ICCJ. Decizia nr. 130/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 130/2010
Dosar nr. 6710/2/2009
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, reprezentată de Preşedinte, a chemat în judecată M.J.L.C. şi M.F.P., solicitând:
- obligarea M.J.L.C. să solicite M.F.P. deschiderea de credite pentru suma de 3.730 mii lei, reprezentând diferenţe sporului de risc şi suprasolicitarea neuropsihică;
- obligarea M.F.P. să procedeze la deschiderea de credite pentru suma menţionată;
- obligarea M.J.L.C. să repartizeze această sumă reclamantei.
În motivarea cererii se arată că, în calitate de ordonator secundar de credite, Curtea de Apel Bucureşti a solicitat deschiderea de credite pentru luna iulie 2009 pentru suma de 20.471 mii lei.
La data de 3 iulie 2009, M.J.L.C. a transmis circularea nr. 76.602 din 3 iulie 2009 prin care s-a solicitat retransmiterea cererii de deschidere fără includerea sporului de 50 % pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Prin sentinţa civilă nr. 2563 din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus suspendarea circularei nr. 76.602 din 3 iulie 2009, comunicată ordonatorului principal de credite şi s-a transmis cererea de deschidere de credite pentru suma de 20.481 mii lei.
Cu toate acestea, deschiderea de credite s-a făcut fără includerea sporului de 50 % pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, refuzul autorităţilor pârâte fiind considerat nejustificat.
La data de 17 iulie 2009 s-a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei de către Tribunalul Bucureşti.
A fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 faţă de prevederile art. 1 alin. (4), art. 124 şi art. 138 din Constituţie de către M.J.L.C. şi a art. 28 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 124 din Constituţie.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 30 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiile de neconstituţionalitate invocate de M.J.L.C.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 2907 din 31 iulie 2009, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.F.P. în ceea ce priveşte capătul doi de cerere, a inadmisibilităţii capătului doi de cerere.
A fost admisă acţiunea reclamantei, a fost obligat pârâtul M.J.L.C. să solicite M.F.P. deschiderea de credite pentru suma de 3730 mii lei cu titlu de diferenţă spor de risc şi suprasolicitarea neuropsihică aferentă lunii iunie 2009, a fost obligat pârâtul M.F.P. să procedeze la deschiderea de credite pentru suma de 3730 mii lei şi a obligat pârâtul M.J.L.C. să repartizeze această sumă reclamantei.
Au fost obligaţi pârâţii să execute hotărârea în termen de una zi de la data rămânerii irevocabile a acesteia şi a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de tribunalul Bucureşti.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că:
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul M.F.P. referitoare la capătul de cerere vizând obligarea acestuia la deschiderea de credite este neîntemeiată în raport de conţinutul cererii de chemare în judecată, capătul doi de cerere fiind o cerere accesorie, ulterioară unei eventuale admiteri a primului petit.
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.F.P., în raport de acelaşi capăt de cerere a fost apreciată ca nefondată faţă de argumentele invocate deoarece obligaţia de deschidere a creditelor bugetare revine acestui pârât;
- excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă, ca neîntemeiată, pentru că, potrivit legii, constatarea unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri de către autoritatea publică, revine instanţei de contencios administrativ.
- pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că pârâtul M.J.L.C. nu a solicitat deschiderea de credite potrivit art. 21 alin. (1), art. 48 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 cu includerea sporului de 50 % de risc şi suprasolicitare neuropsihică invocând dispoziţiile OUG nr. 71/2009, dar că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză pentru că actul normativ invocat se referă la hotărâri judecătoreşti prin care au fost acordate anumite sporuri dar nu la drepturile salariale curente.
S-a invocat faptul că singurul temei în baza cărora ar fi putut fi refuzată plata acestor drepturi îl reprezintă adresa nr. 76602 din 3 iulie 2009 a M.J.L.C. dar executarea acesteia a fost suspendată, astfel că se constată refuzul nejustificat al M.J.L.C. de a solicita M.F.P. deschiderea de credite pentru plata salariilor pe luna iunie 2009 cu includerea sporului de risc şi suprasolicitare şi va fi obligat M.J.L.C. în consecinţă.
Obligarea M.F.P. să procedeze la deschidere de credite pentru diferenţa de spor de 50 % pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost considerată întemeiată pentru că se solicită drepturi salariale curente.
