ICCJ. Decizia nr. 1449/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1449/2010
Dosar nr. 8245/2/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul M.D.M., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, după semnarea angajamentelor de colaborare cu securitatea, pârâtul a furnizat mai multe note informative despre diverse persoane.
S-a solicitat admiterea acţiunii pentru că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 2633 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul M.D.M., în sensul că a fost constatată calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în temeiul cererii de verificare adresată C.N.S.A.S. de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, pârâtul a fost supus verificărilor sub aspectul calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, având în vedere că acesta este deţinător al titlului de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit Nota de constatare nr. S/D.I./I/2157 din 27 august 2008 în temeiul căreia a sesizat instanţa cu prezenta acţiune, depunând la dosar înscrisurile fostei Securităţi privitoare la pârât.
Astfel, instanţa a reţinut că pârâtul M.D.M. a fost recrutat în anul 1982 pentru supravegherea informativă a Dispensarului Uman din comuna Cerna, iar în anul 1986 a fost preluat în reţeaua informativă din cadrul Spitalului orăşenesc Babadag, pentru încadrarea informativă a unor cadre medicale cu rude şi relaţii în străinătate.
La data de 25 iunie 1986 pârâtul a semnat un angajament cu organele Securităţii primind numele conspirativ de „Ş.", iar ulterior „A.".
Instanţa a reţinut că pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informaţiile reţinute în cuprinsul Notei de constatare anterior menţionate privitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar informaţiile comunicate au vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.D.M. considerând hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală.
În motivele de recurs se arată că hotărârea instanţei de fond nu este motivată în fapt sub aspectul laturii obiective a art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în sensul că notele informative vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de exprimare.
În sprijinul acestei afirmaţii, recurentul a adus ca argumente:
- nota informativă din 1982 – când nu s-au denunţat activităţi sau atitudini ale persoanei împotriva regimului comunist ci era o relatare a poziţiilor sale şovine şi naţionaliste, poziţii care nu au fost acceptate de nici un stat democratic, iar împotriva acestuia nu s-au luat măsuri;
- notele informative din 1982 – 1983, 1986 nu se referă la încălcarea vreunui drept fundamental;
- nota informativă din 25 iunie 1986 se referă la fosta sa soţie şi reprezintă o declaraţie la care erau supuşi toţi cetăţenii români ai căror membrii de familie rămâneau în străinătate.
În privinţa modului în care s-a făcut recrutarea, recurentul arată că a semnat angajamentul după repetate presiuni psihice din partea ofiţerilor care îl vizitau după rămânerea soţiei în străinătate şi pentru că dorea să emigreze încă din anul 1981.
De altfel, angajamentul arată că l-a semnat „în vederea cunoaşterii şi prevenirii săvârşirii unor infracţiuni sau altor manifestări antisociale", aspect sub care îşi recunoaşte legăturile cu Securitatea.
Pentru că informaţiile furnizate nu au avut caracter defăimător, nu au fost tendenţioase, nu au pus în pericol viaţa sau sănătatea celor despre care a dat informaţii, recurentul consideră că nu poate fi calificat colaborator al Securităţii, chiar dacă a semnat un angajament.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. şi s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi, pe fond, să fie respinsă acţiunea în constatare a C.N.S.A.S.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Recurentul a fost recrutat în anul 1982 de către organele de Securitate pe când era medic la Dispensarul Uman din comuna Cerna, judeţul Tulcea şi apoi în 1986 a fost preluat în reţeaua informativă din cadrul Spitalului orăşenesc Babadag unde era medic psihiatru, iar notele informative au fost semnate cu numele conspirativ „Ş." sau „A.".
Acesta recunoaşte că a fost recrutat de securitate dar că ar fi acceptat colaborarea cu organele de securitate pentru că soţia sa a rămas în străinătate în anul 1980, după o vizită în Franţa şi pentru că şi-a depus dosarul să emigreze în 1981.
Însă aceste susţineri nu vor fi respinse pentru că la dosarul de emigrare a renunţat din 1981, iar de soţia sa a divorţat încă din 1982.
Dacă aceste împrejurări ar fi „justificat" acceptarea colaborării cu Securitatea din anul 1982, ele nu mai pot fi considerate „presiuni" pentru recrutarea sa în anul 1986.
De altfel, chiar cu ocazia contactării în anul 1986, recurentul a relatat despre una din colegele sale care se află în atenţia organelor de securitate.
Aşadar, nu se mai poate spune că după ce a divorţat de soţia sa în 1982, după ce a renunţat la ideea de a emigra, recurentul a mai fost forţat în anul1986 de a da note despre colegii săi sau cunoştinţele sale.
Dacă recurentul recunoaşte că a avut legături cu Securitatea „în vederea cunoaşterii şi prevenirii săvârşirii unor infracţiuni sale altor manifestări antisociale", atunci trebuia să se limiteze la aceasta, dar notele întocmite nu vizează asemenea aspecte.
Referitor la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, susţinerile recurentului sunt nefondate.
Conform acestui text, pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securităţii" persoana trebuie
- să fi dat informaţii Securităţii care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- informaţiile date să vizeze drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Din notele aflate la dosar rezultă că asemenea informaţii au fost furnizate de recurent în notele date Securităţii.
În privinţa Notei din 1982-1983 referitoare la N.A., nu vor putea fi reţinute susţinerile recurentului referitoare la poziţia şovină sau naţionalistă a acelei persoane ca fiind o cauză a întocmirii acesteia pentru că persoana a fost indicată de recurent ca fiind în cercul său de cunoştinţe şi relaţii.
Nici apărările recurentului ce vizau întocmirea notelor informative ce se referă la fosta sa soţie nu pot fi reţinute.
Dacă în anul 1982, când a fost întocmită Nota-raport din 5 decembrie 1982 privind modul cum a decurs cunoaşterea personală, era perioada imediat următoare rămânerii soţiei în străinătate şi desfacerii căsătoriei, Raportul întocmit în 1986 şi care consemnează prezentarea a două materiale informative scrise, nu se mai poate justifica decât prin „dorinţa" recurentului de a aduce la cunoştinţă datele pe care le cunoştea şi care vizau informaţii din cele vizate de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Prin urmare, soluţia instanţei de fond a fost motivată, în fapt şi în drept, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi nici nu a fost pronunţată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A fost invocat de către recurent şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dar nu au fost prezentate argumente care să facă incident acest text, dar instanţa de fond nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, nici nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic acestuia.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/204, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.D.M. împotriva sentinţei civile nr. 2633 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1440/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1452/2010. Contencios → |
|---|
