru ocuparea postului de medic specialist.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul P.S. Bucureşti-Jilava.
În motivarea recursului, pârâtul P.S. Bucureşti-Jilava a arătat, în esenţă, următoarele:
Reclamantei îi sunt aplicate prevederilor art. 24 din Legea nr. 293/2004, dispoziţiile legale care în momentul formulării cererii de avansare în funcţia de medic specialist – pneomolog, în 2007, prevedeau că în cariera profesională, în urma rezultatelor obţinute la evaluarea activităţii profesionale, funcţionarii publici cu statut special au dreptul de a avansa în funcţie şi în grad profesional.
Legea nr. 293/2004 face trimitere la O.M.J. nr. 2854/C/2004, ordin ce dezvoltă modalitatea concretă prin care un funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare poate avansa într-o funcţie prevăzută cu un coeficient de ierarhizare superior.
Potrivit prevederilor art. 39 din O.M.J. nr. 2854/C/2004, reclamanta trebuie mai întâi să fie evaluată din punct de vedere profesional, apoi să susţină examenul de avansare în funcţie, nu să fie încadrată aşa cum eronat susţine instanţa de fond, ordinul amintit având caracter special, astfel că primează în faţa oricăror acte normative, principiu pe care instanţa de fond nu l-a luat în considerare atunci când s-a pronunţat în speţa de faţă.
Prin funcţie superioară se înţelege funcţia prevăzută cu un coeficient de ierarhizare superior, conform art. 48 alin. (2), cum este şi cazul reclamantei, iar avansarea în funcţie a funcţionarilor publici, se precizează în art. 41 alin. (1), se realizează prin concurs sau examen, după caz .
În mod greşit, instanţa de fond a reţinut ca fiind aplicabile prevederile art. 68 din O.M.J. nr. 2854/C/2004 în speţa de faţă nefiind vorba despre încadrarea reclamantei, întrucât aceasta era angajată în cadrul P.S. Jilava, ci de avansare.
Refuzul de avansare într-o funcţie imediat superioară este unul just, bazat pe prevederi legale concrete, prin pronunţarea sentinţei recurate instanţa de fond creând o discriminare în raport de restul funcţionarilor publici cu statut special care în materialul 2007 – 1 ianuarie 2009 au fost avansaţi pe bază de examen.
În mod greşit, instanţa de fond a procedat la obligarea sa la plata diferenţei salariale pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 31 ianuarie 2009, întrucât reclamanta nu a prestat munca respectivă, astfel că nu au fost respectate prevederile art. 154 C. muncii, conform cărora „Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă".
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta G.L. este încadrată ca medic militar la P.S. Jilava, cu gradul profesional de medic rezident. În acelaşi timp, este funcţionar public cu statut special, cu gradul profesional de subinspector şef.
Avansarea funcţionarilor publici din categoria din care face parte reclamanta se realizează, după cum se precizează în art. 24 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din A.N.P., pe bază de concurs sau examen.
Funcţia de subinspector şef este prevăzută în art. 9 alin. (2) lit. f) din actul normativ precitat, funcţiile superioare celei deţinute de reclamantă fiind enumerate la lit. a) - e) din acelaşi articol, respectiv: inspector general şef, inspector general principal, inspector general, inspector şef principal şi inspector şef.
În discuţie nu este însă avansarea reclamantei ca funcţionar public cu statut special, respectiv ocuparea de către aceasta a uneia din cele cinci funcţii enumerate mai sus, superioare poziţiei de subinspector şef, ipoteză în care într-adevăr s-ar fi pus problema aplicării procedurii de avansare descrisă de Legea nr. 293/2004 şi de Regulamentul privind condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi avansare, precum şi condiţiile pentru modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare (M. Of., nr. 1099/25.11.2004).
În realitate, în discuţie este recunoaşterea calificării superioare dobândită de reclamantă în domeniul medical. Mai exact, este vorba de trecerea doamnei G.L. de la gradul de medic rezident la gradul de medic specialist, conform Ordinului nr. 2140/2007 emis de Ministerul Sănătăţii, urmare a promovării examenului susţinut în cursul lunii noiembrie 2007 în baza Ordinului nr. 1470/2005 emis de acelaşi minister, pentru aprobarea criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade sau trepte profesionale în unităţile sanitare publice din sectorul sanitar (M. Of., nr. 73/26.01.2006), ordin ale cărui prevederi sunt obligatorii, astfel cum a reţinut prima instanţă, şi pentru unităţile sanitare din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, conform art. 3 din acest act normativ. Fapt esenţial, ignorat de recurent, doamna G.L., ca funcţionar public, ocupă în continuare poziţia de subinspector şef, astfel că, criticile din recurs în sensul că instanţa de fond admiţând acţiunea a încălcat regulile referitoare la promovarea funcţionarilor publici, prin promovarea reclamantei fără a se organiza concurs sau examen, sunt eronate, cum, pentru argumentele expuse mai sus, la fel de eronată este susţinerea că ceilalţi funcţionari publici din sistem ar fi fost discriminaţi.
În mod evident, este în afara discuţiei că s-ar fi încălcat prevederile art. 154 C. muncii, cum susţine recurentul, din moment ce reclamanta era îndrituită la recunoaşterea calificării sale medicale superioare obţinută pe baza examenului de specialitate, încă de la 1 ianuarie 2008, refuzul emiterii deciziei de numire fiind nejustificat, potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Acest lucru presupune şi salarizarea corespunzătoare ca medic specialist de la data de 1 ianuarie 2008 şi până la 31 ianuarie 2009, după cum a reţinut prima instanţă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, conform ar. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul pârâtului P.S. Jilava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul P.S. Bucureşti-Jilava împotriva sentinţei nr. 1245 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 142/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 151/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