Fiind vorba de o hotărâre privind plata salariilor în temeiul art. 278 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea este executorie de drept, iar în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executarea s-a dispus a se face în termen de o zi de la pronunţare.
În raport de soluţia dată acţiunii principale, a fost admisă cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de Tribunalul Bucureşti.
3. Calea de atac exercitată
I. M.J.L.C. a formulat recurs împotriva încheierii din 30 iulie 2009 prin care au fost respinse, ca inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate invocate:
a) Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2008, se arată că dispoziţiile invocate au legătură cu cauza, nu au fost declarate neconstituţionale printr-o altă decizie a Curţii Constituţionale, iar instanţa de fond a respins-o din cauza unor chestiuni ce vizau fondul cauzei.
b) Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 28 alin. (2) C. proc. civ., se critică soluţia instanţei de fond deoarece cererea îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru că excepţia a fost ridicată în cadrul unei cereri de recuzare a întregii instanţe, iar instanţa de fond a constatat inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate pentru că cererea de recuzare ar fi inadmisibilă, raţionament considerat eronat şi viciat.
S-a solicitat admiterea recursului, constatarea drept admisibilă a excepţiilor ridicare, suspendarea cauzei şi trimiterea acesteia la Curtea Constituţională.
II. Tot M.J.L.C. a formulat recurs şi împotriva sentinţei civile nr. 2907 din 31 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
În motivele de recurs se arată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică pentru că:
- instanţa de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâţilor de a solicita şi de a deschide creditele bugetare pentru luna iulie 2009 pentru suma de 3730 mii lei reprezentând diferenţa pentru spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, dar nu a fost învestită cu un asemenea petit ci doar cu obligarea de a solicita deschidere de credite;
- prin sentinţa civilă nr. 2863 din 7 iulie 2009 s-a dispus suspendarea unei adrese/corespondenţe între ordonatorul principal de credite (M.J.L.C.) şi ordonatorii secundari şi terţiari de credite, dar această suspendare nu are ca efect introducerea în salariu a sporului de 50 % şi, mai mult decât atât, nu obligă ordonatorul principal de credite la deschiderea de credite cu includerea sporului;
- dispoziţiile legale invocate de către instanţă, respectiv art. 21 alin. (1), art. 48 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, prevăd că repartizarea sumelor se face „potrivit legii" şi nu se referă la deschiderea de credite, iar art. 22 din aceeaşi lege, interzice ordonatorului de credite să facă deschideri pentru suma neprevăzute de lege şi/sau neprevăzute în buget, iar bugetul pe anul 2009, aprobat prin Legea nr. 18/2009, nu conţine sume destinate plăţii acestui spor;
- deşi instanţa încearcă să argumenteze că OUG nr. 71/2009 nu se aplică în cauză, totuşi art. 1 din acest act normativ, prevede că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, devenite executorii până la 31 decembrie 2009, se va realiza după procedura de executare silită prin acest act normativ, iar acestea vizează şisporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică.
- plata sporului de 50 % s-a efectuat până la adoptarea OUG nr. 71/2009 exclusiv pe baza titlurilor executorii existente pentru că Ordinul nr. 1165/2009 prin care s-a stabilit plata acestui spor s-a emis în baza acestor titluri executorii;
- la soluţionarea cererii trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 care reglementează obligarea ordonatorilor de credite de a angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, cu respectarea dispoziţiilor legale. Plecând de la aceste dispoziţii şi având în vedere că fondurile prevăzute de Legea bugetului de stat pe anul 2009 la Titlul „cheltuieli de personal", alin. … „alte sporuri" pentru plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică au fost epuizate, ordonatorul de credite (M.J.L.C.) a fost obligat să înceteze plata sporului de 50 %;
- instanţa de fond a obligat ordonatorul de credite să formuleze cererea de deschidere în condiţiile în care suma pe care aceasta ar trebui să o solicite nu există în bugetul său aprobat prin lege, cu nerespectarea şi a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 500/2002 care prevăd că „nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare;"
- instanţa de fond a reţinut că M.J.L.C. nu a formulat către pârâtul M.F.P. cererea de deschidere de credite care să includă sporul de 50 %, iar raportat la această situaţie instanţa nu poate cunoaşte atitudinea pârâtului M.F.P., astfel că nu se poate prezuma vreun refuz nejustificat din partea acestui pârât şi, în mod eronat, a fost obligat acest pârât să procedeze la deschiderea de credite.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
III. M.F.P. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2907 din 31 iulie 2009 şi a criticat soluţia instanţei de fond pentru motivele de nelegalitate şi netemeinicie:
a) – instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a calificat acţiunea, fără nici un temei legal, ca „suspendare executare act administrativ", încercând să justifice citarea pârâtului cu mai puţin de 24 de ore înainte termenului fixat pentru judecată, deşi nicio dispoziţie legală nu prevede posibilitatea citării părţilor într-un termen calculat pe ore, atâta timp cât aceasta se întâmplă cu încălcarea flagrantă a dreptului la apărare, drept care implică şi posibilitatea părţii de a avea la dispoziţie un termen rezonabil pentru a-şi pregăti apărarea.
b) - instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (art. 304 pct. 4 C. proc. civ.)
- prin admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului M.F.P. la deschiderea de credite către pârâtul M.J.L.C. instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, obligând o instituţie publică, pe cale judecătorească, să efectueze un demers care ar fi trebuit îndeplinit, potrivit legii, pe cale administrativă şi cu care aceasta nu a fost niciodată învestită;
- inadmisibilitatea acţiunii este o consecinţă a necompetenţei generale a instanţei de judecată de a analiza legalitatea refuzului de acordare a vizei de control financiar preventiv, atribuţie care este reglementată prin lege în competenţa exclusivă a C.C.R.;
- M.F.P. analizează cererile formulate de către ordonatorii principali de credite (nu cei secundari sau terţiari) având ca obiect deschiderea de credite bugetare şi verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru încuviinţarea acestora, iar actul prin care se refuză la viză astfel de cereri este supus controlului de legalitate al C.C.R.;
- întreaga procedură privind deschiderea creditelor bugetare se face în conformitate cu prevederile OG nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare, iar după modificări, singurul act ce poate fi contestat este actul prin care C.C.R. a constatat că refuzul de viză a fost acordat în mod corect.
c) - hotărârea nu cuprinde motivele pe care sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
- deşi au fost formulate o serie de cereri şi invocate excepţii în apărarea pârâtului, instanţa de fond nu motivează respingerea acestora, limitându-se a susţine că sunt neîntemeiate, deşi, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., trebuia să indice motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
d) – hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
- instanţa de fond a respins în mod nejustificat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Curţii de Apel Bucureşti pentru că „preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de credite", iar solicitarea de deschidere de credite o poate face numai ordonatorul principal de credite care, în speţă este M.J.L.C.;
- este nejustificată şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P. pentru că reclamanta, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, nu se poate adresa direct M.F.P. pe cale administrativă, ci doar ordonatorului principal de credite, în cazul de faţă M.J.L.C. şi nu poate solicita obligarea M.F.P. la deschiderea de credite bugetare pe cale judecătorească.
Nici nu s-a făcut dovada că ar fi existat un refuz, care să poată fi calificat drept nejustificat, din partea M.F.P. pentru că acesta nu a fost învestit cu o solicitare de deschidere de credite din partea Curţii de Apel Bucureşti;
- pe fondul cauzei, se critică soluţia instanţei de fond referitoare la neincidenţa în cauză a OUG nr. 71/2009, act normativ care nu afectează existenţa dreptului, ci doar realizarea lui în anul 2009, procedura de executare fiind extinsă pe 3 ani, începând cu 2010.
S-a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinţei reţinând cauza spre rejudecare, admiterea excepţiilor invocate şi respingerea acţiunii, iar în cazul respingerii excepţiilor, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor formulate ca neîntemeiate.
La termenul din 27 noiembrie 2009, M.J.L.C. a invocat excepţii de ordine publică:
- excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Bucureşti şi a Tribunalului Bucureşti şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.J.L.C.;
Mai întâi, potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa de recurs se va pronunţa asupra excepţiilor de ordine publică invocate de M.J.L.C. şi le va respinge pentru următoarele considerente:
- excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată având în vederea că cererea adresată instanţei de fond a avut ca temei de drept, între altele, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;
În conformitate cu art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu este necesară procedura prealabilă în cazurile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a Curţii de Apel Bucureşti şi a Tribunalului Bucureşti va fi respinsă deoarece, atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Tribunalul Bucureşti au calitatea procesuală activă.
