ICCJ. Decizia nr. 142/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 142/2010
Dosar nr. 7513/63/2009
Şedinţa de la 15 ianuarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1085 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti aferente anului 2004; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a C.N.C.D. şi respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii N.V., N.C.L.V.C., B.I., S.L., Ţ.C. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiţiei, C.N.C.D., Ministerul Economiei şi Finanţelor, la sediul D.G.F.P. Dolj; a obligat pârâţii Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei să plătească reclamanţilor drepturile salariale restante reprezentând diferenţa dintre salariul prevăzut pentru funcţionarii publici din cadrul departamentului economico-financiar şi administrativ al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cel prevăzut pentru funcţionarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare şi administrative ale celorlalte instanţe judecătoreşti pentru perioada 14 noiembrie 2004 - 01 iunie 2006 pentru reclamanta N.V.; 14 noiembrie 2004 - 01 mai 2005 pentru reclamanta N.C.; 14 noiembrie2004 - 01 martie 2006 pentru reclamantul L.V.; 15 august 2005 - 01 iunie 2007 pentru reclamantul B.I.; 14 noiembrie 2004 - 01 ianuarie 2005 pentru reclamanta S.L. şi 14 noiembrie 2004 - 01 ianuarie 2005 pentru reclamantul Ţ.C., sume actualizate potrivit indicelui de inflaţie, precum şi la plata de daune interese reprezentând dobânda legală aplicată drepturilor salariale restante.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. şi a celui de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1993 din 2 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins recursul pârâtului.
Pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii s-a arătat că ambele hotărâri pronunţate în cauză au avut ca suport probator H.C.N.C.D. nr. 262/2007, care a fost prin desfiinţată prin Decizia nr. 4829/2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a admiterii plângerii formulată de Ministerul Justiţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea a reţinut următoarele aspecte de fapt şi de drept:
Potrivit art. 323 alin. (l) „cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere".
În speţă, în raport de faptul că cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti este îndreptată şi împotriva sentinţei nr. 1085 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, sentinţă ce a evocat fondul litigiului, Curtea a apreciat că instanţa competentă cu soluţionarea cererii de revizuire este Tribunalul Dolj, motiv pentru care în temeiul art. 158 C. proc. civ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.
În cursul judecării cauzei la Tribunalul Dolj, instanţa a pus în vedere revizuentului să precizeze hotărârea a cărei revizuire o solicită, întrucât în cuprinsul cererii se face referire atât la sentinţa tribunalului cât şi la Decizia Curţii de apel.
La data de 09 octombrie 2009, prin adresa nr. 4891/2007/111989/06 octombrie 2009, revizuentul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a precizat că hotărârea a cărei revizuire o solicită este Decizia civilă nr. 1993 din 02 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 20660/63/2007.
La termenul de judecată de la 27 octombrie 2009, reprezentanta intimatului Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei, în raport de Decizia a cărei revizuire se solicită, pe care instanţa a admis-o având în vedere următoarele considerente:
Prin sentinţa nr. 1498 din 27 octombrie 2009, Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuentul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în contradictoriu cu intimaţii N.V., N.C., L.V.C., B.I., S.L., Ţ.C. şi Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova, C.N.C.D., Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte, la stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cereri de revizuire, va avea în vedere precizarea pe care revizuentul a formulat-o, în sensul că se solicită revizuirea deciziei civile nr. 1993 din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova şi nu a sentinţei nr. 1085/2008 a Tribunalului Dolj.
În aceste condiţii, având în vedere prevederile art. 323 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi soluţionată de Curtea de apel, care va analiza îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri.
Astfel fiind, în baza art. 22 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti se va stabili la Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Ministerul Justiţiei, N.V., N.C., L.V.C., B.I., S.L., Ţ.C., Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Dolj în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 14/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 146/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
---|