ICCJ. Decizia nr. 151/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 151/2010
Dosar nr. 39646/3/2008
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1319 din 27 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul R.C. şi a constatat că acesta a avut calitatea de colaborator al securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (..) Colaborator al securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai securităţii, coordonau activitatea informatorilor.
Aşadar, reţine instanţa de fond, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al securităţii este aceea ca această persoană să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul că prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Toate aceste condiţii, se arată în considerentele sentinţei recurate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ; în speţa de faţă, pârâtul, a semnat la data de 22 decembrie 1984 un „angajament", prin care se angaja să sprijine organele de securitate în activitatea ce o desfăşoară pentru prevenirea, descoperirea şi lichidarea infracţiunilor ce cad în competenţa acestora, iar, în colaborare cu organele de securitate se angaja să furnizeze date şi informaţii ce prezenta interes prin sistemul de legătură ce-i va fi stabilit, să dovedească sinceritate şi obiectivitate şi să nu spună nimănui, indiferent de persoană, grad de rudenie sau funcţie, despre această colaborare.
Acest „angajament" a fost dat în faţa ofiţerului specialist II Cpt. H.N., care s-a ocupat de recrutarea pârâtului, Raportul său din data de 22 decembrie 1984, fiind aprobat de şeful Serviciului I Lt. S.G., pârâtul primind, de comun acord, numele conspirativ „C.".
De asemenea, arată prima instanţă, la dosarul cauzei sunt mai multe Note informative semnate cu numele "C.", prin care a furnizat organelor de securitate, prin intermediul ofiţerului de legătură Mr. S., informaţii despre numiţii, B.M., B.C., preot paroh la parohia din satul Moscu - Tg. Bujor, T.A., despre care a afirmat că „face mari referiri la politica Partidului, actuală şi din trecut. Arată că atunci era lumea mai libertină nu ca acum strânsă din orice parte. Spune că politica de astăzi s-a pus pe capul oamenilor .. ".
Mai reţine instanţa de fond că pârâtul a furnizat Note informative şi despre contabilul de la C.P., P.D., despre care a afirmat că are o tendinţă de a da dreptate celor nemulţumiţi de salariu, dar nu o face făţiş ci doar formal, şi despre numitul Z.M., şofer de autobuz, despre care a informat ofiţerul de legătură că „spune bancuri cu conţinut politic calomniator", despre o listă întocmită de colegul său C.D., cu persoanele care refuză să plătească impozitul pentru proprietatea autoturismelor, pentru motivul că nu li se permite circulaţia cu autovehiculele, nominalizând pe L.C., contabil şef la C.P.A.D.M. Tg. Bujor, G.G., şef de cramă la S.C.P.V.V. Tg. Bujor şi D.V. la I.T.S.A.I.A., care „au declarat că vor plăti când li se va da voie la circulaţie".
În sfârşit, la dosarul depus de către reclamantă se află şi două note informative, semnate tot „C.", despre numiţii U.F. şi B.G.
Apreciază prima instanţă că, deşi nu toate informaţiile furnizate de pârât denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, informaţiile furnizate despre T.A., persoanele care refuză să plătească impozitul pentru proprietatea autoturismelor, pentru motivul că nu li se permite circulaţia cu autovehiculele şi care „au declarat că vor plăti când li se va da voie la circulaţie" şi numitul Z.M., şofer de autobuz, despre care a informat ofiţerul de legătură că „spune bancuri cu conţinut politic calomniator", se încadrează în această definiţie.
De asemenea, reţine instanţa de fond, este îndeplinită şi a treia condiţie, referitoare la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aceste informaţii încălcând dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată al persoanelor la care se referă.
Nota de constatare S/DJ/1567 din 07 octombrie 2008 a fost întocmită de C.N.S.A.S., având în vedere prevederile art. 3 lit. g) din OUG nr. 24/2008 şi calitatea pârâtului de candidat la funcţia de Primar al oraşului Târgu Bujor, Judeţul Galaţi, şi urmare a aprobării acesteia de către Colegiul C.N.S.A.S., potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanţă, s-a dispus Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al securităţii sau de colaborator al acesteia, în condiţiile art. 11 alin. (1).
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, susţinerile pârâtului, potrivit cărora a fost surprins de faptul că organele de securitate de până în anul 1989 i-au întocmit dosar de colaborare cu securitatea, depunând tot felul de înscrisuri şi documente fabricate, pentru a-şi rezolva obligaţiile pe care le aveau şi că nu a semnat nici o notă de colaborare cu securitatea, nu pot fi reţinute, înscrisurile prezentate de reclamant fiind concludente în privinţa activităţii pârâtului de colaborare informativă cu securitatea.
Instanţa de fond nu a primit nici susţinerile pârâtului, potrivit cărora notele informative sunt invenţii ale organelor de securitate, reţinând că Note informative sunt valabile până la proba contrară, pe care pârâtul nu a făcut-o, deşi avea posibilitatea.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul.
În motivarea recursului, pârâtul R.C. a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare apărările formulate în întâmpinarea depusă la dosar.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a concluzionat corect că reclamantul C.N.S.A.S. a dovedit susţinerile sale şi, prin urmare, a admis acţiunea constatând că pârâtul R.C. a avut calitatea de colaborator al securităţii, în raport de prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în temeiul materialului probator administrat în cauză.
Judecătorul fondului, constată Înalta Curte, a făcut o analiză detaliată a probelor de la dosarul cauzei, reţinând cu deplin temei că pârâtul R.C., cu numele conspirativ „C.", a furnizat organelor de securitate mai multe note informative prin care a denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, informaţii ce au vizat îngrădirea dreptului de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi a dreptului la viaţă privată a persoanelor la care s-a referit.
Singura critică din recurs formulată de pârât este aceea că prima instanţă a ignorat apărările formulate de către acesta în întâmpinare, susţinere care nu este însă întemeiată.
Pârâtul, constată Înalta Curte, a depus întâmpinare în cauză atât la Tribunalul Bucureşti, cât şi la Curtea de Apel Bucureşti, în care a arătat, în esenţă, că nu a colaborat cu securitatea, iar înscrisurile depuse de reclamant sunt pure invenţii ale fostei poliţii politice.
Contrar celor susţinute de pârât, observă Înalta Curte, prima instanţă a examinat apărările pârâtului, pe care însă le-a înlăturat motivat, pe de o parte, pentru că nu sunt susţinute de probe, iar, pe de altă parte, pentru că documentele prezentate de reclamant fac dovada, fără echivoc, colaborării pârâtului cu securitatea.
În raport de cele ce preced, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât împotriva Sentinţei civile nr. 1319 din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul R.C. împotriva sentinţei nr. 1319 din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 157/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