Mai întâi, Curtea de Apel Bucureşti are calitate procesuală activă deoarece există identitate între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, iar, pe de altă parte, Tribunalul Bucureşti a formulat cererea de intervenţie în interesul reclamantei şi, deci, are calitatea de intervenient accesoriu.
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.J.L.C., va fi respinsă deoarece există identitate între persoana pârâtului şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de M.J.L.C. (în prezent M.J.L.C.) şi M.F.P. împotriva sentinţei nr. 2907 din 30 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, dar va respinge recursul M.J.L.C. împotriva încheierii din 30 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:
În privinţa recursului declarat de M.J.L.C. împotriva Încheierii din 30 iulie 2009, se constată că acesta este nefondat.
- excepţia de neconstituţionalitate a vizat art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 1 alin. (4), art. 124 şi art. 138 din Constituţie.
Este adevărat că aceste dispoziţii nu au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională printr-o altă decizie, că aceste texte sunt în vigoare, dar, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, se cere, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, îndeplinirea şi a unei alte condiţii, excepţia de neconstituţionalitate să vizeze dispoziţii care au legătură cu cauza.
Din acest punct de vedere, excepţia de neconstituţionalitate nu vizează texte de lege care să aibă legătură directă cu cauza, astfel că, în mod corect, cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca inadmisibilă.
- excepţia de neconstituţionalitate a art. 28 alin. (2) C. proc. civ., a fost invocată în raport de art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie.
Acest text se referă la inadmisibilitatea unei cereri de recuzare a judecătorilor unor instanţe.
Tot din perspectiva analizării condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui articol, soluţia instanţei de fond este legală pentru că nu este îndeplinită condiţia legăturii excepţiei cu cauza, excepţia fiind invocată cu scopul de a tergiversa soluţionarea cauzei.
Recursurile declarate de M.J.L.C. şi M.F.P. împotriva sentinţe nr. 2907 din 31 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, vor fi analizate împreună şi vor fi admise, dar pentru următoarele considerente:
Reclamanta, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti au calitatea de ordonatori secundari de credite şi, respectiv, terţiari, iar calitatea de ordonator principal de credite o are M.J.L.C.
În calitatea sa de ordonator secundar de credite, Curtea de Apel Bucureşti a solicitat deschiderea de credite pentru luna iulie 2009 pentru o anumită sumă, sumă care includea şi plata sporului de 50 % pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
La 3 iulie 2009, M.J.L.C. a transmis o circulară (nr. 76602 din 3 iulie 2009) prin care se făceau precizări legate de modul de calcul al drepturilor salariale ale personalului instanţelor şi în care se solicită retransmiterea cererilor de deschidere fără includerea sporului de 50 %, iar ulterior, deschiderea de credite s-a făcut de către M.J.L.C. pentru suma care nu includeau plata acestui spor.
Din circularea depusă la dosar rezultă că prin OUG nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009, fondurile prevăzute la Titlul I al bugetului M.J.L.C. „cheltuieli de personal" au fost diminuate, iar fondurile prevăzute în Legea bugetului de stat pe anul 2009 la capitolul „Alte sporuri" reprezentând plata sporului de 50 % pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică au fost epuizate.
Însă, instanţa de fond, aşa cum a solicitat reclamanta să se constate, a considerat că refuzul M.J.L.C. de a deschide credite pe luna iulie 2009 cu includerea sporului de 50 % este nejustificat.
La analiza caracterului nejustificat al refuzului, instanţa de fond a evidenţiat numai inaplicabilitatea în speţă a OUG nr. 71/2009, dar nu a analizat şi apărările Ministerului Justiţiei referitoare la lipsa fondurilor în bugetul aprobat al acestui ordonator principal de credite.
Este adevărat că dispoziţiile OUG nr. 71/2009 se referă la procedura de executare a sumelor prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar şi nu la plata salariilor curente, în care a fost inclus şi sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Însă, pentru a putea proceda la deschiderea de credite, ordonatorul principal trebuie să aibă sumele respective prevăzute în buget.
Obligaţia este prevăzută în:
- art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice care prevede că „nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare;
- art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 conform căruia ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, numai potrivit legii;
- art. 22 alin. (1) din acelaşi act normativ, care reglementează obligaţia ordonatorilor de credite de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate.
Toate aceste texte dovedesc faptul că ordonatorii de credite nu pot proceda la deschiderea de credite decât în măsura în care există prevederea bugetară în legătură cu această sumă în capitolele şi subcapitolele bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat.
Activitatea ordonatorilor principali de credite, sub aspectul modului în care se respectă prevederile legale şi încadrarea în limitele creditelor bugetare aprobate, se verifică de către controlorii delegaţi, potrivit OG nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, iar în cazul în care se depistează asemenea neregularităţi se ajunge la refuzul vizei de control preventiv.
Dacă M.J.L.C., în calitatea sa de ordonatori principal de credite, aprecia că există prevederi bugetare pentru plata acestui spor, chiar dacă operaţiunea de deschidere de credite ar fi fost refuzată la viză de controlorul delegat, ar fi putut proceda la deschiderea de credite pe propria răspundere, conform art. 21 alin. (1) din OG nr. 119/1999.
Însă şi această operaţiune se putea face numai dacă sumele erau prevăzute în bugetul aprobat.
M.J.L.C. nu ar fi putut apela la această modalitate pentru că sumele pentru plata sporului de 50 % nu erau prevăzute în bugetul acestui ordonator principal de credite începând cu luna iulie 2009.
Din perspectiva lipsei prevederilor bugetare pentru plata sporului de 50 %, refuzul M.J.L.C. de a proceda la deschiderea de credite bugetare şi pentru plata acestui spor nu este nejustificat.
Prin urmare, nici nu poate fi obligat M.J.L.C. să solicite M.F.P. deschiderea de credite pentru sume reprezentând plata sporului de 50 % şi, deci, nu poate fi obligat nici M.F.P. să procedeze la deschiderea de credite pentru aceste sume.
Deci, soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs ale M.F.P. este criticată soluţia instanţei de fond şi pentru alte considerente, dar acestea sunt nefondate.
a) – Nu este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru că prin hotărârea dată nu s-au încălcat formele de procedură sub sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile în materia contenciosului administrativ se judecă de „urgenţă" dar fără a identifica un termen când este vorba de citarea părţilor, iar în lipsa unei prevederi speciale se aplică dispoziţiile C. proc. civ. care în art. 1141 alin. (3) prevede că primul termen de judecată, în procesele urgente, se stabileşte cu cel puţin 5 zile înainte de data primirii citaţiei.
Dreptul la apărare al recurentei nu a fost încălcat pentru că dosarul a avut fixate mai multe termene, recurentul a formulat apărări.
b) - instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei cereri prin care să se stabilească dacă refuzul autorităţii a fost unul nejustificat, iar potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acesta este asimilat unui act administrativ care poate fi cenzurat de către instanţele de contencios administrativ.
Nu s-a pus în discuţie analiza caracterului justificat al refuzului de viză pentru că nu a existat o asumare a ordonatorului principal de credite pentru deschiderea de credite, iar modificările aduse OG nr. 119/1999, respectiv art. 21, prin OG nr. 8/2009, nu îşi au aplicabilitatea în speţă pentru că au intrat în vigoare după refuzul M.J.L.C. de a deschide creditarea solicitată de reclamantă şi nu se poate discuta despre controlul de legalitate al Curţii de Conturi.
c) – nu sunt incidente în speţă nici prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece instanţa de fond a arătat motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia, precum şi respingerea excepţiilor invocate.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P. a fost soluţionată corect de către instanţa de fond pentru că exista identitate între persoana pârâtului în privinţa capătului doi de cerere, şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
Reclamanta nici nu a susţinut că ar exista un refuz nejustificat din partea M.F.P., dar dacă se constata refuzul nejustificat al M.J.L.C., M.F.P. putea fi obligat la deschiderea de credite.
Având în vedere că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vor fi admise recursurile declarate de M.J.L.C. (în prezent M.J.L.C.) şi M.F.P., va fi modificată soluţia instanţei de fond, în sensul că acţiunea reclamantei va fi respinsă, ca neîntemeiată, şi, pe cale de consecinţă, şi cererea de intervenţie în interes accesoriu formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva încheierii din 30 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Admite recursurile declarate de M.J.L.C. şi M.F.P. împotriva sentinţei nr. 2907 din 31 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5784/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 14/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
